In evolutia noastra spirituala vom intalni 3 tipuri de oameni care au scopul de a ne ajuta

”Nu poti controla tot ceea ce ti se intampla, insa poti alege sa nu fii limitat de acestea.” – Maya Angelou La inmormantarea bunicului meu am inteles ce inseamna cu adevarat viata. Toti oamenii prezenti erau suparati si plangeau, cu exceptia bunicii mele care zambea. M-am speriat, am crezut ca are o cadere nervoasa si am intrebat-o daca este in regula. In acel moment, ea s-a uitat cu ochii plini de lacrimi la mine si mi-a spus: "Este o zi minunata pentru o inmormantare, soarele straluceste pe cer, toata familia si toti prietenii mei sunt aici... si ne luam ramas bun de la cel mai important om din viata mea." Am intrebat-o daca ii va simti lipsa, ea mi-a raspuns: "Am fost casatoriti timp de 65 de ani. Dupa 30 de ani l-am cunoscut chiar mai bine decat ma cunosteam pe mine. Ne-am tinut de mana in cele mai grele momente din viata, am zambit fericiti la fiecare intamplare frumoasa. Am fost de nedespartit, eram doua trupuri intr-un singur suflet... asa ca acum pot spune ca el a plecat, dar va ramane in continuare alaturi de mine." Mi-a parut rau de ea, asa ca eu si parintii mei am decis sa ramanem alaturi de ea pentru cateva zile. Intr-una din zile, bunica se trezise extrem de fericita si spunea tuturor ca de acum inainte nu va mai fi nevoita sa gateasca pentru doua persoane si ca in sfarsit era libera sa faca ce vrea. La 82 de ani ea voia sa invete italiana si sa ia cursuri ca sa stie sa umble pe calculator. Nu puteam sa o inteleg asa ca am intrebat-o ce s-a intamplat cu ea si cum de nu este trista. In acel moment s-a oprit si s-a uitat atent in ochii mei, apoi mi-a spus: "De cate ori te-ai gandit la moartea ta?" "De nenumarate ori!" - i-am raspuns eu. "Si ai doar 22 de ani. Atunci... de cate ori crezi ca m-am gandit eu? Am 82 de ani. Ce crezi ca fac in fiecare dimineata?" - a intrebat ea. "Bunicul tau are fii, fiice, nepoti si chiar stranepoti. A supravietuit unui razboi, unui atac de rechin si unui accident maritim. A petrecut 50 de ani pe apa, pescuind si 37 de ani la pensie. Am mers in calatorii si ne-am bucurat de fiecare moment impreuna. El a facut tot ce si-a dorit sa faca. Viata lui s-a incheiat fara ca el sa aiba vreun regret." Am intrebat-o: "Si tu?" Mi-a raspuns: "Am 82 de ani... am multe lucruri de facut si prea putin timp la dispozitie" - apoi s-a ridicat de pe scaun, m-a mangaiat pe cap si m-a intrebat: "Daca astazi ai afla ca maine este ultima ta zi pe pamant ce vei face: vei plange mult ori vei zambi? Eu vreau sa zambesc." Nu stim cat timp suntem pe acest pamant; din pacate timpul pentru unii dintre noi va fi incredibil de scurt. Asa ca profitati la maximum de fiecare minut petrecut alaturi de oamenii dragi si nu numai. Traiti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima deoarece chiar ar putea fi. “Nu ma gandesc la toate nenorocirile, ci la frumusetea care totusi ramane.” – Ana Frank
Publicitate

“Problema cu oamenii este că ei uită că de cele mai multe ori, lucrurile mici sunt cele care contează.” Jennifer Niven

Au fost oameni care ne-au iubit cu sinceritate, au fost altii care ne-au ranit profund si ne-au sfaramat inimile. Au fost oameni care au vazut fiecare frumusete de pe pamant inflorind in noi. Uitandu-ne inapoi, putem sa vedem fiecare urma pe care au last-o acesti oameni in noi. Putem sa vedem ca suntem interconectati si ca depindem unii de ceilalti in evolutia noastra.

Ei sunt cele mai importante intalniri in vietile noastre, pentru ca ne ajuta sa evoluam!

Acesti oameni apar in vietile noastre pentru a ne ajuta sa ne cunoastem mai bine. Sunt acei oameni care ne ne invata sa fim mai buni cu noi insine si cu ceilalti; ei ne amintesc sa ne intoarcem pe drumul dragostei adevarate.

