In viata, ceea ce vei semana, vei si culege…

"Nu este momentul să te gândești la ceea ce nu ai. Gândește-te la ce poți face cu ceea ce ai." — Ernest Hemingway Lecţii din feminitate 1. Relaxează-te, oricum nimic nu este sub control. Este una dintre lecţiile de bază pentru femeia care se zbate şi care se luptă în continuu cu viaţa, cu perfecţiunea, cu emoţiile ei - iluzia că ai controlul. Cu cât vrei să controlezi mai mult ceea ce ţi se întâmplă, cu atât vei înclina să-i controlezi şi pe cei apropiaţi ţie, cu atât transmiţi în univers afirmaţia că NU AI ÎNCREDERE. Neîncrederea nu face decât să genereze şi mai multă suferinţă manifestată în emoţii precum teamă, gelozie sau furie. În special pentru femei, renunţarea la control urmată de relaxare este una din cheile care deschid foarte multe uşi şi care pot asigura o relaţie armoniasă cu bărbatul. 2. Ocupă-te doar de transformarea sau vindecarea ta şi lasă-i în pace pe ceilalţi. Oricât ai vrea ca ceilalţi să se schimbe, adevărul e că îţi doreşti asta în primul rând pentru a-ţi uşura ţie munca cu tine. Din păcate sau din fericire, munca cu sinele nu e atât de uşoară precum pare şi nici nu trebuie să fie aşa. E singurul examen la care nu poţi copia, nu poţi trişa, pentru că ţi-ai fura singură căciula. Aşa că lasă-i pe alţii să se ocupe de vieţile lor, nu le face temele în locul lor, căci rezultatul nu va fi deloc cel pe care ţi-l doreşti, din contră. Ştiu, crezi că viaţa ta ar fi mai frumoasă dacă şi ei ar înţelege lucrurile ca tine, dar nu despre asta e vorba acum. Tot ce faci pentru tine îi afectează implicit şi pe ei. 3. Feminitatea nu este despre suprafaţă, ci despre adâncime. Din cauza revistelor de modă şi a marketing-ului cu produse destinate femeilor, multe femei „au pus botul” crezând că frumuseţea şi feminitatea se obţin cu ajutorul produselor cosmetice şi hainelor de calitate. Nu crezi că din nou ne păcălim pe noi însene? Ceea ce vedem în reclame nu prezintă decât cireaşa de pe tort, dar dacă tortul e fals atunci ce rost mai are cireaşa? Viaţa nu poate fi păcălită, aşa că te poţi amăgi ca femeie, dar atunci nu îţi imagina că vei fi scutită de dezamăgiri. Întotdeauna ai parte în jurul tău de ceea ce emani. De aceea, a te întâlni cu feminitatea ta presupune a te întâlni cu cine eşti, a-ţi vedea măştile pe care le-ai afişat până atunci şi a renunţa la ele. Fără adaosuri, căci sufletul nu poate fi machiat. Te re-intalneşti cu femeia adevărată din tine însăţi. 4. Corpul tău îţi spune întotdeauna adevărul despre tine. Dacă nu te simţi bine, înseamnă că trupul tău îţi spune asta foarte clar prin numeroase semnale, dacă nu crezi, uită-te în oglindă sau închide ochii pentru a-l simţi mai bine. Mai devreme sau mai târziu, trupul tău îşi va revendica nevoile de bază şi cu cât îl neglijezi mai mult, cu atât va fi mai greu sau prea târziu atunci când va claca şi vei pierde definitiv sănătatea. Dacă nu ne iubim corpul, el ne va abandona la greu, ne va susţine din ce în ce mai puţin şi va fi sediul tuturor emoţiilor refulate. A-ţi iubi corpul nu înseamnă a-l împopoţona şi încărca cu accesorii, ci a-i trăi starea de naturaleţe şi a savura din plin plăcerea pe care ţi-o oferă- plăcerea de a fi vie şi energică, plăcerea de a fi…femeie! Pentru că a fi în trup de femeie e o adevărată plăcere, chiar dacă femeile din generaţiile anterioare din familia ta nu au ştiut asta. Tu poţi pune capăt convingerilor împovărătoare de-a lungul timpului cu privire la ce înseamnă a fi femeie şi să nu le transmiţi mai departe copiilor tăi. 5. Femeia în legătură cu natura e o femeie împlinită. Nu te poţi aştepta să te simţi bine în pielea ta dacă nu îţi cunoşti bioritmul şi dacă nu te ştii armoniza cu natura. Vei fi mereu o victimă a vremii sau a propriilor emoţii care se întorc împotriva ta. O femeie are mare nevoie să-şi cunoască ciclul, să-şi înţeleagă menstruaţia şi stările aferente, să cunoască influenţele Lunii şi ale elementelor naturii asupra ei. O femeie ruptă de natură va fi mereu împotriva ei înseşi. Armonizarea cu natura face ca totul să curgă mai uşor, fără luptă, fără zbucium. Acestea sunt doar câteva din multitudinea de lecţii pe care femeile le-au resimţit pe propria piele în timpul şi în urma workshop-urilor de feminitate. Dar, repet, nu ai nevoie neapărat de astfel de cursuri pentru a-ţi redescoperi şi trăi cu adevărat feminitatea. Sunt multe modalităţi, noi doar am descoperit că e mult mai simplu într-un cerc de femei decât de una singură şi lucrurile se materializează mai uşor decât credeam. Rolul meu nu este să dau lecţii altor femei sau să-mi impun propriul punct de vedere asupra feminităţii, ci doar să le fiu alături, să susţin spaţiul necesar pentru introspecţia de care vorbeam. În materie de feminitate nu există „aşa trebuie”, nici „N paşi cum să..”. Nu e dezvoltare personală pentru că nu ne interesează persoana, ci ceea ce se află dincolo de ea. E o întoarcere la cine eşti. de AdelaHaru Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.

Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă.

Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până- ntr- o zi când…

“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.

Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…

Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo? “, l-a întrebat tatăl duios.

Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ” O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.

De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.

Publicitate

În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.

Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Două cuvinte magice care te vor ajuta să fii un om FERICIT. Repetă-le cât mai des!

Există două cuvinte magice care-ţi vor schimba viața. Și nu este vorba de „mulțumesc“ sau „te rog“, așa cum am fost învățați în copilărie. Aceste cuvinte sunt: “suficient” și “merit”.

SUFICIENT

De ce suferim în viaţă? Pentru că întotdeauna nu ne ajunge ceva. Nu ne ajung bani, iubire, atenție, încredere în sine etc. Ce-ar fi dacă în loc să te concentrezi pe ceea ce nu-ţi ajunge – vei începe să te gândești că ai de toate? Deoarece Universul, Dumnezeu, viaţa sau numiți-l cum vă place mai mult, ne oferă ceea la ce ne gândim cel mai mult pe parcursul zilei.

Încearcă să-ţi spui: “Am suficientă iubire!”. Ce simți când rosteşti aceste cuvinte? Sunt sigură că sentimentul de bucurie începe să crească şi eşti fericit să rostești: “Am suficienți bani”, “Am suficientă sănătate, iubire, fericire, bucurie, suficientă frumusețe pentru a fi încrezătoare în sine, suficientă energie de creație, autocontrol, unicitate etc..”

Joacă-te cu acest cuvânt cum dorești! Fii copil în suflet şi simte că în realitate ai de toate. Imediat ce te simți pesimist, amintește-ţi acest cuvânt şi aplică-l după situație.

Neajunsurile – nu sunt pentru tine! Ai de toate în exces!

Această idee îi aparține lui Donald Walsch și a fost publicată în cartea sa ”Conversând cu Dumnezeu” în care este descrisă iluzia neajunsurilor omenești.

MERIT

Dacă nu avem ceva, atunci nu avem nevoie sau ne simțim nedemni de acest lucru (de cele mai multe ori).

După schema descrisă mai sus repetă-ţi: “Sunt demn(ă) de iubire, bani, plăcere, de un bărbat(o femeie) care să mă iubească, să am tot ce-i mai bun în viaţă”.

Repetă acest cuvânt până când vei crede în aceasta şi atunci vor începe minunile!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet