Dragi mame de baieti, invatati-i pe copiii sa se poarte cu o fata asa cum v-ati dori sa se poarte un barbat cu voi!

"Prieten adevărat este acela care te sfătuiește de bine, iar nu acela care îți laudă nebuniile." – Anton Pann Lev Tolstoi este considerat unul dintre cei mai mari romancieri ai lumii. Maestru al fictiunii realiste, filozof, eseist si dramaturg si reformator in domeniul educatiei, autorul a avut o influenta hotaratoare asupra unor personalitati importante din acea perioada. Tolstoi a fost prima persoana care a refuzat Premiul Nobel pentru literatura. Noi am adunat cateva dintre citatele sale incredibil de simple, insa foarte intelepte despre viata, dragoste, putere, credinta si fericire: 1. Culege clipele de fericire! Lasa-te iubit, iubeste! Este singura realitate, restul e nerozie. 2. Iubire. Motivul pentru care nu imi place acest cuvant este ca el inseamna asa de mult pentru mine, cu mult mai mult decat tu poti intelege. 3. Legea iubirii nu poate fi descoperita prin ratiune, fiindca este irationala. 4. Nu frumusetea ne face sa iubim, ci iubirea ne face sa vedem frumusetea. 5. E ca si cum am muri atunci cand nu reusim sa-i facem pe altii sa traiasca. 6. E atat de usor sa traiesti pe lume, daca urmezi acel adevar simplu, ca bunatatea, iubirea, deschiderea sunt cele mai bune si mai accesibile cai de a te apropia de oameni. 7. Sunt tot atatea feluri de a iubi, pe cate inimi. 8. In copilarie doresti totul, in tinerete si la maturitate ceva anume, la batranete nimic. 9. Toata varietatea, farmecul si frumusetea vietii sunt faurite din lumina si umbre. 10. Cred ca pentru a afla ce este dragostea cu adevarat, o persoana trebuie sa faca mai intai o greseala si apoi sa o corecteze. 11. Daca binele are motiv, el nu mai este un bine, daca are drept consecinta un profit, el la fel nu este un bine. Inseamna ca binele este in afara cauzelor si efectelor. 12. Imparatia lui Dumnezeu este in tine. 13. Nimeni nu se multumeste cu bunurile pe care le are, in schimb e multumit de inteligenta sa. 14. Unica salvare de oameni e sa-ti ascunzi de ei ranile. 15. A pacatui este o treaba umana, a justifica pacatele este o treaba diavoleasca. 16. In iubire nu exista mai mult sau mai putin. Energia se intemeiaza pe iubire, dar iubirii nu-i poti porunci. 17. Familiile fericite sunt toate la fel; fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei unic. 18. Intelepciunea inseamna sa stii unde sa te opresti, sa stii ce e permis si ce e interzis. 19. Activitatea vietii se manifesta prin iubire. Omul nu poate spori iubirea din sine, pentru ca iubirea este esenta vietii insasi. Omul poate numai sa distruga piedicile din calea manifestarii iubirii. In asta consta viata omului, iar eforturile lui trebuie indreptate in aceasta directie. 20. Daca ierti, iarta totul! Altfel n-ar mai fi iertare. 21. Toti se gandesc sa schimbe lumea, dar nimeni nu se gandeste sa se schimbe pe sine. 22. In inima omului se afla inceputul si sfarsitul tuturor lucrurilor. 23. Placerea sta nu in descoperirea adevarului, ci in cautarea lui. 24. Nu este maretie acolo unde nu este simplitate. 25. Cum nu se poate stinge focul cu foc si nici usca apa cu apa, asa nu se poate inlatura rautatea cu rautate. "Dacă A reprezintă succesul în viață, atunci A este egal cu x plus y plus z. Munca reprezintă x; y înseamnă joaca; iar z – să ști să taci naibii din gură." – Albert Einstein Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

De ce am decis sa schimb modul in care imi educ fiul.

Intr-o zi, fiul meu de doar noua ani a venit cu cativa colegi de la scoala acasa. Trei baieti inchisi in camera lui, jucand jocuri video, apoi plimband o minge de la unul la altul, mancand snack-uri si facand dezordine. Dupa ce toata lumea a plecat, am intrat in camera fiului meu si aproape ca am avut un atac de cord.

Camera mirosea a sosete murdare, pernele de pe pat stateau mototolite pe covor, o cana de apa era rasturnata pe birou si pungile goale de mancare aruncate peste tot.

