“Destinatia finala incepe cu 72 de ore inainte” – un studiu despre ce simt oamenii inainte sa plece de pe aceasta lume

Se crede că somnul este un mod de a procesa, aranja şi „depozita“ evenimentele de peste zi, existând multe studii care susţin această teorie. „Imaginaţi-vă creierul ca pe un al doilea stomac. Noaptea, creierul înghite, metaforic vorbind, digeră şi transmite informaţii. La fel ca şi stomacul, are şi un sistem de eliminare. Ce reţine creierul devine parte din personalitatea noastră. Visele sunt un fel de sistem digestiv al creierului“, conform lui Rubin Naiman, psiholog clinician specializat în somnologie şi medicina viselor de la Universitatea din Arizona, SUA. „Huffington Post“ a realizat o listă cu nouă fapte mai puţin cunoscute despre vise. Somnul este un teritoriu rămas, în mare parte, neexplorat. Anumite lucruri se ştiu, cum ar fi că în timpul visului au loc schimbări în creier sau că visăm mai mult în somnul REM. Dar specialiştii abia dacă au reuşit să emită câteva teorii despre multe aspecte ale somnului în general şi ale viselor în special. 1. Visăm toată noaptea - Se spune că visele au loc doar în etapa somnului numită „REM“ (rapid eye movement – mişcarea rapidă a ochilor). Dar, se pare, visele au loc în toate etapele somnului, şi REM şi non-REM, este de părere Naiman. În timpul somnului REM suntem mai conştienţi de vise, spre deosebire de non-REM, însă „dacă nu vezi visul, nu înseamnă că nu e acolo“, spune Naiman. Pe măsură ce noaptea înaintează, perioadele de somn REM se lungesc, aşa că multe dintre visele noastre au loc în ultima treime a nopţii. 2. Insectele şi peştii nu au somn REM - Deşi unele vise au loc în afara etapei REM, identificarea acestei perioade a somnului la alte specii este foarte grea. Însă, toate mamiferele şi reptilele, chiar şi anumite păsări, trec prin stadiul REM, aşadar este posibil să şi viseze, notează „Popular Science“. 3. N-o să-ţi aminteşti visul dacă alarma ceasului te trezeşte forţat - „Trauma“ sunetului alarmei ceasului te forţează să intri în lumea reală şi e posibil să uiţi pe unde „pluteai“ cu câteva secunde înainte. Cel mai bun mod de a-ţi aminti visele, ne sfătuieşte Naiman, este să te trezeşti treptat, în timpul a câteva minute şi să nu încerci din greu să te agăţi de amintirea viselor. „Dacă alergi după un vis, cel mai probabil va fugi de tine“, spune Naiman. 4. Dacă îţi aminteşti visele, se vede în creier - Un studiu din 2014 a descoperit activitate în joncţiunea temporo-parietală la cei care îşi aminteau cu regularitate visele. Diferenţele din activitatea cerebrală a celor care îşi amintesc visele şi a celor care nu reuşesc asta nu se înregistrau doar în timpul somnului, ci şi în timp ce participanţii la studiu erau activi. Cercetări anterioare au descoperit că oamenii care îşi amintesc visele sunt mai receptivi la sunete în timpul somnului, dar şi în timpul zilei, decât oamenii care nu-şi prea pot aminti ce visează. 5. Corpul reacţionează la vise ca şi cum ar fi treaz - Nu ţi s-a întâmplat să te trezeşti supărat pe cineva pentru ceva ce a făcut într-unul din visele tale? Nu ţi-ai dat seama că dacă îi spui persoanei de ce eşti supărat pe ea, o să pari nebun? Însă, din punct de vedere biologic, e normal ca sentimentele din vis să vină după tine în realitate. „Experienţele din vis se înregistrează în corp şi în creier aproape la fel ca cele reale“, spune Naiman. Tensiunea sanguină şi bătăile inimii se pot înteţi, la fel ca într-o situaţie stresantă reală, ajutând la înregistrarea acestor experienţe emoţionale ale visului. 6. Visul are loc în timp real - În ciuda mitului care spune că visele au loc într-o fracţiune de secundă, în realitate visele pot dura 20, 30 şi chiar 60 de minute. Durata viselor este de doar câteva minute doar la începutul nopţii, când perioadele REM sunt mai scurte. Pe măsură ce înaintăm în noapte, perioadele REM se lungesc, şi la fel şi visele. 7. Coşmarurile nu dau naştere numai la frică - Visele rele sunt înspăimântătoare, dar există şi alte emoţii implicate în „trăirea“ unui asemena coşmar. Cercetătorii au studiat jurnalele de vise ale 331 de participanţi la studiul lor şi au descoperit că multe coşmaruri sunt stăpânite de sentimente de eşec, de îngrijorare, confuzie sau tristeţe şi vină. Cercetătorii au mai descoperit că bărbaţii au vise urâte concentrate pe agresivitate, violenţă, iar visele femeilor se concentrează pe conflictele din relaţii. 8. Visele nu sunt ciudate decât când le numeşti ciudate - „Când visezi, chiar dacă joci poker cu o veveriţă uriaşă şi verde şi Regina Maria, nu e nimic ciudat. Totul devine ciudat atunci când te trezeşti la realitate şi priveşti visul din punctul de vedere al lumii înconjurătoare. Abia atunci pare ciudat“, spune Naiman. Să compari „ciudăţenia“ viselor cu lumea reală este ca şi cum ai compara două obiceiuri culinare din părţi ale lumii diferite. „Ar trebui să ne abţinem să interpretăm visele în contextul realităţii“, ne sfătuieşte Naiman. Adică, e timpul să aruncăm dicţionarele de vise, nu ne ajută la nimic. 9. Poţi muri în vis, dar vei trăi să spui povestea în realitate - Mulţi oameni cred mitul conform căruia dacă mori în vis, mori şi în realitate. De fapt, se întâmplă chiar opusul. Naiman sugerează chiar că explorăm acest sentiment. „Dacă ai ocazia să mori în vis, nu sta pe gânduri! E o experienţă drăguţă. Unii oameni cred că moartea în vis ne dovedeşte faptul că o conştiinţă este nemuritoare, independentă de trup. Dar, oricum ai privi această experienţă, rămâne una interesantă“, spune Naiman. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Patricia Pearson, jurnalista canadiana si autoarea cartii „Opening Heaven’s Door: Investigating Stories of Life, Death, and What Comes After” (n.r. – „Deschizand usa Raiului: Investigatii pe teme de viata, moarte si viata de apoi”) a studiat timp de cinci ani ce se intampla dupa moarte.

