Exista doua cufere in care pastrezi secretul fericirii. Acestea sunt mintea si inima ta!

Probabil ca daca intrebam oricati concetateni alesi aleator care este cel mai autentic fel de mancare din bucataria romaneasca, majoritatea vor indica sarmalele, eventual cu mamaliguta. Din pacate insa, aceasta impresie (de altfel adanc infipta in constiinta colectiva) despre sarmale drept piatra de temelie gastronomica a neamului este cat se poate de eronata, deoarece acest fel de mancare (impreuna cu multe altele, precum ciorba, ciulamaua, chiftelele, pilaful si asa mai departe) are origini cat se poate de orientale, la noi ajungand pe filiera turceasca, dovada fiind chiar etimologia numelui, care este o preluare aproape ad literam din limba turca. Evident, de-a lungul timpului ne-am adus si noi aportul la imbogatirea acestui fel prin inlocuirea unor ingrediente (carnea de miel cu carne de porc sau carne de peste, frunzele de vita de vie cu foile de varza murata sau orezul cu pasat) sau prin folosirea de noi metode de preparare (precum coptul in cuptor de lut), dar in esenta sarmaua ramane tot un fel adoptat din bucataria musulmana, oricat de mult ne-ar afecta la mandria nationala acest lucru. In fapt, sunt atat de putine (if any…) feluri de mancare pur autentice incat se poate afirma cu destul de multa certitudine ca practic nu exista o bucatarie traditionala romaneasca originala per se, bucatele noastre fiind un melanj de inspiratie slava si orientala, dar despre asta cu alta ocazie, deoarece in continuare vreau sa ne concentram pe delicioasa reteta de sarmale libaneze in foi de vita pe care probabil ca multi dintre voi le-ati gustat deja prin restaurantele libaneze de la noi, dar pe care nu cred ca vi le-ati imaginat ca fiind atat de simplu de preparat acasa. Inainte sa trecem la treaba, vreau doar sa va mai atrag atentia ca, in cazul in care nu le-ati gustat pana acum la restaurant, gustul acestor sarmale difera destul de mult de gustul cu care sunteti obisnuiti, fiind mult mai aromate si avand un gust usor dulce, dar cat se poate de delicios. Ingrediente (pentru 4-5 pers / 23-25 de sarmale) a. de baza: - 25 foi de vita in saramura (la borcan, de la Metro, sectiunea de muraturi, sau de la magazinele arabesti) - 2 rosii medii spre mari - 250ml de suc gros de rosii (bulion doar din rosii si sare, fara zahar sau alte prostii prin el) - 250ml supa de pui sau de legume (puteti folosi cu incredere 1/2 cub concentrat dizolvat in apa fierbinte daca n-aveti timp sa faceti supa in casa) - 2 linguri de suc de lamaie - 2 linguri de ulei b. pentru umplutura: - 1 ceapa mica sau medie (tocata marunt) - 1 catel de usturoi (tocat marunt sau pisat) - 150g de carne tocata de miel (eu am preparat o varianta vegetariana si am inlocuit carnea cu ciuperci porcini uscate, hidratate si apoi tocate) - 2 linguri de orez cu bobul rotund (orez de pilaf, nu cu bobul lung) - 1 lingura de stafide (hidratate in apa calduta si apoi tocate marunt) - 1 lingurita de scortisoara macinata - 1 lingurita de coriandru macinat - o mana de coriandru proaspat, tocat (doar frunzele, fara tulpini) - 2 linguri de fulgi de migdale (rumeniti mai intai in tigaia incinsa fara ulei si apoi pisati in mojar sau in rasnita de cafea) - 2 linguri de ulei de masline - 125ml de apa Preparare (1 ora + 20 min de pregatire) a. umplutura - incingeti uleiul de masline intr-o tigaie mare si apoi caliti la foc mic ceapa si usturoiul pana se inmoaie si devin translucide (cca 2-3 min), dupa care adaugati orezul si amestecati bine - imediat adaugati apa, stafidele, scortisoara si coriandrul macinat si amestecati permanent pana cand toata apa este absorbita (cca 5 min; atentie sa nu se lipeasca amestecul de tigaie!) - adaugati carnea tocata (sau ciupercile tocate), coriandrul proaspat (tocat marunt) si migdalele prajite si apoi macinate, amestecati bine si transferati umplutura intr-un bol, sa se raceasca putin b. sarmalele - scoateti foile de vita din borcan si lasati-le acoperite cu apa rece intr-un bol pentru cca 5 min, dupa care scurgeti-le, spalati-le din nou sub jet de apa rece si apoi uscati-le cu un prosop de bucatarie (ca idee, o sa folositi cam un sfert de borcan, iar restul le puteti pastra pentru alta ocazie, doar sa mai adaugati apa cat sa acopere foile ramase in borcan) - intre timp, taiati rosiile in felii de cca 5mm si asezati-le intr-un singur strat pe fundul unei oale mari (cu diametru de cca 25cm) - asezati cate o frunza (cu nervurile in sus) pe un tocator, puneti o lingurita generoasa de umplutura in centrul frunzei, rulati partea de jos peste umplutura cat puteti de strans, apoi aduceti lateralele spre interior si in final rulati complet sarmaua (tehnica este exact aceeasi ca la pachetelele de primavara, daca va mai aduceti aminte) - asezati sarmalele una langa alta in oala (peste feliile de rosie, intr-un singur strat, fara sa se suprapuna), apoi acoperitile cu amestecul de bulion, supa, ulei si suc de lamaie (de la ingredientele de baza), dupa care puneti pe deasupra un farfurie cu gura in jos sau un capac mai mic decat oala, cat sa le tina pe pozitie cat timp fierb, apoi acoperiti oala si lasati-o la foc mic pentru cca 45 min (in varianta cu ciuperci) sau 60 min (in varianta cu carne) - serviti-le simple sau cu iaurt aromat cu menta, usturoi si ulei de masline (eu le-am pus pe deasupra o lingura de raita, care a mers perfect)