“Hei tu…” – i-am spus fiului meu… “Apuca-te sa strangi mizeria de aici.”

“Oh, dar sunt asa obosiiiit.” – mi-a raspuns el.

“Ai obosit pentru ca te-ai jucat timp de doua ore cu prietenii tai?”

“Da!” – mi-a spus el acel zambet dragalas care, de cele mai multe ori, ma transforma in mama gata sa isi alinte baietelul.

Stiam ca este obosit. Zilele de scoala sunt lungi si el mai avea de facut si temele pentru urmatoarea zi. Si stiu ca aceste intalniri cu prietenii sunt importante pentru el si ii ofera o bucurie imensa…. chiar daca nu fac mare lucru cand se intalnesc, ci doar se joaca pe calculator si mananca prostii… el se simte bine facand asta.

Pana la urma, si dezordinea pe care o face este normala si de asteptat de la baietii tineri.

Dar, de asmenea, mi-am dat seama ca ii gasesc un milion de scuze fiului meu. Are noua ani, deja este maricel, asa ca m-am gandit ca ar fi timpul sa creaca si sa isi asume responsabilitatea in jurul casei, mai ales pentru dezordinea pe care chiar el o face.

Nu e ca si cum nu ar face nimic prin casa. Are o lista de responsabilitati si se ocupa de ele. Ei bine, de cele mai multe ori… uneori trebuie sa ii spun de o mie de ori sa isi puna rufele in dulap, sa stearga masa sau sa isi stranga gunoiul din camera. Uneori ne certam. Exista momente in care cedez si ajung sa strang eu dupa el.

Lucrurile pe care eu i le cer nu sunt deloc dificile, insa ajung sa ma ocup eu de ele pentru ca le fac mai repede si mai eficient. Stiu ca acesta este un obicei prost.

Ma intreb daca as actiona altfel daca as fi mama de fetite, si nu de baietei. Ma intreb daca as trata o fiica diferit si daca as invata-o mai multe lucruri cand vine vorba despre curatenia in casa.

Publicitate

Oricare ar fi cazul… am hotarat sa pun piciorul in prag. Am terminat sa le gasesc scuze copiilor mei. Gata cu lenea, gata cu oboseala, gata cu “Strange mami pentru mine”. Da, poate ca este mai rapid si mai usor sa adun eu mizeria lor… dar am sa incep sa fiu mai atenta cu ce ii invat.

Baieteii mei nu mai sunt chiar baietei, deja au crescut. Trebuie sa ii invat cum sa fie barbati buni, cum sa fie sotii dispusi sa isi ajute partenerele la treburile prin casa. Ma bucur ca sotul meu este asa… si sa fiu a naibului daca nu o sa imi cresc si eu baietii in stilul asta.

Cel mai important, daca situatia nu se schimba ei ma vad in continuare precum slujitoara lor – si asta vor intelege despre maternitate… asa vor vedea femeile. Vreau sa se simta iubiti, dar vreau ca acesti baieti sa ajunga barbati puternici, dispusi sa imparta treburile casnice cu femeile lor.

Imediat ce am vazut acele mutre de protest, am decis sa ii spun direct adevarul. In loc sa il las in pace si sa ma apuc sa strang dupa el, l-am privit in ochi si i-am spus ca aceasta rugaminte a mea nu este doar despre mizeria din camera… ci despre faptul ca vreau sa creasca si sa fie un barbat bun, unul care nu lasa toate treburile in carca partenerei sale.

“Este timul sa te maturizezi.” – i-am spus lovindu-l jucaus in umar. Cumva – poate datorita acelei lovituri in umar sau focului care radia in ochii mei – a ascultat. El a facut curatenie in camera fara sa mai protesteze.

Apoi, nu m-am putut abtine (da, stiu, sunt o mama foarte sensibila), l-am luat in brate si l-am acoperit de saruturi… i-am multumit pentru ca este un baiat atat de bun.

Vreau ca baietii mei sa isi asume responsabilitatea in mod constant. Nu este suficient sa cresc baieti destepti, dulci si frumosi. Nu este suficient sa cresc baieti care inteleg, in teorie, ca trebuie sa ajute. Nu… ceea ce vreau sa fac este sa cresc baieti care fac aceste lucruri fara ca cineva sa le ceara si care inteleg ca au acelasi rol in casa precum femeile.

Da, sunt datoare pentru ei, pentru baietii mei, pentru familia mea, pentru partenerele lor si viitorul lor.


Publicitate


Alte Articole