„Cand o usa se închide, o alta se deschide; dar deseori ne uităm atât de mult la ușa închisă că nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi.” – Hellen Adams Keller
Nu este mai putin adevarat, ca fiecare zi care trece, e pentru oricare din noi un castig, in marea batalie cu viata, cu Timpul, cu sfarsitul existentei. Ca unii se gandesc doar la castigul de fiecare zi, neglijand cu buna stiinta aspectul spiritual al problemei, este spre nefericirea lor. Se stie ca nu vor lua nimic cu ei, dincolo.
Am socotit, mai cu seama in ultimii ani, drept triumph, fiecare zi castigata, uneori fara sa-mi dau seama de acest important lucru.
Bunuri castigate, pe care nu mi le va putea lua nimeni.
Multa lume, se intreaba, ce-ar face daca ar sti ca aceasta ar fi ultima lor zi terestra? Cum ar petrece-o? Ce-ar prefera?
Majoritatea nu stiu sa raspunda. E o intrebare foarte dificila, cu multe ecuatii necunoscute. Cei mai multi se rezuma la petrecerea cu prietenii, cu o persoana iubita, cu belsug pe masa si cu bani in buzunar. Dar, la ce-ar mai folosi toate aceste excentricitati, daca a doua zi s-ar alege praful? Cui ar ramane tot ce-ai agonisit intreaga viata, pentru care te-ai luptat cu unghiile si cu dintii? Rudelor? Prietenilor? Strainilor? Caselor de binefacere? Ce-ti mai pasa?
Scriitorii se viseaza scriind pana in ultima clipa. La ce bun? Vor fi cartile lor mai interesante?
Pictorii se vad in fata sevaletului.
Muzicienii in fata unui instrument.
Oamenii mai carnali doresc sa-si petreaca ultimele 24 de ore, iubind cu disperare pe cineva.
Eu cred ca, lucrul cel mai important, lucrul din urma pe care l-am putea face este sa dereticam prin sufletul nostru. Sa facem o curatenie generala, sa ne impacam cu Cristos, Mirele care ne va pofti la Masa Lui, sa ne aprindem candelele si sa asteptam sa fim invitati la Nunta.
Meditatia, contemplatia, bilantul, socoteala, impacarea cu cei care ti-au fost potrivnici, carora le-ai gresit sau ti-au gresit cu ceva, indreptarea raului facut cu stiinta si cu nestiinta, rugaciunea, pot contribui la dobandirea pacii interioare, a linistii necesare pentru a ne pregati de Marea Calatorie pe care o avem de facut.
O zi castigata sau o zi pierduta? Pierdere si castig in acelasi timp. Toate castigurile se pot pierde si invers, pierderile se pot redobindi. Un echilibru. Devreme, tarziu? Toate sunt relative.
Niciodata nu e prea tarziu sa traiesti. Niciodata nu e prea devreme sa mori. Toate se intampla, de fapt, LA TIMP POTRIVIT. Nu e treaba noastra sa potrivim timpul.
Un oarecare examen de constiinta ar fi absolut necesar. Ca si cainta pentru tot ce trebuia facut si n-am realizat, pentru cuvintele desarte, pentru faptele omise, pentru gandurile care au zburat fara sa le putem stapani, pentru dezordinea din viata noastra. E timpul sa facem liniste in noi si sa ascultam soapta Duhului. El ne va spune ceea ce avem de facut pentru ca Sfarsitul sa nu ni se para groaznic, dar sa fie ca un NOU INCEPUT spre viata adevarata.
Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
