Emotiile ne atentioneaza cand urmeaza ceva rau in viata noastra! Asculta-ti emotiile!

Gândea odată un țăran: – Noi ăștia care răscolim de mici pământul, care ne și ține, nu ne gândim la fleacuri. Numai că nu prea avem noi pământ. Să am pământ, n-aș avea habar de nimeni, nici de dracu nu aş mai avea vreo grijă! Dracul auzi ce spunea Pavel și zise: -Foarte bine, Pavele, las pe mine!… Am să te satur de pământ. Prin pământ am să pun mâna pe tine căci n-ai de sprijin nici biserica, nici preotul si predica lui, nici pe Dumnezeu. Pavel vându și una și alta din ce avea și cumpără și el vreo cincisprezece hectare de pământ, cu o bucată de pădurice. Pământul bun dădu grâu bogat, însă oamenii începură să-l fure. Numai necazuri. Începură certurile, înjurăturile și judecățile. Nu mai avea trai cu oamenii și pace. Într-o zi, intră la el un creștin. Îi povesti că vine de undeva, unde li se dă oamenilor pământ de muncă, și încă pământ de soi. Pavel a gândit: „ Dacă-i așa, de ce să stau aici, la strâmtoare și între ticăloși ? Am să vând ce am și plec acolo…” În vară se duse acolo, văzu că e adevărat, își vându tot ce avea și se mută cu familia în ținutul cel nou. Aici, Pavel se tot frământa plin de lacomie cum să aibă pămânul lui. Un negustor îi povesti că a cumpărat acolo cinci mii de hectare mai pe nimic. Pavel își zise: -„ De ce să iau aici cinci sute de hectare și să nu iau acolo câteva mii?” – își zise avarul Și plecă spre acea țară aflată undeva în stepă, ai cărei locuitori se adăposteau în niște corturi de pânză. Când ajunse acolo, oamenii aceia îl primiră cu bine, iar el le dădu daruri. Apoi îl întrebară ce vânt îl aduce în zona lor. -Mi-ar plăcea mai cu seamă pământul vostru, răspunse Pavel. Noi suntem cam strâmtorați și tare ne-ar prinde bine ceva pământ… Veni și regele țării aceleia și, după ce-i spuseră și lui cum stă treaba, îi ziseră: -Pământ avem din belșug, poți să iei cât vrei. -Mulțumim de bunătate… mie însă nu-mi trebuie mult. Dar vezi d-ta, ar trebui să știu care bucată e a mea, s-o hotărnicim și să facem un înscris. -Bine, zise regele. -Și cu ce preț? întrebă Pavel. -De pilda noi obişnuim să vindem o zi de pământ. Tot pământul pe care ai putea să-l ocolești într-o zi să fie al tău. Prețul zilei e de o mie de galbeni… , , Mi-a pus Dumnezeu mâna în cap!” își zise Pavel. O să ocolesc o împărăție întreagă. Într-o zi fac cincizeci de verste. Ce pământ!… Zece mii de hectare… A doua zi dimineață plecară cu toții în stepă. Pavel scoase banii, îi puse în căciula așezată drept semn unde să se întoarcă, și porni. Mergea și, din loc în loc, bătea câte un țăruș. Merse până abia se mai zărea delușorul de unde plecase. Își tot făcea socoteli… și se întindea, și se-ntindea, până văzu că soarele dă spre asfințit. Să știi că m-am înșelat și am cuprins prea mult pământ. Ce mă fac dacă nu ajung la vreme?” Pahomie începu să alerge. Începu să simtă cum, încet-încet, îl dor picioarele, dar alergă de parcă l-ar fi luat cineva cu biciul. Aruncă din fugă pieptarul, cizmele, plosca şi căciula, pentru a putea alerga mai ușor și mai repede. „Uite unde m-a dus lăcomia – își zise el – m-am nenorocit. Nu mai ajung eu înainte de asfințit…” De spaimă, i se tăie răsuflarea. Sudoarea i-a lipit cămașa de trup. Gura-i era uscată. Nu mai putea. Îi era groază de moarte, dar nu mai putea să se oprească. Îi auzi pe locuitorii acelei țări cum fluieră și strigă. Mai prinse puțină inimă. Își strânse ultimele puteri și alergă năuc. Începu să vadă oamenii de pe delușor. Ba chiar și căciula cu banii. Îl zări pe mai-marele care sta jos ținându-se cu mâinile de burtă… Și aleargă mereu… Urcă dealul în goană. Iată căciula. Dar… șovăi. I se tăiară picioarele căzu și, căzând, întinse mâna spre căciulă. -Halal să-ți fie, camarade – strigă mai-marele, ai câștigat mult pământ!… Argatul lui, dădu fuga să-l ridice, dar văzu cum curgea sângele din gură. Pavel murise. Mai-marele sta jos ghemuit, râzând zgomotos și ținându-se cu mâinile de burtă. Apoi se sculă și dădu argatului o sapă: -Îngroapă-l! Atâta pământ îi trebuie unuia ca acesta! Doi metri. -Argatul luă sapa și săpă lui Pavel o groapă, tocmai cât lungimea trupului său, de la cap până la picioare și-l îngroapă. Adesea putem vedea printre noi oameni care în viața lor trăiesc de parcă n-ar muri niciodată și plini de lăcomie. Ce este lăcomia și alte patimi ale oamenilor putem învăța din aceste pilde ortodoxe de mare folos sufletesc! Facebook arata articolele doar persoanelor care sunt interesate. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

