Lucruri pe care sa ti le amintesti atunci cand esti la greu!

"De la un anume punct al suferintei si nedreptatii incolo nimeni nu mai poate face nimic pentru nimeni." - Albert Camus A fost odata o tanara care se trezea infometata si insetata. Nu mancase si nu bause nimic de foarte mult timp... si se pierduse intr-un vast desert fara hrana, apa sau adapost. Dar nu era speriata. Era chiar pregatita. De-a lungul vietii sale scurte, Universul fusese foarte clar cu ea: in timp ce alti copii aveau vieti fericite in case fericite cu parinti care ofereau iubire, pomi de Craciun impodobiti si petreceri pentru zilele de nastere, destinul ei era diferit. Stia ca ea trebuie sa gaseasca modalitati pentru a atenua suferinta altor oameni. Inima fetei batea tot mai puternic, iar soarele se ridica tot mai mult pe bolta cereasca. Si se intreba cate mai pot duce corpul si mintea ei. Se lupta in multe feluri si, totusi, lasa ca Universul sa vada ca daca astazi era ziua in care ea parasea aceasta lume, nu avea nimic impotriva. Insa nu renunta fara sa lupte. Tanara era puternica. Se confrunta cu o caldura infernala. Se confrunta si cu problemele inferioare, cu gandurile apasatoare si cu suferintele inimii sale. Intr-o zi, la un moment dat, a reusit sa iasa din acel vast desert. Era matura acum. Si a observat ca are de ajutat atat de multi oameni - atat de multi oameni care aveau de trecut propriile deserturi, flamanzi, insetati si fara adapost. Dar, in loc sa caute alimente, apa, adapost sau o iesire din desert, majoritatea acestor oameni au imbratisat o abordare interesanta a problemelor lor: pur si simplu se prefaceau ca nu sunt in desert. Se prefaceau ca nu sunt lipsiti de hrana, apa sau adapost. Ei pur si simplu isi vedeau de viata lor de zi cu zi distragandu-se de la nevoile lor de baza si de la durerea pe care o simteau. Cateodata, femeia observa ca distragerile pareau sa fie inofensive: gadgeturi, barfe, petrecerea timpului liber alaturi de alte persoane, filme, mancare nesanatoasa. Cu toate acestea, alteori, ele pareau mult mai distructive: negare, inspaimantare, gelozie, dezgust, regret si, poate cel mai raspandit dintre toate - zeci de ani de indiferenta. Femeia a aflat ca, desi pareau captivante si aparent inofensive, cea mai mare parte a distragerilor oamenilor exista din motive gresite, si anume pentru a acoperi o serie de adevaruri dure. Ce trebuie sa retinem din aceasta poveste: Suferinta nu se opreste atunci cand noi ne distragem de la suferinta. Dimpotriva, ea se hraneste cu aceste momente, obligandu-ne sa devenim din ce in ce mai distrasi, sa traim o viata falsa, fara sperante, fara visuri, fara fericire. "Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată." – Osho
Publicitate

Draga mea,

‘Ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici’, spunea Friedrich Nietzsche.

Nu-i asa? Cei mai minunati oameni pe care i-ai intalnit vreodata, cei care te emotioneaza cel mai profund, cei care imprastie in jurul lor o aura a intelepciunii si bunatatii… sunt oamenii care au suferit cel mai mult in viata lor. Ei au experimentat multe suisuri si coborisuri, dar greutatile nu i-au facut mai rai, ci mai frumosi si mai puternici. Acesti oameni iubesc cu ardoare, daruiesc toata inima lor fara regrete si ofera caldura. Cum? Cum e oare posibil?

Si oare, gandidu-te la ei nu ai putea sa iti regasesti increderea pe care adesea o pierzi in vremurile grele care apar si reapar, umbrind parca frumusetea clipelor cu zambete? Poate nu stim sa apreciem pe deplin momentele de bucurie, poate nu stim sa le captam energia, sa o inmagazinam si sa o purtam cu noi atunci cand greutatile apar… Pentru ca ele mereu apar.

Oameni minunati pe care i-am intalnit m-au invatat ca provocarile te pun in fata unor alegeri: lasi acea situatie sa te defineasca, lasi acea situatie sa te distruga sau privesti intamplarea ca pe o alta provocare ce trebuie sa o infrunti pentru ca astfel, tot raul sa se transforme in bine?

Vreau sa tii minte 10 lucruri importante, atunci cand norii s-ar abate din nou. Sa nu uiti, sa nu uiti te rog, acest mesaj de incurajare:

1. Durerea este o parte a vietii si a iubirii si te ajuta sa CRESTI – Am ajuns sa ne fie frica chiar si de noi insine! Ne este frica de sentimentele noastre, ne este frica chiar si de ceea ce este frumos in noi. Sunt oameni care se sperie ingrozitor de iubire… Nu se mai pot abandona, nu mai pot trai dragostea de teama ca vor suferi. DIN NOU. Of, unde oare se pierde, in drumul acesta al vietii, inocenta copilariei care ne facea sa pasim fara teama, in necunoscut?

