Invata sa te poti ierta…si atunci vei ierta mai usor si iti vei face viata mai frumoasa tie si celorlalti.

"Cei mai nefericiți oameni de pe pământ sunt cei cărora le pasă mereu de ceea ce cred ceilalți." – C JoyBell C. Cand incepi sa te crezi infailibil si te autointitulezi, in capul tau, Dumnezeu, tot atunci incepi si sa o dai flagrant si ridicol in bara. Da, esuand lamentabil ca ultimul dintre incepatori, in orice ai intreprinde. Pentru ca, mai mereu, norocul are si el mandria lui si incepe sa-l paraseasca pe cel care s-a increzut prea tare in vesnicia sansei pe care soarta i-a harazit-o, jucandu-si inconstient, ca la pacanele, fiecare bucatica de fericire pe care a primit-o in dar. Eu am credinta imposibil de zdruncinat cum ca, norocul si dragostea le primim conditionat. Si, pana la proba contrarie, meritam toata fericirea pe care o viata de om o are inscrisa in ADN. Dar termenul de valabilitate pentru fiecare gratie depinde de stiinta noastra, consecventa in a multumi proniei pentru tot, si de bucuria cu care stim sa impartim iubire din preaplinul daruit noua, cu cei mai putin binecuvantati ca noi. Insa vad in jurul meu oameni care-au uitat sa multumeasca Cerului pentru o sanatate splendida si si-o risca inconstient traversand strada prin locuri nepermise, sa zicem. Ori exemplare de-o rara frumusete exterioara, etern nemultumite de infatisarea lor fizica, exceptionala altfel. Vad oameni bogati facand slalomuri uriase pentru a-si umple conturile care stau oricum sa explodeze de umflate ce sunt. Privesc oameni cu familii frumoase parasind regulile unei morale primare, instinctive, doar pentru a alerga in urma primei Fata Morgana ivita la orizont. Ori personaje puternice, stapani vremelnici si nedemni peste prea multe destine, fiinte care ar putea naste doar zambet in jurul lor si care nu gasesc oportun sa declanseze in vietile ce depind de ei nimic in afara lacrimilor. In mintea mea, sunt oameni ce nu mai inteleg in ce colt din existenta lor salasluieste Dumnezeu. Si ca Dumnezeu e Iubire. Si ca noi suntem Iubire, dupa chipul si asemanarea Lui. L-au pierdut si s-au pierdut. Oameni ce azi merg singuri pe drumuri mult prea inguste, egoiste, lipsite de dragoste, de compasiune, de fericire, de grija si bunatate pentru cei de langa ei. Calca pe cai de forta bruta, siluindu-si, in primul rand, propriile lor existente, transformand astfel un drum initial norocos intr-unul sterp, uscat, lipsit de stralucire, abandonandu-se doar unei curse spre nicaieri. Lipsa dragostei ucide. Omoara omenia, decapiteaza morala, injunghie fiecare rasarit si asfixiaza amurgul tuturor zilelor. Impietreste inima si intuneca ratiunea. Naste distrugere si populeaza cosmarurile din noptile instelate. Oamenii lipsiti de fericire invata ura si-o mormaie in sinea lor in fiece secunda, asa cum, seara, copiii cuminti spun Crezul la marginea paturilor lor inmiresmate cu smirna si dragoste. Oamenii neiubiti sunt cele mai neajutorate creaturi ale Universului. Oricata putere, bani, sanatate, noroc si faima ar avea. Oamenii fara dragoste, cei care nu sunt in stare de Iubire, sunt printre noi, uneori de mana cu noi. Si numai Dragostea i-ar mai putea salva. Iubiti-i! "Viața noastră este rezultatul alegerilor pe care le facem, a da vina pe cei din jur, pe mediu, pe ceilalți factori, înseamnă a da acestor lucruri puterea de a ne controla." – Stephen Covey Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Oamenii aleg diferite căi pe drumul către împlinire și fericire. Doar pentru că nu sunt pe drumul tău, nu înseamnă că s-au rătăcit.” – Dalai Lama

Inca de cand eram copii am fost invatati sa ne cerem iertare…insa nimeni nu ne-a explicat de ce e bine sa recurgem la acest gest. E interesant faptul ca de fiecare data cand il facem, simtim cum ceva in interior sta sa moara, uneori chiar doare…in realitate moare cate putin din marele ego care nu vrea asa ceva.

