Elibereaza-ti sufletul de tot ce-l incarca. Nu-l lasa sa acumuleze prea multe, pentru ca se va sufoca. Sufletul omului e atat de sensibil! Si acumuleaza atat de multe…
Nu mai pastra acolo tot ce intristeaza. Nu o sa ajungi decat sa ai un suflet prea plin, prea trist si prea nefericit, ori el nu merita asta. Stai un timp tu cu tine si analizeaza fiecare lacrima neplansa, fiecare dor nerostit, fiecare sentiment nemarturisit, fiecare durere care ti-a strapuns fiinta, fiecare regret, fiecare suspin, fiecare nereusita care a lasat urme, fiecare rana si fiecare indoiala. Ia-le pe rand si desparte-te de ele. Nu trebuie sa fii trist cand le spui Adio, pentru ca doar ramanand fara te vei elibera.
Doar dandu-le afara si lasandu-le acolo, in urma, si continandu-ti drumul, vei putea spune ca ai scapat de poverile alea care te apasa atat de tare.
Ai nevoie de aceasta curatenie. Si tu, si el. Fa-o. Si nu privi inapoi. Ce a fost, a fost, nu va mai fi, tu deschide-ti bratele pentru ce va fi. Deschide-ti bratele si pregateste-ti sufletul pentru momente de sarbatoare. Are nevoie de ele.
Are nevoie sa zambeasca, sa fie fericit, sa simta ca conteaza, sa se simta util, iubit si inteles. I s-a luat de griji. Vrea liniste. Acea liniste dupa care a tanjit atat de mult, acea liniste care il ajuta sa nu se mai gandeasca la ce-i rau. Acea linste care-i e ca un balsam. Sufletul are nevoie din cand in cand sa se elibereze din stransoarea gandurilor si a oamenilor care nu-l merita. Si pentru ca asta sa se intample, are nevoie de tine.
de Georgiana R
Pretuieste-te, esti valoros indiferent de ceea ce ti s-ar spune, oricum ar incerca sa-ti minimalizeze importanta in orice ecuatie a vietii, cei rau intentionati.
Intoarce-ma la mine.
Sunt oameni in fata carora sunt curata ca zambetul, carora niciodata nu le-am gresit cu nimic, asta daca socotim si ca binele facut mie insami, poate inconstient in detrimentul lor, nu avea nicio umbra de intentie de a le produce vreun rau. Pentru ca, uneori, in viata, am inteles dupa prea multe intamplari paguboase ca binele meu trebuie sa fie mai presus de binele altora – si ma refer aici la al celor total indiferenti la problemele din jur si carora le prisoseste tot, asezandu-se confortabil in fata tuturor, cu nepasare.
Dupa cum sunt si oameni carora le-am gresit imens, de obicei dintr-o prostie minora sau fara sa constientizez ca-i voi face sa sufere, arareori gandindu-ma in mod special sa-i ranesc, pentru ca nu sunt genul afurisit si n-am fost de foarte multe ori rautacioasa cu intentie vadita.
Dar cum sunt eu cu mine? Imi sunt curata ca zambetul, ori mi-am gresit imens?
M-am pus prea rar in fruntea unei ipotetice liste de prioritati si asta nu mi-a adus decat necazuri, lipsuri, frustrari si durere. N-am fost nici mai fericita si nici mai bogata cand m-am dat la o parte pe mine pentru altii, mai ales pentru cei nemerituosi.
Mi-a fost mereu rusine sa reprosez oamenilor obraznicia, necinstea, minciuna, nesimtirea. Si de fiecare data cand am tacut, am simtit ca am pierdut cate ceva din mine, din corectitudinea, onoarea si sansa mea. Cum si aproape de fiecare data cand mi-am facut curaj, cu greu, sa dau glas nemultumirilor mele, calcandu-mi pe inima (pentru ca ar fi fost mai usor sa tac), am castigat. Poate nu prea multa dragoste din partea celor ofensati de brusca mea transformare dar, cu siguranta, putin respect pentru determinare. Nu numai al meu pentru mine, dar chiar si al lor, uimiti sa constate ca nu sunt chiar un lut prea facil de modelat, la cheremul si dupa bunul plac al oricui.
De aceea, te rog, Iubire, intoarce-ma mai des la mine. Ca sa nu ma pierd. Ca sa ma regasesc dimpreuna cu toate noroacele mele.
*
Pretuieste-te, esti valoros indiferent de ceea ce ti s-ar spune, oricum ar incerca sa-ti minimalizeze importanta in orice ecuatie a vietii, cei rau intentionati.
Daruieste-ti rabdare, intelegere, acceptare si, mai ales, curajul de a nu mai suferi pentru defectele altora, de a nu-ti mai fi rusine de rusinea lor, privandu-te de adevar doar pentru confortul celorlalti.
Iubeste-te. Ajuta Iubirea pentru tine sa se intoarca inspre propriul tau suflet precum s-a inturnat Fiul Risipitor, plin de credinta si incredere, in casa Tatalui Sau.