Acesta este adevarul: viata si dragostea aduc suferinta uneori. Dar suferinta ne ajuta sa crestem, sa ne maturizam spiritual si uman. Suferinta face parte din contractul nostru cu viata. Avem nevoie sa simtim suferinta asa cum avem nevoie sa simtim ca traim! Nu iti fie frica de oameni, te rog si ai incredere in momentele frumoase alaturi de ei, iar nu in cele care aduc suferinta. Frumusetea ii defineste pe oameni!

2. FII IN PACE CU REALITATEA – Uneori, cel mai bun lucru pe care il putem face este acela de a fi pur si simplu in pace cu desfasurarea evenimentelor exact asa cum se petrec ele. Sa acceptam si sa nu ne incapatanam. Uneori, ca prin minune, ai vazut, cand aceasta pace se instaleaza, cerul vietii tale se lumineaza subit, iar lucrurile iau o turnura neasteptata. Nu lasa durerea sa te faca sa te simti neajutorata. Solutiile mereu apar. Cineva drag ne vegheaza. Fiecare zi e un miracol, fiecare zi e un dar… In clipa de ACUM, nimic nu este amenintator

3. Cele mai mari frici ale tale NU EXISTA! – Ce eliberare ai simtit in momentul cand ai constientizat acest lucru! Da, nu uita, fricile sunt doar proiectii ale mintii, sunt doar imaginatie. Cele mai mari pericole pe care le imaginezi nu exista de fapt. Traieste clipa mai mult. In clipa de ACUM, nimic nu este amenintator. Constientizarea fricii inseamna ca in acel moment, tu ai preluat controlul.

4. Suntem aici ca sa invatam in fiecare zi – Si ce minunatie, ce bine-cuvantare aceasta! Avem o constiinta care ne permite sa vedem minunatia existentei. Cu o atitudine pozitiva, vei reusi mereu sa apreciezi tot ceea ce se intampla in jurul tau, pentru ca toate aceste provocari nu sunt decat unelete care te ajuta sa capeti experienta de viata. Ai puterea de a transforma ranile si fricile in INTELEPCIUNE!

Publicitate

5. Doar cu prezentul te confrunti mereu! – Nu iti poti trai viata intr-un “CANDVA” perfect, seren si intangibil! Nu, viata trebuie traita AICI si ACUM. Da, e adevarat, vechile incercari si dureri suferite raman precum niste anestezice in sub-constient si uneori, nu ne mai lasa sa traim prezentul pe deplin…

Dar adevarul este si ai vazut si in trecut, tot ceea ce se intampla are un sens si tot ceea ce se intampla nu este in van. Uneori, privind lucrurile rele peterecute in trecut, observi acum cu mai multa detasare, ca ele de fapt au adus mult bine in viata ta. Nu lasa nici trecutul si nici viitorul sa iti fure viata. Ai incredere in MOMENTUL PREZENT.

6. Nu poti schimba situatii asupra carora nu ai responsabilitate totala! Deci, asuma-ti responsabilitatea. – „Multi oameni nu isi doresc libertatea, pentru ca libertatea inseamna responsabilitate si multi oameni se tem de responsabilitate” – spunea Sigmund Freud. Vai, cat este de revelator acest mesaj! Atunci cand ne luam in maini propria viata, atunci cand ne asumam responsabilitatea pentru ceea ce traim, ceea ce simtim si ceea ce ni se intampla, se petrec cu adevarat, miracole.

7. Exista intotdeauna motive sa fii recunoscatoare! – Viata e mai frumoasa atunci cand zambesti! Viata e mai frumoasa cand admiri cerul si ploaia! Da, ai incredere, norii se duc mereu. Gandeste-te la toti oamenii minunati din viata ta, gandeste-te la valoarea din tine insati si la atatea lucruri pe care pana acum, le-ai realizat.

8. Lucrurile bune nu se intampla peste noapte! – Marile realizari au nevoie de timp pentru a se manifesta. Cu rabdare, incet-incet poti sa atingi toate lucrurile la care ai visat. De obicei, castigul obtinut peste noapte, dispare intr-o clipita, asa cum a aparut. Cele mai solide lucruri in viata sunt construite. Asa e si iubirea adevarata.

9. Nu ceilalti oameni te valideaza! – Cand ne straduim sa obtinem ceva important, adesea cautam privirea aprobatoare a celorlalti pentru a primi validare. Dar adevarul este ca nu ei pot face asta…

Nu suntem in aceasta viata pentru a trai dupa asteptarile pe care ceilalti le au fata de noi. Succesul inseamna sa ne traim viata frumos, in corcondanta cu propriul drum… Nimic nu ma mai poate convinge ca lucrurile ar sta altfel decat asa! Existi, esti deja o mare valoare. Trebuie doar sa crezi in tine si in ceea ce iti doresti sa atingi evoluand…

10. Si sa nu uiti niciodata. NU ESTI SINGURA – In valtoarea celor mai grele incercari, ne simtim adesea singuri. Si privesti in jur si ii vezi pe alti oameni care par sa fie bine. Dar fiecare are propriile sale suferinte. Iar atunci cand comunicam unii cu ceilati, ne dam seama ca de fapt, niciodata nu suntem singuri.

Nu, nu esti singura… Si timpul a demonstrat acest lucru de atat de multe ori…

Cu drag,

Constiinta ta!

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Un renumit profesor se afla în faţa unui grup de tineri, care erau contra CĂSĂTORIEI. Tinerii argumentau că romantismul constituie adevăratul susţinator al unei perechi şi că este de preferat să termini cu relaţia atunci când se stinge, în loc să intri în monotonia unei căsnicii. Profesorul le-a spus că respectă opinia lor, dar le-a relatat următoarele: “Părinţii mei au trăit 55 de ani căsătoriţi şi într-o dimineaţa mama mea cobora scările, să-i prepare tatei micul dejun. Făcu un infarct şi căzu.Tatăl meu a ridicat-o cum a putut şi în grabă a urcat-o in camionetă.Cu toată viteza, depăşind, nerespectând regulile, ajunse la spital, dar din nenorocire când sosi, ea murise.În timpul înmormântării tatăl meu nu vorbi şi avu o privire pierdută. Aproape nu plânse. În noaptea aceea noi copiii am stat alături de el. Într-o atmosferă de durere şi nostalgie, ne-am reamintit frumoase anecdote. El îi ceru fratelui meu, teologul, să-i spună unde ar fi mama în acest moment.Fratele meu începu să-i spună despre viaţa de după moarte; presupuse cum şi unde ar fi ea. Tatăl meu asculta cu mare atenţie şi deodată ceru:“Duceţi-mă la cimitir" ; -”Tată”, am răspuns, “este 11 noaptea, nu putem merge la cimitir acum”. El ridică vocea şi cu o privire de sticlă, zise: “Nu discutaţi cu mine, vă rog, nu discutaţi cu un om, care tocmai şi-a pierdut ceea ce a fost soţia sa timp de 55 de ani". S-a produs un moment de linişte respectuoasă şi n-am mai discutat nimic. Am plecat la cimitir, am cerut voie paznicului şi cu o lanternă am ajuns la mormânt. Tatăl meu atinse mormântul cu mâna lui, plânse şi ne spuse, copiilor lui, care vedeam această scenă, impresionaţi: “Au fost 55 de ani buni...Ştiţi ? Nimeni nu poate vorbi de dragoste adevărată, dacă nu are idee ce înseamnă să împarţi viaţa cu o astfel de femeie”. Făcu o pauză şi i se lumină faţa; continuă: "Ea şi eu am fost împreună în acea criză când am schimbat serviciul,... am făcut o echipă când am vândut casa şi ne-am mutat din oraş, am împărţit bucuria de a vedea copiii noştri terminând şcolile, am plâns unul alături de altul la pierderea fiinţelor dragi. Ne-am rugat împreună în sala de aşteptare a unor spitale, ne-am sprijinit în durere. Ne-am îmbrăţişat în fiecare Crăciun, şi ne-am iertat greşelile.. Acum a plecat şi sunt mulţumit. Ştiţi de ce ? Pentru că a plecat înaintea mea. Că a trăit o viață frumoasă, cu credință și jertfelnicie pentru toți cei din jur. Nu a trebuit să trăiască agonia şi durerea de a mă înmormânta, de a rămâne singură după plecarea mea. Şi eu voi trece prin asta,prin moarte, şi îi multumesc lui Dumnezeu. O iubesc atâta, că nu mi-ar fi plăcut să sufere ea această despărţire prin moarte..." Când tata termină de vorbit, noi copiii aveam feţele pline de lacrimi. L-am îmbrăţişat şi el ne-a consolat : “Totul e bine, putem merge acasă, a fost o zi bună ". În noaptea aceea am înţeles ce înseamnă ADEVĂRATA DRAGOSTE. Diferă mult de romantism. Nu are prea mult de văzut cu erotismul. Mult mai bine se leagă de munca şi grija pe care o au două persoane căsătorite real. Când profesorul a terminat de vorbit, studenţii nu l-au putut combate. Acest fel de dragoste era ceva ce ei nu cunoşteau. Timpul nu aşteaptă pe nimeni. Preţuieşte fiecare moment pe care-l ai! Îl vei preţui şi mai mult dacă-l împărtăşeşti cu cineva special. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!