Pofta buna!

Sursa: crazymothercooker.blogspot.ro

Daca ti-a placut, nu uita sa distribui si prietenilor! Multumesc!
Publicitate

“Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.” – Mahatma Gandhi

Acum mult timp, in India traia un intelept despre care se spunea ca pazea un cufar ce adapostea un mare secret al omenirii. Acesta l-a ajutat sa devina invingator in toate aspectele vietii sale si sa se considere cel mai fericit om din lume.

Numerosi regi invidiosi au incercat sa ii ofere faima, putere sau bani ori chiar sa-l jefuiasca pentru a-i lua cufarul misterios, insa totul in zadar. Cu cat acestia incercau mai mult, cu atat erau mai nefericiti din cauza sentimentului de invidie care nu le dadea pace. Anii au trecut, iar inteleptul era mai fericit pe zi ce trecea.

Intr-o frumoasa dimineata de primavara, la el a venit un copil si l-a intrebat:

“- Domnule, la fel ca si tine, vreau si eu sa fiu foarte fericit. Crezi ca poti sa ma inveti si pe mine ce trebuie sa fac pentru a reusi?”

Inteleptul, vazand puritatea si sinceritatea din ochii copilului, a replicat:

“- Pe tine te voi invata secretul de a fi fericit. Vino cu mine si fii foarte atent.”

In realitate exista doua cufere in care pastrez secretul fericirii. Acestea sunt mintea si inima mea, iar marele secret nu este altceva decat o serie de pasi care trebuie urmati de-a lungul vietii tale.

Primul pas este sa constientizezi faptul ca Dumnezeu exista in toate lucrurile si persoanele care ne inconjoara si, pentru aceasta, trebuie sa-l iubesti si sa ii fii recunoscator pentru tot ceea ce ti-a dat si pentru tot ceea ce ti se intampla.

Al doilea pas este sa te iubesti pe tine insuri si in fiecare zi, atunci cand te trezesti si inainte sa adormi, sa spui: “Sunt important, am valoare, sunt in stare, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care nu il pot invinge”. Acest pas se mai numeste si autostima ridicata.

Publicitate

Al treilea pas este sa reusesti sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti. Astfel, daca tu gandesti ca esti inteligent, incearca sa actionezi inteligent. Daca tu gandesti ca esti in stare, nu-ti fie frica sa faci ceea ce ti-ai propus. Daca tu gandesti ca esti iubitor, daruieste-te si exprima-ti deschis iubirea. Daca gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu il poti invinge, atunci propune-ti sa savarsesti multe lucruri importante in aceasta viata si lupta pentru ele pana in momentul in care le vei obtine. Denumirea acestui pas este motivare.

Al patrulea pas este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este caci ei vor obtine partea lor, iar tu o vei dobandi pe a ta.

Al cincilea pas este sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui deoarece acest sentiment nu te va lasa niciodata sa fii fericit. Trebuie sa il lasi pe Dumnezeu si sa inveti sa ierti si sa uiti. Chiar daca e greu, sigur nu este imposibil.

Al saselea pas este sa nu iei niciodata lucrurile care nu iti apartin si sa iti amintesti ca potrivit legilor nescrise ale naturii, daca ai facut acest lucru, maine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al saptelea pas este sa nu faci pe nimeni sa sufere si sa constientizezi faptul ca toate fiintele pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite.

Al optulea pas si ultimul este: trezeste-te intotdeauna cu un suras pe buze si observa imprejurul tau, cautand sa descoperi in fiecare lucru o parte buna si frumoasa. Ajuta-i pe cei care au nevoie fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb, iar cand privesti pe cineva, descopera-i calitatile care fac acea persoana unica.

Publicitate
Alte Articole
Pilde
Doar cel potrivit pentru tine nu-ti va cere sa renunti la ceea ce faci, nu-ti va reprosa ce ai facut, nu va rascoli prin trecutul tau si nu te va judeca. N-am acceptat sa-mi traiesc viata dupa spusele altora, nu-mi doresc o viata traita dupa placul celor din jurul meu. Nu-mi doresc o relatie doar din dorinta de a spune ca sunt cu cineva. Imi doresc o dragoste adevarata, un om care sa ma accepte asa cum sunt, care sa vorbeasca nici prea mult nici prea putin, care sa ma asculte, un om care sa ma cucereasca prin naturalete, eleganta si comportament. Cand cunosti un om, trebuie sa intelegi daca acesta are loc in viata ta, daca aduce ceva bun sau pur si simplu reprezinta o experienta. Dragostea, prieteniile, dezamagirile si infrangerile ne fac sa ne maturizam, sa crestem sufleteste si sa intelegem care sunt adevaratele valori. Doar omul potrivit iti va vindeca ranile, te va asculta si va intelege cum trebuie sa-ti vorbeasca, ce-ti lipseste, ce-ti doresti si ce te doare. Doar omul potrivit se va bucura langa si pentru tine, nu te va critica atunci cand gresesti si va ramane mereu langa tine. In rest, cei care intra in viata ta grabiti si stiu doar a pretinde, vor pleca repede pentru a elibera un loc care apartine omului potrivit. Suferim de „bun simt”, caci supradoza acestuia este cauzata de disconfort cu sine, neasumare si frica. Orbecaim intre ceea ce este si ceea ce vrem sa fie si astfel confundam onestitatea si fermitatea cu obligatia de a face pe plac celorlalti, ca de exemplu cand tu stii sigur ca nu vrei sa accepti o invitatie, dar ca sa cazi in picioare si ca nu cumva sa-l superi pe celalalt, spui ca te vei mai gandi sau ca vei accepta si o faci calcandu-ti pe suflet si bineinteles ca acest fapt cu „bune intentii” il saboteaza si pe celalalt. Onestitatea si integritatea umana inseamna asumarea, sinceritate fata de sine care desigur ca se reflecta si in comportamentul fata de celalalt, prezentandu-ti natural vointa fara vreo pervertire, scamatorie ori minciuna….caci asa ajungi sa nu te mai vezi pe tine de tine. Omul care stie ce vrea si respecta fiinta umana din el si implicit din celalalt ramane liber de incatusarile, nodurile si poverile ce nu-i apartin si stie asta. Confuzia aceasta a bunului simt o distinge de la distanta, nu intra in ea si vede dincolo de aceasta, neluand-o in seama si isi intinde mana sa-l salte din groapa ipocriziei pe cel care din teama de asumare, de imagine de sine si alte calcule pe care le controleaza, se afunda alunecand pe nesimtite, caci e prea incordat ca sa mai perceapa ceva. Da-te la o parte din calea ta! "Depinde doar de voi dacă o anumită zi vă va aduce mai multă fericire sau mai multă durere. Să fiți fericiți sau nefericiți în fiecare zi este lucrarea mâinilor voastre." - George Merriam "Timpul vindecă totul. Indiferent dacă vrei sau nu, timpul vindecă totul, îți ia totul și lasă în urmă doar întuneric." - Stephen King