Modurile in care iti faci rau cu mana ta! Iata cum te opui vietii provocandu-te singura sa suferi inutil…

Publicitate

“Înainte de a vorbi, ascultă. Înainte de a scrie, gândește. Înainte de a cheltui, câștigă. Înainte de a investi, cercetează. Înainte de a critica, așteaptă. Înainte de a te ruga, iartă. Înainte de a renunța, încearcă. Înainte de a te pensiona, economisește. Înainte de a muri, oferă.” – William A. Ward

Mai jos am adunat 4 semne care iti demonstreaza ca te opui vietii tale, provocandu-te singura sa suferi inutil. Si avem si cateva variante care te pot ajuta sa preiei controlul asupra vietii tale si sa regasesti linistea sufleteasca.

1. Auto-victimizare – Cand lucrurile nu merg asa cum trebuie, iti este mila de tine si simti ca viata nu este dreapta? Acesta este un mod sigur de a ramane blocata intr-un sentiment negativ.

Incepi sa te gandesti “De ce eu?” sau “Acest lucru mi se intampla mereu.”

Ti se pare ca lucrurile negative ti se intampla mai mult tie decat altor persoane. Aceasta este o evadare care iti permite sa iti fie mila de tine in loc sa te ocupi de acceptarea provocarii.

2. Dai vina – Cand ceva nu merge asa cum trebuie, ajungi sa invinovatesti alte persoane? Devii mai putin compasionala cu cei din jurul tau si incerci sa le amplifici greselile?

In loc sa accepti ca uneori lucrurile nu functioneaza asa cum trebuie ajungi sa ii invinovatesti pe altii. Viciile te mentin blocata in negativitate in loc sa te provoace sa te predai si sa incerci sa gasesti solutii pentru a iesi din incurcaturi.

3. Te grabesti – Cand te grabesti este posibil sa rezisti realitatii in care te afli, sa incerci sa fugi de aceasta. Este posibil sa prinzi o sarcini deosebit de neplacuta si sa incerci sa o termini cat mai repede cu putinta. Este posibil sa te grabesti pentru ca incerci sa te asiguri ca ai destul timp sa te relaxezi.

Publicitate

Cand te grabesti refuzi sa preiei controlul integral asupra situatiei, refuzi timpul necesar pentru a face treaba bine, iar calitatea de lucru este mai slaba.

4. Iti pierzi rabdarea – Gandeste-te la ultima oara cand ai facut ceva ce nu ti-a placut sau nu ai vrut. Nu-i asa ca erai o persoana schimbata?

Invata sa respiri lent si sa te concentrezi asupra respiratiei deoarece ai posibilitatea de a iti minti corpul sa gandeasca ca esti intr-o situatie relaxata.

Cand apare disconfortul in viata ta, este in natura ta sa opui rezistenta. Insa renuntarea la dorinta de a incerca sa iti controlezi viata este cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine. Renunta la rigiditatea in incercarea de a forta raul din viata ta. Accepta faptul ca viata ta nu va fi niciodata previzibila… si invata sa traiesti cu ce se intampla in jurul tau. Preda-te Universului si vei gasi o cale catre fericirea adevarata.

Tot ceea ce facem, gândim şi simţim este unic, irepetabil. Fiecare secundă din existenţa noastră e dată pentru totdeauna şi nu se mai întoarce niciodată – aproape că ţi se taie respiraţia. Ni s-a dat (teoretic) gândirea pentru a ne face viaţa mai suportabilă.

Gândirea e aceea care spune că totul e suprafaţă, superficialis. Aşa se naşte imaginarul, ca o compensaţie la dezgustul pe care îl aduce cu sine gândirea. Probabil, aşa se naşte şi profunzimea, ca o iluzie mentală provocată de dispreţul faţă de lumea empirică. E mai uşor să ai idei şi să te ocupi de ele, decât să fii conştient de propriile tale stări pe care vrei să le analizezi. Afectele noastre se scaldă într-un continuu provizorat semantic.

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala

Fiecare dezamăgire trăită este o lecție de maturitate și acceptare.

Publicitate

Cine este soțul? Am întrebat nu o singură dată Universul și am primit următorul răspuns: «Soțul este cel care conduce o femeie în viață ». Îți amintești simbolul sexului masculin – un cerc cu o săgeată. Direcție. Asta este cea mai importantă funcție – celelalte pot fi prezente sau nu.

Minimul absolut. Dacă sunt toate celelalte, iar aceasta nu – el poate fi oricine, însă nu un soț. Cele mai multe din funcțiile pe care le are un soț, aparține de fapt unui tată. Iar o femeie adultă poate să trăiască fără ele. Femeile adulte în cultura noastră nu sunt.