Timp de cinci ani Patricia a stat de vorba cu zeci de persoane care au lucrat cu bolnavi in stare terminala, dar si cu cei care se aflau la un pas de a trece in lumea de dincolo.

Jurnalista a descoperit ca, in mod ciudat, muribunzii par a sti exact care este urmatoarea lor destinatie si cand vor ajunge acolo, noteaza adevarul.

Destinatia finala incepe cu 72 de ore inainte

Muribunzii incep sa vorbeasca in metafore despre calatoria spre lumina inainte cu 72 de ore de trecerea in nefiinta. „Cand sora mea era pe moarte din cauza cancerului la san, a spus, parca frustrata: «nu stiu cum sa plec», apoi a pomenit ca ar avea nevoie sa fie ajutata la zbor”, povesteste Patricia.

Jurnalista a stat de vorba si cu o asistenta care a intalnit zeci de persoane pe patul de moarte. Aceasta i-a relatat alte cazuri de pacienti care o rugau sa-i ajute sa plece spre o destinatie. „A inteles sotia mea tot ce trebuie in legatura cu pasaportul si biletul de calatorie?”, a intrebat-o pe asistenta Maggie Callnan un barbat chinuit de cancer pancreatic, cu putin timp inainte sa moara. Dupa ce a intalnit sute astfel de cazuri, Callnan crede ca aceasta viziune a mortii ca o calatorie nu este intamplatoare.

Majoritatea pacientilor care erau constienti cu o ora inainte de moarte au declarat ca s-au intalnit cu apropiatii lor decedati, fie ca luasera sau nu medicamente. „Cand am intervievat-o pe Audrey Scott, o femeie in varsta de 84 de ani care se stingea din cauza cancerului, femeia mi-a spus ca a fost vizitata de fiul sau adoptiv, Frankie, care murise in urma cu ani buni”, isi aminteste jurnalista.

In unele cazuri, muribunzii pot vedea prieteni sau rude chiar daca nu stiu ca acestia au decedat. in unul din primele cazuri investigate, o mama care urma sa moara la nastere i-a marturisit medicului sau obstetrician, Florence Barrett, ca isi poate vedea tatal, care decedase cu ani in urma.

Surprinzator este, insa, faptul ca langa tatal femeii se afla si sora acesteia, Vida, care murise in urma cu trei saptamani si despre a carei moarte femeia nu fusese informata. „Vida e cu el”, repeta, surprinsa, lauza.

Ce semnifica lumina alba de la capatul tunelului

Lumina alba de la capatul tunelului a devenit deja un cliseu in cultura noastra. Descrisa aproximativ la fel de mai multe persoane care s-au aflat la un pas de moarte, aceasta lumina ar fi, de fapt, perceputa ca un sentiment puternic de dragoste, de siguranta, nu doar ca experienta vizuala. Yvonne Kason, o doctorita implicata intr-un accident de avion, a comparat acest sentiment cu dragostea materna. „M-am simtit de parca eram bebelus, pe umarul mamei mele. Am simtit ca sunt in siguranta, ca si cum am fost pierduta si mi-am regasit calea”, a povestit Yvonne.

Studiile spun ca 50% din oameni simt prezenta apropiatilor decedati, fie in momentul mortii, fie mai tarziu. Lucru pe care l-a experimentat si jurnalista Patricia Pearson. „S-a intamplat si in familia mea. Tatal meu a murit brusc, fara a fi bolnav, intr-o noapte din 2008. Sora mea, Katharine, se afla la 160 de kilometri distanta, in dormitorul sau, cand a simtit o prezenta, o mangaiere pe cap. S-a simtit fericita si multumita si i-a povestit aceasta experienta ciudata fiului sau, inainte sa afle ca tata murise”, si-a amintit jurnalista.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!