Ca si in orice proces de vindecare, durerea se vindeca intai tot cu durere. Paradoxal, nu? Caci pentru a vindeca o rana e nevoie sa fie intai curatata si asta cauzeaza la randul ei durere.

Ne cerem iertare unii altora pentru a ne putea ierta pe noi insine. Cerem iertarea tocmai pentru ca nu avem suficienta iubire inauntrul nostru pentru a ne vindeca rana sufleteasca. Asa cum atunci cand suntem bolnavi e normal sa cerem ajutor. Iar daca suntem prea caposi si nu cerem, vom suporta consecintele.

De aceea, atunci cand facem acest gest, ceva in interior ne doare. Insa aceasta durere e intermediara, e o punte vindecatoare intre trecut si prezent.

Ce este frumos in acest gest de a cere iertare este ca aduce dupa sine un sentiment de usurare. Ajungi sa constientizezi ca atunci cand ii ceri celuilalt iertare, in realitate nu ii ceri lui, ci tie insuti. Si atunci, indiferent de reactia lui, tu vei primi iertare.

Dar daca iti conditionezi iertarea de atitudinea lui, in realitate tu nu esti dispus sa te ierti, e ca si cum ai lua un medicament sa te calmeze pe moment, stiind ca nu te va ajuta sa te faci bine pe termen lung.

Publicitate

Cand iti ceri iertare, o faci pentru tine, nu pentru celalalt neaparat. Dar il poate ajuta si pe el sa se ierte pe sine. Asadar, sa cerem si sa ne daruim iertare noua insine, fie ca o facem privindu-ne in oglinda, fie in ochii celuilalt.

Si poate de aceea, expresia in limba romana este Imi cer iertare si nu Cer iertare, pentru ca de fapt mie imi cer acest lucru. Si astfel iertarea devine balsamul care vindeca ranile pentru a face loc iubirii si pentru a incepe sa traiesti cu adevarat.

Iti doresc sa te poti ierta…si atunci vei ierta mai usor si iti vei face viata mai frumoasa tie si celorlalti.

Cuvinte. In lumea asta plina de falsitate, in care oamenii-si ascund adevarata personalitate, impreuna cu fiecare sentiment si emotie in parte, mi-au mai ramas uneori, sa-mi incalzeasca sufletul, doar cuvintele.

Societatea ii determina (ne determina) sa luam calea pe drumul asta catre falsitate. Drumul nostru. Al tuturor.

Subconstientul nostru este mult mai puternic decat constientul. Practic, subconstientul influenteaza constientul. Iar el este, la randul lui, ifluentat de societate.

Incerc, de multe ori, sa ma mint ca lumea-i roz si plina de ponei zburatori. Dar lumea nu-i asa. Lumea nu-i plina doar de bucurie si iubire. Lumea asta-i plina cu de toate. A fost compusa inca de la inceputuri cu emotii si sentimente negative. Cu tristete. Cu furie. Cu dezgust. Toate sunt elemente constitutive ale lumii in care traim si, implicit ale noastre.

Asadar, ele trebuiesc traite din plin.M-am hotarat sa-mi las fiecare sentiment sa-mi scalde sufletul si, odata cu asta, sa ma descarc de toate lucrurile care nu ar trebui sa-si faca veacul prin sufletul si mintea mea. Viata e mult mai frumoasa, cu siguranta, traind tot acel amalgam de emotii, de stari si de sentimente. Si mi-ar placea ca intreaga comunitate din care fac parte sa realizeze asta….


Publicitate


Alte Articole