Într-o zi, un băiețel de șapte ani se plimba prin piața de legume și întreba lumea dacă vor să îl ia pe fratelui său mai mic. Toată lumea s-a înfiorat când a văzut acest băiat murdar care avea în brațe un bebe înfășurat într-o pătură arsă. Cu toate acestea, nimeni nu l-a băgat în seamă pe băiețel și nu a vrut să audă de ce voia acesta să-l dea pe nou-născut.
– Doamnă, nu ai vrea un copil?
Ca de obicei în fiecare sâmbătă, o doamnă a venit la piață să cumpere legume și fructe pentru săptămâna viitoare. În timp ce alegea varza, a simțit brusc că cineva o trage de mânecă:
– Doamnă, nu se întâmplă să ai nevoie de un copil?
Era o femeie singură, de 42 de ani. Nu a rămas împreună cu soțul ei pentru că nu a putut să-i ofere un copil, s-au despărțit acum mulți ani. În ultimii zece ani, un copil a fost dorința ei cea mai prețuită, a tot așteptat un fel de minune, dar nu s-a întâmplat niciodată.
Recent, a început să pregătească documentele ca să meargă și să încerce să adopte un copilaș. Dar uite ce i-a scos soarta în cale. A pus varza deoparte și s-a întors către băiat:
– Ba da, dar tu de ce îl dai?
– Pentru că nu am ce să-i dau de mâncare. S-a terminat laptele și alte lucruri nu mănâncă.
– Cum te numești?, spune doamna.
– Eu sunt Andrei, iar acesta este Darius, fratele meu mai mic. Are două luni, mănâncă doar lapte, mai puțin de un litru pe zi, deci nu e foarte scump, poți să-l iei să ai grijă de el?
– Eu mă numesc Natalia. Spune-mi Andrei, se vor supăra părinții tăi dacă îl iau pe Darius?
– O aveam doar pe mama. A plecat undeva acum trei zile și nu s-a mai întors de atunci. Cred că va fi mai fericită dacă îl ia cineva pe Darius, oricum îl certa tot timpul că plânge.
Din spusele lui Andrei, doamna a înțeles că este vorba despre o familie disfuncțională. Așa că trebuia să facă ceva urgent. I-a venit în minte gândul că acești copii i-au fost trimiși de sus, așa că nu a stat deloc pe loc și a pregătit actele pentru adopție. Dar, pentru început, trebuia să găsească această mamă, care își lăsa copiii singuri zile întregi.
– Andrei, dă-mi-l mie pe Darius să-l duc, cred că este greu pentru tine. Să mergem la tine acasă, poate că a venit mama ta, trebuie să-i cer voie mai întâi.
– Să mergem, nu e departe. Andrei s-a întristat dintr-o dată și a început să-i dea lacrimile.
– Andrei, ce e cu tine? De ce plângi?
– Îmi pare atât de rău că-l dau pe Darius, până la urmă e fratele meu și m-am obișnuit cu el. Dar îi va fi mai bine cu altcineva. Vecinul nostru spune că, mai devreme sau mai târziu, oricum vom fi duși la un orfelinat…
– Păi, atunci ce-ar fi să vii să locuiești cu mine, ca să nu te despart de fratele tău?, spune doamna.
– Este posibil? Nu sunt prea mare deja?
– Normal că este posibil, doar că doamnele de la departamentul de adopții trebuie să fie de acord. Dar nu o să-ți pară rău să-ți părăsești mama?
– Aș vrea să văd în continuare ce mai face mama, dar nu vreau să mai locuiesc cu ea, nu are grijă de noi, nu e niciodată acasă, iar când vine, este beată, țipă, nu ne face de mâncare. Iar când are musafiri, trebuie să îl iau pe Darius și să plecăm de acasă până când ei pleacă.
În acel moment, doamnei i-au dat lacrimile în ochi. A ajuns la casa în care locuiau copiii și, parcă dintr-o minune, ne-am întâlnit cu mama lor la intrare! Femeia era într-o stare de mahmureală severă. Se vedea după aspectul ei că băuse câteva zile la rând. În acel moment, părea că pentru o sticlă de băutură era în stare să-și vândă și copiii, dar și sufletul. Doamna a reușit cumva să-i transmită acelei femei că și-ar dori să-i adopte copiii. Deși era incultă, s-a gândit câteva minute și a spus:
– Câți bani îmi dai pentru ei?, spuse mama copiilor.
– Cât de mult vrei?
– O sută! Ăăă, o mie de lei!
– Bine. Dar numai după completarea actelor. Între timp, cu permisiunea dumneavoastră, băieții pot să locuiască cu mine?
– Dă-i drumul de aici… Dar nu uita… o mie! Nu mai puțin! Voi aștepta!
Doamna a înregistrat întreaga lor conversație pe telefon și a dus înregistrarea la protecția copilului. Astfel, mama copiilor a rămas rapid fără drepturile părintești ale acestora. După aceea, doamna a aduc toate documentele necesare care dovedesc că este aptă pentru a adopta copiii, așa că adopția s-a oficializat.
Angajații departamentului de tutelă au convins-o pe doamnă să nu-i dea banii promiși mamei, dar ea, ca o persoană de cuvânt, tot a făcut-o, pentru că datorită acestei femei pierdute a reușit să adopte doi fii minunați!
Astfel, copiii s-au ales cu o adevărată mamă, care a avut grijă de ei, i-a educat și le-a oferit toată iubirea din lume.