1. Oameni care ne arata realitatea din alte perspective – Avem tendinta de a-i respinge foarte ferm pe acesti oameni, in exact aceeasi masura in care ei ne atrag irezistibil. Realitatea este multi-perspectivala, dar mintile noastre sunt obisnuite cu o singura grila de interpretare. Iar atunci cand in viata noastra apar oameni care ne provoaca modul obisnuit de a fi, avem tendinta de a-i respinge, de a ne revolta, de a ne infuria, exact in aceeasi masura in care acesti oameni ne atrag si ne fascineaza.

Ei par sa apartina unei lumi exotice, pe care noi am vrea sa o cunoastem, dar ii opunem rezistenta. Sunt oameni care ne provoaca ADEVARUL si sistemele de valori. Sunt oameni care apar ca sa ne ajute sa evoluam si sa vindecam aspecte ale vietii noastre prin posibilitatea pe care ne-o ofera de a vedea si “altfel”, de a gasi astfel solutii diferite la problemele pe care le avem.

“O problema nu poate fi rezolvata de la acelasi nivel de constiinta care a creat-o”, spunea Albert Einstein

Pentru multi dintre noi, aparitia acestor oameni in vietile noastre face sens cu mult mai tarziu, uneori este vorba despre ani, atunci cand suntem pregatiti sa renuntam la ego si sa acceptam si alte variante. Asa se intampla ca abia atunci intelegem care a fost rolul aparitiei unor astfel de oameni in lumea noastra, este momentul cand ne gandim la ei cu drag si le multumim ca au existat.

Publicitate

2. Oameni care ne oglindesc frumusetea – Sunt acei oameni cu care de obicei avem o legatura foarte stransa inca din primele clipe. Ei recunosc in noi aspecte familiare si placute, asa cum noi recunoastem in ei aspecte familiare si placute. De fapt ne oglindim unii pe ceilalti frumusetea. Nu se spune degeaba: „Spune-mi cu cine esti prieten, ca sa iti spun cine esti.”

Este vorba adesea despre sufletele noastre pereche. Pot fi profesori care recunosc in noi inteligenta si potentialul, pot fi prieteni foarte buni care recunosc in noi sensibilitatea si curajul, pot fi frati si surori, pot fi persoane pe care le-am intalnit chiar si numai pentru cateva ore intr-o calatorie cu trenul, dar fata de care am simtit o conectare placuta si confortabila, fiindca pur si simplu paream sa vorbim acceasi limba a sufletului.

Ori de cate ori iti apar astfel de oameni in viata, invata sa te vezi prin ei! Valoarea si frumusetea pe care tu o vezi in ei, este de fapt frumusetea care exista in tine, iar ei sunt o provocare ca tu ar trebui sa inveti sa te iubesti si sa te apreciezi.

3. Oameni care ne ajuta sa intelegem iubirea – Aceasta este una dintre cele mai dificile intalniri pentru unii dintre noi. Daca destinatia spiritului nostru suprem in aceasta viata este aceea de a invata si experimenta iubirea in toate aspectele ei, atunci vom trebui sa invatm iubirea prin contraste. Iar intalnirea cu un contrast poate fi extrem de dureroasa si sfasietoare. Dar o astfel de intalnire iti arata ceea ce iti doresti cu adevarat iar acel ceva, iubirea pura, o poti cunoaste stiind ceea ce ea nu e!

Pentru altii, lucrurile sunt mai simple, mai sinuoase. Ii intalnim chiar pe acei oameni care reflecta perspectiva noastra despre iubire. Sunt relatii de crestere si de renuntare mutuala la ego. Sunt relatii unde ambii ofera la fel de mult, ca intr-un dans perfect si asta insemna tot a intelege si exersa iubirea.

Sursa: garbo.ro

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate
A nu mai fi iubit, pentru mine înseamnă a nu mai exista. A iubi înseamnă a renunţa la tine însuţi, la dreptul tău, la dreptatea ta pentru a îndreptăţi pe cel ce ţi-a greşit, înseamnă să mori tu pentru a lăsa pe altul să trăiască. „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Toată Evanghelia este o poveste de iubire. Fiecare şi-a închipuit nişte gesturi, nişte cuvinte, nişte feţe care privesc într-un anume fel şi toate acestea îi aduceau o uşoară bucurie, dar totodată o mare durere, că toate aceste gesturi, toate aceste cuvinte pe care ni le închipuim în mintea noastră, sunt foarte greu de regăsit în ceilalţi. Suferim pentru că cei din jurul nostru nu ştiu să ne iubească. Suferim pentru că iubirea, aşa cum ne-am închipuit-o noi, nu există. Dar iubirea există. Există pentru că Dumnezeu a adus-o în lume, pentru că ea nu poate să nu existe, nu poate să aibă sfârşit, pentru că ea nu are nici început. Ea nu poate să se împuţineze, pentru că ea porneşte de la Dumnezeu şi se revarsă asupra întregii făpturi, aşa încât, dacă iubirea nu există, doar noi suntem de vină pentru că nu o vedem. Dacă nu vedem iubirea în jur, este pentru că noi înşine nu o avem. Nu poţi vedea ceea ce nu ai în ochi. Să simţi pe inimă dragostea lui Dumnezeu. Vrei să ştii ce părere are Dumnezeu despre tine ? Uită-te ce părere ai tu despre aproapele tău. Puterea de a ierta este însuşire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greşesc, ne facem părtaşi la dragostea cu care iubeşte Dumnezeu lumea. Tot ce se schimbă şi trece, nu este din iubire. Omul firesc nu iartă, el din instinct se apără şi se îndreptăţeşte, şi chiar atacă pentru a se apăra pe sine. Iertarea este o însuşire e celor puternici. Cel slab/oamenii mici nu va/vor avea niciodată puterea de a cere iertare. Iubesc pe cineva nu pentru că el este mai bun decât alţii, ci pentru că văd în el virtuţile care îmi descoperă mai desluşit chipul lui Dumnezeu pe Care eu Îl iubesc. O prietenie nu se alimentează atât din virtuţile şi bunătatea celui pe care ni-l dorim prieten, cât din lucrarea noastră lăuntrică. O prietenie poate avea trăinicie numai dacă se leagă între persoane cu aceleaşi aspiraţi şi de aceeaşi măsură duhovnicească. În puterea noastră stă să oferim prietenia, dar niciodată să o cerem de la alţii. Prietenia este deschiderea sufletească pe care o avem către toată lumea, izvorâtă din dragostea poruncită de Hristos. În acest sens, creştinul este prieten cu toţi şi cu nimeni. Cu toţi, pentru că nu poate să nesocotească pe cineva, şi cu nimeni, pentru că nu poate să prefere pe cineva. Savatie Bastovoi

Cand iubesti, nu socotesti

Când te uiți în jur, de peste tot ești încurajat să îți contorizezi finanțele, sentimentele, oamenii, situațiile. Chiar perioada aceasta mi s-a spus de câteva ori că ”nimic nu e gratis pe pământ”. Drept dovadă că lumea aceasta funcționează după un asemenea sistem este barterul. Adică eu îți dau ceva, ca tu să-mi dai altceva. Însă dacă ne uităm la sistemul de valori a lui Dumnezeu, acesta spune așa: „Eu îți dau ceva pentru că te iubesc”. Nu pentru că mă aștept de la tine la ceva în schimb, nu pentru că am de câștigat ceva din asta, nu pentru ca tu să-mi dai altceva. Pur și simplu pentru că te iubesc. Oricum nu prea ai nimic ce să-mi oferi în schimb, pentru că tot ce ai, de la Mine ai. Însă Eu continui să-ți dau chiar și atunci când nu apreciezi, pentru că te iubesc. Dacă trebuie să funcționăm după un sistem propriu, eu cred că acesta ar trebui să fie: „când iubești, nu socotești”. Să uităm de bartere, de schimb pe schimb, de îți dau ca să-mi dai. Pur și simplu când iubești cu adevărat nu socotești. Nu socotești de câte ori ai iertat. ”Știi, eu te-am iertat de 5 ori, așa că acum e rândul tău să mă ierți tot de atâtea ori”. Iubirea nu cunoaște cifrele. Iubirea, în schimb, cunoaște iertarea. Nu socotești de câte ori ai oferit. ”Știi, bine că eu ți-am dat ce-ai vrut. Acum și tu trebuie să-mi dai ce vreau eu.” Iubirea nu-l cunoaște pe ”dă-mi”. Iubirea, însă, îl cunoaște pe ”îți ofer”. Nu socotești câte nopți nedormite ai, câte lacrimi au curs sau câte sacrificii ai făcut. Nu ții socoteală la câte mi-ai dat, ca să-ți dau tot atâtea. Să nu cumva să-ți dau în plus. Nu socotești câte drumuri ai făcut, pentru că dacă e nevoie, mergi un kilometru în plus. Chiar doi. Sau trei. Atâția cât e nevoie ca celălalt să fie bine. Până când nu o să înțelegem că în iubire nu socotești, o să iubim egoist. O să așteptăm să ni se ofere mai mult decât să oferim. Să ni se slujească. Să ni se închine. Iubirea nu numără. Iubirea nu oferă ca să primească înapoi. Iubirea nu spune ”îți dau asta ca să-mi dai aia”. Iubirea din Dumnezeu oferă și iartă pur și simplu ”pentru că te iubesc”. Alina Ilioi Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!