„Doi îngeri” este o pildă instructivă care va pune pe toată lumea pe gânduri!
Într-un loc erau doi îngeri. Unul se odihnea mereu pe un nor, iar celălalt lucra fără odihnă.
Într-o zi, îngerul care se odihnea a hotărât să-l întrebe pe tovarășul său:
– De ce zbori înainte și înapoi tot timpul?
Îngerul harnic a răspuns:
– Eu duc către Dumnezeu mesaje care încep cu vorbele: „Ajută-mă, Doamne”. Am o mulțime de dus. Dar tu de ce te odihnești mereu?
– Trebuie să duc către Dumnezeu mesaje care încep cu vorbele: „Îți mulțumesc, Doamne”. Am foarte puține.
Concluzia este că oamenii uită de cele mai multe ori să îi mulțumească Domnului pentru ceea ce au.
Să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru fiecare zi din viața noastră, pentru fiecare minut, fiecare secundă.
Să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru familiile noastre, rudele, oamenii apropiați și dragi.
Să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru tot.
Iarna, îngerii bat mereu înainte de a intra pe fereastră. Își șterg cu grijă picioarele pe pervaz, își atârnă paltoanele de tocul ferestrei și își pun bocancii sub calorifer.
Îngerilor le place să stea pe canapea, să se împingă unii pe alții, să chicotească, să ciugulească prăjituri sau biscuiți și să se uite la imagini în cărți. În acest moment, dacă nu ai absolut nimic de făcut, poți să le peticești șosetele de lână. Îngerii își freacă și călcâiele. Nu vor spune mulțumesc. Dar vor zâmbii larg, trăgând de șosete. Iar atunci când te întâlnești cu ei, îți vor arăta peticele de pe călcâie, sărind amuzant într-un picior și zâmbind.
Îngerii vin seara, suflând pe degetele înghețate ca să le încălzească, ei vor fi foarte încântați de o cană mare de ceai fierbinte – desigur, pentru că au fost nevoiți să sculpteze toată ziua fulgi de nea pentru ninsoarea de mâine. Fereastra este închisă cu grijă, balta de apă de la cizme este ștearsă cu grijă, cănile sunt în chiuvetă și toate cărțile cu imagini sunt pe raft. La urma urmei, sunt îngeri!
Este și mai interesant vara. Îngerii au atât de multe treburi vara! Scutură norii de praf, deschid capul păpădiilor și, cel mai important, colorează fluturii. Doar cei mai mici îngeri se ocupă de fluturi, pentru că este ca o joacă pentru ei. Au fluturi în loc de cărți de colorat pentru oameni. Îngerii le pictează cu pensule mici, iar fluturii râd pentru că îi gâdilă.
Vara, trebuie doar să deschizi fereastra și deja au apărut acolo. Ei stau pe pervaz, îți înmânează margarete și un trifoi norocos cu patru foi. Atunci când stau pe pervaz, vrăbiuțele vin și se așează în poala lor și sunt tare fericite când îngerii le mângâie.
Îngerii ajută iarba să crească trăgând firele de iarbă, ajută florile să se deschidă rupând mugurii cu degetele, astfel încât petalele să vadă lumina mai repede și să formeze polenul.
Chiar ieri am văzut un îngeraș amuzant zburând pe lângă fereastră, acoperit de polen. A strănutat atât de mult încât până și vrăbiuțele s-au speriat.
Acum plouă. Fereastra este deschisă. O cioară dezordonată stă pe un acoperiș din apropiere, iar lângă ea stă un înger foarte serios în haină de ploaie și cizme de cauciuc, ținând deasupra ei o umbrelă. Nu se vede prea bine de aici, dar cred că cioara zâmbește. Îngerii fac tot posibilul pentru a ajuta orice creație a Domnului.
