Femeia la peste 55 de ani, tu cum crezi ca vei fi?

A fost odata ca niciodata o fetita care traia intr-o casa simpla, saracioasa, de la tara, asezata pe varful unui deal. Pe masura ce crestea, putea zari de la fereastra ei tot mai multe lucruri minunate aflate in valea de la poalele casutei. Cel mai mult o incanta o cladire mare, cu ferestre de aur, a caror stralucire ii starnea fantezia, facand-o sa viseze despre cat de frumos ar fi fost sa traiasca in interiorul ei, plin, desigur, cu tot felul de minunatii. Desi isi iubea parintii din tot sufletul , fetita tanjea dupa acea mare casa asemanatoare unui palat din povesti, incomparabila cu bordeiul ei umil si inghesuit. De fapt, aproape in fiecare zi, ramanea ore in sir cu privirile atintite catre cladirea cu ferestre de aur, tesand in minte felurite si incantatoare povesti . Atunci cand a ajuns destul de mare ca parintii ei sa aiba incredere in ea, fetita le-a cerut voie sa faca o plimbare pe poteca care trecea pe langa gradina lor. Desi nu mai iesise niciodata singura din curt , mama i-a facut in cele din urma pe voie. Vremea era frumoasa, cu un soare stralucind vesel pe albastrul cerului nepatat de vreun nor. Fetita a deschis cu o mica ezitare poarta scartatitoare si a pornit pe poteca, din ce in ce mai sigura pe ea. Desigur, stia incotro se indreapta, iar pasii i-au devenit mai repezi pe masura ce se apropia de casa cu ferestre de aur. Mersul i s-a preschimbat fara sa-si dea seama in fuga si, dupa scurta vreme, a ajuns in fata cladirii mult visate. Atunci cand a ridicat privirea spre obiectul fanteziilor ei, dezamagirea a lovit-o dintr-o data, spulberandu-i toate visurile minunate. Casa parea parasita de multa vreme, peretii ii erau scorojiti de var asemeni unui lepros, iar ferestrele intunecate si murdare isi dadeau gol tristetea atunci cand nu mai erau in stare sa reflecte razele soarelui. Cuprinsa de mahnire , cu capul in pamant, fetita a pornit inapoi pe poteca, taraindu-si picioarele catre locuinta ei. La un moment dat, si-a inaltat capul si si-a indreptat ochii inainte. Privelistea care se arata in fata ei a lasat-o fara respiratie. La mica departare , pe varful unui deal, se oferea privirilor o casa cocheta, avand ferestrele cu totul si cu totul din aur, gratie soarelui care se oglindea in ele. Nu era alta decat casa copilariei ei. Dintr-o data, si-a dat seama ca traise pana acum, fara sa stie, intr-o casa din aur, iar dragostea si caldura cu care fusese inconjurata facea ca locuinta ei sa fie invaluita mereu in sclipirea pretiosului metal . Visul ei magic era de fapt realitate. Toate minunatiile dorite cu pasiune erau chiar acolo, in propria ei casa. MORALA: De cate ori ne lasam vrajiti de poleiala ieftina si stralucirea falsa a lucrurilor ori oamenilor din jurul nostru ? Asa cum este firesc, tot ce este nou sau altfel de cat stim ne captiveaza sau ne intriga. De aici si pana la subjugarea fata de orice este noutate ori inedit, indiferent de valoare, este doar un pas . Chiar daca ne ratacim in lumea duplicitara a formelor lipsite de fond , avem intotdeuna sansa de ne indrepta spre noi insine, catre valorile si adevarurile noastre esentiale. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Sunt un om tanar ca am curaj sa spun ceea ce cred! Pentru ca am curaj sa port o fusta deasupra genunchiului, am curaj sa glumesc cu un barbat ce incearca sa-mi faca un compliment. Poate nu mai am frumusetea de la 30 de ani, dar am lumina de la 55 si inteligenta oferita de intelepciune!