Dacă un bărbat îndeplinește multe alte funcții și de regulă asta se întâmplă, el poate să își piardă interesul față de soția sa.

Una dintre problemele din societatea contemporană este că rolul soțului devine mult mai puțin atractiv din cauza toate responsabilităților suplimentare.

Un bărbat care și-a pierdut drumul în viață devine neinteresant și neatractiv pentru femei. Se transformă într-o sursă suplimentară. Dacă un bărbat face față cu succes rolului de „sponsor”, atunci poate trezi interesul unei femei, oferindu-i bani și protecție socială.

Din cauza că în societatea noastră nu sunt bărbați adulți, apare bărbatul – copil care joacă rolul de tată pentru femeia – copil. Asta este o relație extrem de grea și chinuitoare.

Unicul rol al soției este să-i lumineze calea bărbatului – să fie steaua lui călătoare. Iar înțelepciunea acestei colaborări este – el merge acolo unde ea îl luminează. Alchimie.

Este unica și cea mai importantă responsabilitate a unei soții. Toate celelalte funcții pot exista sau nu. Majoritatea funcțiilor care sunt așteptate de la o femeie, aparțin mamei. Iar un bărbat adult se poate descurca și fără ele. Dacă o femeie este prea influențată de funcțiile materne, atunci ea își pierde această capacitate de a lumina și astfel își pierde interesul față de bărbat.

Și repetând ceea ce am spus mai mult, femei mature în societatea noastră nu există, rezultă faptul că femeia – copil joacă rolul mamei pentru bărbatul – copil. Iar aici vine Freud și bagă marafeturi.

De regulă, noii parteneri sau amanți sunt priviți ca jucători dintr-o altă echipă. Obosită de rolul „mamei”, femeia caută un „tătic”, crezând cu tot sufletul că el este „bărbatul adevărat”. Și invers.

Un cuplu contemporan este alcătuit din doi copii maturi care cară după ei saci giganți plini cu așteptări copilărești. Și în primul moment convenabil, fiecare aruncă acest sac în direcția parterului său. Relația devine mai insuportabilă cu cât mai mulți saci sunt prezenți între un cuplu. Sentimentele de vinovăție și obidă sunt garantate. Din cauza că nicio așteptare nu poate si realizată.

Publicitate

Și astfel cuplurile se destramă și foștii parteneri pleacă în căutarea unor noi candidați , cărând după ei aceeași saci giganți.

În culturile inteligente, bărbatului și femeii li se explică că toate așteptările și speranțele copilărești nu mai pot fi îndeplinite la maturitate. Este trist, însă nu este o catastrofă și asta deoarece viața matură ne oferă mult mai multe lucruri bune. În culturile inteligente.

În societăți primitive, lipsa maturității a bărbatului și a femeii aduce cu sine foarte multe probleme psihologice. Pe fețele multor bătrâni de astăzi vei surprinde chipul unui copil obijduit. Trist, dar adevărat.

Iată ce a scris Alexander Lowen: «Ambii se simt prinși într-o capcană, care le amintește, din diferite motive, de copilărie. Ei pot să rupă această relație, să lupte pentru ea sau să se împace cu speranța pierdută pentru o dragoste sinceră și fericire. Această împăcare că nu pot schimba lucrurile îi determină să lege noi relații deloc mai bune decât precedentele. Pentru a scăpa de această capcană, cuplul trebuie să se alieze împotriva sentimentului de frică în fața iubirii».

Speranțele trăite pe jumătate ne consumă foarte multă energie

O asemenea tendință nu bucură pe nimeni. Și din acest motiv astăzi avem atât de multe relații adolescentine bazate pe prietenie și violență sexuală. Aș fi vrut să scriu ceva pozitiv despre acest fel de relații, însă nu am găsit argumentele necesare.

Defectul acestor fel de relații este sentimentul de nerealizare. Pentru ca un bărbat să își vadă drumul, femeia trebuie să își deschidă sufletul, să înceapă să lumineze. Iar pentru ca ea să simtă că trebuie să meargă după el – bărbatul trebuie să procedeze la fel. Минус таких отношений взаимная нереализованность.

O relație bazată pe sex nu prevede asemenea posibilități pentru că grija partenerilor este să-și protejeze actul sexual. O femeie cu sufletul închis va întâlni întotdeauna bărbați la fel.

Și totuși există un proces natural de tratate a rănilor din copilărie. El constă în acceptarea faptul că în viață vei suferi dezamăgiri.

Fiecare dezamăgire trăită este o lecție de maturitate și acceptare.

Sursa: dozadesucces

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet