Greselile pe care ar trebui sa le eviti sa le faci, daca vrei sa nu sfarsesti in suferinta! Invata din greselile celorlalti, nu vei avea timp sa le faci pe toate!

"De la un anume punct al suferintei si nedreptatii incolo nimeni nu mai poate face nimic pentru nimeni." - Albert Camus A fost odata o tanara care se trezea infometata si insetata. Nu mancase si nu bause nimic de foarte mult timp... si se pierduse intr-un vast desert fara hrana, apa sau adapost. Dar nu era speriata. Era chiar pregatita. De-a lungul vietii sale scurte, Universul fusese foarte clar cu ea: in timp ce alti copii aveau vieti fericite in case fericite cu parinti care ofereau iubire, pomi de Craciun impodobiti si petreceri pentru zilele de nastere, destinul ei era diferit. Stia ca ea trebuie sa gaseasca modalitati pentru a atenua suferinta altor oameni. Inima fetei batea tot mai puternic, iar soarele se ridica tot mai mult pe bolta cereasca. Si se intreba cate mai pot duce corpul si mintea ei. Se lupta in multe feluri si, totusi, lasa ca Universul sa vada ca daca astazi era ziua in care ea parasea aceasta lume, nu avea nimic impotriva. Insa nu renunta fara sa lupte. Tanara era puternica. Se confrunta cu o caldura infernala. Se confrunta si cu problemele inferioare, cu gandurile apasatoare si cu suferintele inimii sale. Intr-o zi, la un moment dat, a reusit sa iasa din acel vast desert. Era matura acum. Si a observat ca are de ajutat atat de multi oameni - atat de multi oameni care aveau de trecut propriile deserturi, flamanzi, insetati si fara adapost. Dar, in loc sa caute alimente, apa, adapost sau o iesire din desert, majoritatea acestor oameni au imbratisat o abordare interesanta a problemelor lor: pur si simplu se prefaceau ca nu sunt in desert. Se prefaceau ca nu sunt lipsiti de hrana, apa sau adapost. Ei pur si simplu isi vedeau de viata lor de zi cu zi distragandu-se de la nevoile lor de baza si de la durerea pe care o simteau. Cateodata, femeia observa ca distragerile pareau sa fie inofensive: gadgeturi, barfe, petrecerea timpului liber alaturi de alte persoane, filme, mancare nesanatoasa. Cu toate acestea, alteori, ele pareau mult mai distructive: negare, inspaimantare, gelozie, dezgust, regret si, poate cel mai raspandit dintre toate - zeci de ani de indiferenta. Femeia a aflat ca, desi pareau captivante si aparent inofensive, cea mai mare parte a distragerilor oamenilor exista din motive gresite, si anume pentru a acoperi o serie de adevaruri dure. Ce trebuie sa retinem din aceasta poveste: Suferinta nu se opreste atunci cand noi ne distragem de la suferinta. Dimpotriva, ea se hraneste cu aceste momente, obligandu-ne sa devenim din ce in ce mai distrasi, sa traim o viata falsa, fara sperante, fara visuri, fara fericire. "Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată." – Osho
Publicitate

“O formulă matematică pentru fericire: Împarte realitatea la așteptări. Sunt două modalități de a-ți găsi fericirea: îmbunătățește-ți realitatea sau reduce din așteptări.” – Jodi Picoult

In viata fiecarui om vor exista greseli care il vor invata pe acesta sa se maturizeze si sa nu le mai repete niciodata. Cu toate acestea, exista si anumite greseli pe care nu ar trebui sa le faci niciodata, daca vrei sa eviti ranile greu vindecabile.

Ce greseli nu ar trebui sa faci?

1. Sa petreci prea putin timp cu oamenii potriviti

Nimic nu este mai limitativ decat timpul petrecut cu persoanele nepotrivite. Acestea te trag in jos, iti limiteaza cresterea si maturizarea, iti distrag atentia si te fac sa gandesti negativ. In schimb, oamenii potriviti sunt ca un fel de echipa de majorete personala, care te impinge catre victorie. Daca incerci sa descoperi ce persoane sunt potrivite, afla ca acestea ar trebui sa:

  • – ofere iubire neconditionata, sa te aprecieze pentru ceea ce esti, cu slabiciuni, greseli si calitati;
  • – adauge valoare vietii tale, sa te faca o persoana mai buna prin viziunea, onestitatea si experienta lor;
  • – se maturizeze constant, sa iti aprecieze propria dezvoltare, pentru a o incuraja pe a ta;
  • – te sprijine, sa sarbatoreasca si calatoria ta, pentru a te face sa percepi obstacolele ca fiind mai mici;
  • – se bucure de viata, pentru ca optimismul, entuziasmul si simtul aventurii sa iti invadeze viata.

2. Sa nu spui ce trebuie sa spui

Este nevoie de curaj pentru a spune ce ai pe limba, mai ales cand ceea ce spui nu este ceea ce vor ceilalti sa auda. Trebuie sa-ti dai voie sa exprimi ceea ce este important pentru tine. Trebuie sa ai curaj sa-ti pui pasiunea in cuvinte si sa-ti faci cunoscute talentele, sa exprimi valorile in care crezi, sa ii ajuti pe altii sa creasca, sa transmiti sentimentele tale, sa iti anunti aspiratiile, sa ceri ajutorul.

Publicitate

3. Sa nu faci nimic cu privire la obiectivele tale valoroase – Probabil ca aceasta este cea mai mare si mai frecventa greseala.

Este procrastinarea. Stii ca ar trebui sa faci ceva, dar nu faci nimic. Trebuie sa te pregatesti, sa iti planifici inceputul, sa actionezi. Intentiile bune nu realizeaza niciodata nimic. Pentru a ramane pe drumul cel bun catre obiectivele tale, incearca sa faci in fiecare seara o lista cu lucrurile pe care vrei sa le realizezi a doua zi.

Te poti trezi mai devreme pentru a rezolva aceste sarcini. Insa acest program nu functioneaza pentru toata lumea. Asculta-ti ceasul intern si nevoile familiei tale. Indiferent de stilul tau de viata, gaseste orele cele mai productive si da drumul la lucru. Fa-ti un plan de actiune zilnic si bifeaza lucrurile pe care le faci.

4. Sa le permiti altora sa-ti controleze destinul

Cu totii ne confruntam cu presiuni, care ne forteaza sa urmam calea impusa de alti oameni, fie ca este vorba despre prietenii tai care incearca sa te convinga sa iesi cu ei in oras in loc sa te lase sa citesti sau de colegii tai care te obosesc cu foarte multe e-mailuri.

Este vorba despre permisiunea pe care le-o oferi oamenilor de a-ti dicta cursul vietii, chiar daca acei oameni fac parte din familia ta si sunt intelepti. Ai nevoie de curaj pentru a refuza.

Nu vei scapa niciodata de toate regretele. Toti oamenii sunt imperfecti si predispusi la greseli. Dar daca vei vedea pericolele de la orizont inainte de a ajunge la ele, vei putea sa intorci viata in directia dorita. Este important sa accepti greselile pe care le faci, insa evitarea lor in primul rand este punctul in care incepe dezvoltarea adevarata.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Se spune că, odată, un om mergea printr-un deşert. Nu mai putea de oboseală; nu mâncase nimic de mai multe zile, apă nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. în afară de întinderea nesfârşită de nisip dogoritor, nu se vedeau decât urmele omului, urmele paşilor săi. Deodată însă, omul a observat că alături de el au apărut şi alte urme, ca şi când mai era cineva, o persoană ce mergea odată cu el şi ale cărei urme le putea vedea alături de ale sale. Speriat, a strigat: – De ce sunt patru urme în nisip, când eu sunt singur? Cine eşti şi de ce nu te văd? Dar o voce i-a răspuns: – Sunt Dumnezeu! Nu eşti singur, fiindcă Eu merg alături de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rău şi vei ajunge cu bine la capăt! Omul a căzut în genunchi şi i-a mulţumit Domnului că S-a îndurat de el, după care şi-a continuat drumul, convins că acum va reuşi. Şi a mers, a mers, până când într-un final a simţit că nu mai poate face un pas măcar. Căzut în genunchi, a privit în spate şi … ce i-a fost dat să vadă? Pe nisip, nu se vedeau decât urmele paşilor săi. – Doamne – a spus omul îndurerat – de ce m-ai părăsit, de ce nu sunt decât două urme în nisip ?! Dar, aceeaşi voce i-a răspuns cu blândeţe: – Pentru că, până acum, Eu te-am dus în braţe. Deodată, omul nostru a simţit ceva rece, rece, şi a deschis ochii. Visase. Toropit de oboseală, încins de lumina soarelui, căzuse în nisip, ajuns la capătul puterilor. Dar, în timpul somnului, fusese găsit de o caravană. Câţiva negustori îl ridicaseră şi îl stropiseră cu apă. Atunci când a simţit apa rece pe faţă s-a trezit, amintindu-şi de visul său. – Binecuvântat să fie Domnul! a strigat omul. Cum de m-aţi găsit? – Am văzut nişte urme în nisip şi ne-am dat seama că cineva s-a rătăcit. Erau, într-adevăr, urmele tale. -. Voi credeţi că urmele mele v-au adus aici? Nu, Dumnezeu, Care S-a îndurat de suferinţa mea, El v-a călăuzit paşii spre mine, altfel aş fi murit. Sunt unii oameni care nu văd că Dumnezeu se îngrijeşte de ei. Nu văd că Domnul, din iubire, caută mereu să îi ajute. Ei uită de cele sfinte şi de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uită niciodată de el. Ferice de aceia care văd că toate – sănătatea, puterea de muncă, fericirea – ţin de Dumnezeu şi că doar prin puterea Lui putem fi mântuiţi. Ferice de aceia care au mereu încredere în ajutorul Domnului. „Chiar dacă noi ne îndepărtăm uneori de Dumnezeu, Dumnezeu rămâne mereu aproape de noi.” (Sfântul Ioan Gură de Aur) Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!