Am 55 si sunt mandra de asta pentru ca sunt mandra de mine. Nu sar cu parapanta fiindca am operatie la genunchi, dar merg la sala si la bazinul de inot! Inca pot alerga dupa nepotica mea de 3 ani, desi am avut piciorul rupt. O pot lua in brate, cihiar daca si mana a fost rupta in trei locuri. Ma dau in leagan daca mergem in parc si m-as da si pe topogan, dar se uita lumea ciudat la mine. Sar sotronul cand vad unul desenat pe trotuar, rad la bancuri cu blonde, desi sunt o blonda veritabila! Rad la bancurile bune si ascult heavy metal. Imi place rockul si imi plac toate genurile muzicale (nu ma refer la manele). Acum nu fac pe lupul moralist, nu vin cu texte preluate, nu citez din clasici si nici din Buda.

Recunosc ca au fost multe momente cand m-am temut ca voi imbatrani.

La 27 de ani consideram o femeie trecuta de 35 de ani deja terminata… si nu am avut dreptate, la 49 credeam inca ca viata se termina cand faci 50… Gresit!

Varsta nu este decat un numar, cine esti insa in interior conteaza cu adevarat, ceea ce ai cladit in edificiul sufletului tau si chiar ceea ce continui sa cladesti cu fiecare zi, cu fiecare experienta acumulata.

Conteaza ce ai creat, conteaza ce ai gandit si cum te-ai adaptat schimbarilor din viata ta.

Conteaza ce lasi in urma caci deseori am spus: suntem suma faptelor si gesturilor noastre!

Am fost educata in familie sa fiu demna, sa nu fiu o femeie usoara, sa imi iubesc si respect barbatul, sa fiu o buna gospodina caci dragostea sotului trece prin stomac, sa imi cresc copiii cu frica de Dumnezeu.

Publicitate

Bunica m-a invatat sa imi respect stramosii si parintii si locul de unde provin. Dar cele mai adevarate adevaruri sunt cele pe care le-am descoperit singura!

Sa fiu om! Asta mi-am dorit, sa fiu un om adevarat, un om care nu minte si nu linguseste gratuit. Sa fiu un om integru cu coloana vertebrala!

-Sa FIU ADEVARATA, NU O FACATURA COMPUSA DIN PaRERILE ALTORA!

Tind sa cred ca am reusit in parte, caci continui sa ma construiesc pe interior.

– Sunt un om tanar inca pentru ca stiu sa ma bucur de o floare, de un catel care latra alergand dupa copii in parc, de un curcubeu ce apare dupa o ploaie zdravana.

Sunt un om tanar ca am curaj sa spun ceea ce cred! Pentru ca am curaj sa port o fusta deasupra genunchiului, am curaj sa glumesc cu un barbat ce incearca sa-mi faca un compliment. Poate nu mai am frumusetea de la 30 de ani, dar am lumina de la 55 si inteligenta oferita de intelepciune!

– Sunt un om tanar ca am curaj sa spun ceea ce cred! Pentru ca am curaj sa port o fusta deasupra genunchiului, am curaj sa glumesc cu un barbat ce incearca sa-mi faca un compliment. Poate nu mai am frumusetea de la 30 de ani, dar am lumina de la 55 si inteligenta oferita de intelepciune!

– Si mai am emotia ce o simt cu toata fiinta mea, mai am cuvintele si amintirile ce le astern cu drag pe hartie pentru a bucura alte sufletele!

– Am in mine vie iubirea de familie si de oameni, generozitatea si bunatatea, sunt o gazda primitoare si atenta!

Scriu si traiesc in iubire, sunt inca o visatoare si o romantica incurabila!

Cred in prietenie sincera, cred in vise, cred in mine si cred in Dumnezeu!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Viata
Jorge Luis Borges – Dupa un anumit timp „Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui „maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului. Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens. Dar din pacate, se invata doar cu timpul…” Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!