”Fiecare emotie pe care o simtiti este, fara exceptie, un mod prin care Fiinta interioara va comunica in acel moment cat este de bine si potrivit ceea ce ganditi, vorbiti sau faceti. Cu alte cuvinte, atunci cand aveti un gand care nu este in armonie vibrationala cu intentia voastra globala, fiinta voastra interioara va ofera emotii negative.

Intr-o maniera asemanatoare, atunci cand vorbiti, ganditi sau actionati in directia a ceea ce este in armonie cu intentiile voastre, Fiinta voastra interioara va va oferi emotii pozitive”, spun autorii Esther si Jerry Hicks in cartea lor, ”Legea Atractiei”(Ed.Prestige).

Cu alte cuvinte, emotiile noastre sunt un soi de sistem de ghidare, dar nu unul care ne arata adevaruri despre lume, ci adevarul despre felul in care gandim, vorbim sau actionam noi insine. Avem aici, as spune, o teorie interesanta despre natura emotiilor omenesti, mai ales ca ele ne dezvaluie in fiecare moment daca gandim, vorbim sau facem ceea ce ne dorim cu adevarat sau, dimpotriva, gandim, vorbim si facem ceea ce nu ne dorim. Una dintre cele mai mari dificultati ale fiintei umane are radacini profunde tocmai in ”frica de propriile emotii”, pe de o parte, iar pe de alta parte in impresia ca emotiile noastre sunt un indiciu al ”unui ceva rau” existent undeva, in lume.

Este adevarat ca lumea nu se dezminte, raul pare sa curga din ea ca un suvoi nemilos si absurd, nedrept si grav, iar emotiile negative pe care le simtim in fata acestui peisaj cenusiu al experientei umane par de neanlaturat, ba chiar ne incita la atitudini si comportamente regretabile sau periculoase. Esther si Jerry Hicks vin si ne spun ca emotiile negative nu sunt de neanvins si nici nu ne sunt impuse din afara. Ele sunt un indiciu al felului in care gandim, simtim si actionam noi insine. Asta inseamna ca nu ne poate frange frica, nu ne poate invinge lumea, nu ne poate distruge nimic, daca noi nu acceptam aceste variante in mintea noastra.

Publicitate

Daca intelegem ca, in clipa de frica, in clipa de furie, in clipa de disperare, de dezamagire si de nefericire gandim, simtim sau facem un lucru pe care nu-l dorim, ne gandim gresit la ceea ce vrem in ”situatia” fara iesire si ne acceptam starea de victima sau acceptam starea noastra de calau, ca situatia este doar o consecinta a erorii noastre mentale, daca acceptam ca putem schimba orice situatie, gandind altfel despre ea, atunci intrezarim ca existenta ne-a daruit cu adevarat speranta si putere. Existenta ne-a daruit puterea de a iesi din situatiile dramatice cu ajutorul propriei intelegeri, a puterii de a ne orienta gandurile, vorbele si faptele in directia lucrurilor pe care le dorim cu adevarat de la viata. Emotiile noastre negative si chiar situatiile pe care le ”atragem” vorbesc despre obieciul nostru de a gandi ca lucrurile rele, nedorite, nefericite ni se pot intampla si noi nu avem nici un control asupra lor.

Ei, bine, fiecare dintre noi poate invata sa testeze aceasta tehnica de ”schimbare” a emotiei negative, fiecare poate singur sa aiba bunavointa de a accepta ca se poate ca, in mintea proprie sa se ascunda cheia transformarii vietii, prin transformarea emotiei negative in emotie pozitiva si prin focalizarea mintii asupra lucrurilor dorite mai mult decat asupra celor nedorite. ”Legea Atractiei” spune ca noi avem ceea ce gandim, fie ca ne dorim sau nu ne dorim acel ceva.

mEmotiile sunt un indiciu launtric al directiei corecte a gandurilor noastre, ceea ce ne daruieste speranta de a le putea schimba, de a nu ne mai infricosa de ele, nici de situatiile de viata care par sa ne doboare. Cand gandim lucrurile corect, cand gandim ceea ce dorim cu adevarat si dorinta noastra este frumoasa, binefacatoare, emotiile pozitive ne alinta din noi insine si ne spun; ”asa da, asa sa gandesti, e corect si asta va atrage catre tine numai lucruri bune si frumoase”! Sa incercam, sa devenim responsabili si, mai ales, sa ne amintim ca emotia negativa nu ne spune un adevar despre lume, ci unul despre felul in care noi insine gandim.

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala