“Destinatia finala incepe cu 72 de ore inainte” – un studiu despre ce simt oamenii inainte sa plece de pe aceasta lume

Publicitate

Patricia Pearson, jurnalista canadiana si autoarea cartii „Opening Heaven’s Door: Investigating Stories of Life, Death, and What Comes After” (n.r. – „Deschizand usa Raiului: Investigatii pe teme de viata, moarte si viata de apoi”) a studiat timp de cinci ani ce se intampla dupa moarte.

Timp de cinci ani Patricia a stat de vorba cu zeci de persoane care au lucrat cu bolnavi in stare terminala, dar si cu cei care se aflau la un pas de a trece in lumea de dincolo.

Jurnalista a descoperit ca, in mod ciudat, muribunzii par a sti exact care este urmatoarea lor destinatie si cand vor ajunge acolo, noteaza adevarul.

Destinatia finala incepe cu 72 de ore inainte

Muribunzii incep sa vorbeasca in metafore despre calatoria spre lumina inainte cu 72 de ore de trecerea in nefiinta. „Cand sora mea era pe moarte din cauza cancerului la san, a spus, parca frustrata: «nu stiu cum sa plec», apoi a pomenit ca ar avea nevoie sa fie ajutata la zbor”, povesteste Patricia.

Jurnalista a stat de vorba si cu o asistenta care a intalnit zeci de persoane pe patul de moarte. Aceasta i-a relatat alte cazuri de pacienti care o rugau sa-i ajute sa plece spre o destinatie. „A inteles sotia mea tot ce trebuie in legatura cu pasaportul si biletul de calatorie?”, a intrebat-o pe asistenta Maggie Callnan un barbat chinuit de cancer pancreatic, cu putin timp inainte sa moara. Dupa ce a intalnit sute astfel de cazuri, Callnan crede ca aceasta viziune a mortii ca o calatorie nu este intamplatoare.

Majoritatea pacientilor care erau constienti cu o ora inainte de moarte au declarat ca s-au intalnit cu apropiatii lor decedati, fie ca luasera sau nu medicamente. „Cand am intervievat-o pe Audrey Scott, o femeie in varsta de 84 de ani care se stingea din cauza cancerului, femeia mi-a spus ca a fost vizitata de fiul sau adoptiv, Frankie, care murise in urma cu ani buni”, isi aminteste jurnalista.

Publicitate

In unele cazuri, muribunzii pot vedea prieteni sau rude chiar daca nu stiu ca acestia au decedat. in unul din primele cazuri investigate, o mama care urma sa moara la nastere i-a marturisit medicului sau obstetrician, Florence Barrett, ca isi poate vedea tatal, care decedase cu ani in urma.

Surprinzator este, insa, faptul ca langa tatal femeii se afla si sora acesteia, Vida, care murise in urma cu trei saptamani si despre a carei moarte femeia nu fusese informata. „Vida e cu el”, repeta, surprinsa, lauza.

Ce semnifica lumina alba de la capatul tunelului

Lumina alba de la capatul tunelului a devenit deja un cliseu in cultura noastra. Descrisa aproximativ la fel de mai multe persoane care s-au aflat la un pas de moarte, aceasta lumina ar fi, de fapt, perceputa ca un sentiment puternic de dragoste, de siguranta, nu doar ca experienta vizuala. Yvonne Kason, o doctorita implicata intr-un accident de avion, a comparat acest sentiment cu dragostea materna. „M-am simtit de parca eram bebelus, pe umarul mamei mele. Am simtit ca sunt in siguranta, ca si cum am fost pierduta si mi-am regasit calea”, a povestit Yvonne.

Studiile spun ca 50% din oameni simt prezenta apropiatilor decedati, fie in momentul mortii, fie mai tarziu. Lucru pe care l-a experimentat si jurnalista Patricia Pearson. „S-a intamplat si in familia mea. Tatal meu a murit brusc, fara a fi bolnav, intr-o noapte din 2008. Sora mea, Katharine, se afla la 160 de kilometri distanta, in dormitorul sau, cand a simtit o prezenta, o mangaiere pe cap. S-a simtit fericita si multumita si i-a povestit aceasta experienta ciudata fiului sau, inainte sa afle ca tata murise”, si-a amintit jurnalista.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate

Povestea cafelei cu sare: – “Dragostea nu e uitare ci iertare, nu se vede dar se simte, nu se aude, dar se asculta, nu trebuie lasata sa plece ci se pastreaza!”

Publicitate

O poveste frumoasa de dragoste care incepe asa:

A fost odata ca niciodata un baiat …

A intalnit-o la o petrecere.Era asa de stralucitoare ca toti baietii se uitau dupa ea,in timp ce el era asa de obisnuit ca nimeni nu-i dadea atentie.

La sfarsitul petrecerii, si-a luat inima in dinti si a invitat-o la o cafea.Desi a fost surprinsa,pentru ca era politicoasa i-a acceptat invitatia.Au intrat intr-o cafenea foarte draguta,au comandat cafeaua…El era asa de emotionat ca nu putea sa spuna aproape nimic si nu-si gasea locul…dupa un timp,fata i-a spus ca ar vrea sa plece acasa.

Deodata,baiatul l-a chemat pe chelner si l-a rugat sa-i aduca putina sare.”Imi place sa beau cafea cu sare.”Toti l-au privit ca pe un ciudat.Baiatul a simtit ca se inroseste,dar a pus sarea in cafea si a baut.Fata l-a intrebat curioasa:”De ce ai aceasta placere?”.”Cand eram mic locuiam langa mare si-mi placea sa ma joc in apa marii,imi placea sa simt gustul marii care e acelasi cu al cafelei cu sare.

Acum,de cate ori beau cafea cu sare,imi amintesc de copilarie,de orasul meu natal…imi lipseste asa de mult orasul meu,mi-e dor de parintii mei care locuiesc acolo.”In timp ce vorbea,au inceput sa-i curga lacrimile.Fata s-a emotionat foarte mult auzindu-i cuvintele spuse din adancul inimii.Un barbat care vorbeste despre dorul de casa e un om care iubeste familia,se ingrijeste de familie,este responsabil de soarta familiei…Atunci a inceput si ea sa vorbeasca,i-a povestit despre orasul ei ,copilarie,familie.

Publicitate

Au povestit multe amandoi si asa a inceput o prietenie frumoasa.Au inceput sa se intalneasca si sa se cunoasca mai bine.Fata a vazut ca el e un om care-i indeplineste dorintele,e tolerant,are o inima buna,calda,e grijuliu.Era un om asa de bun ca fata ii simtea lipsa,ii era dor de el.Povestea lor continua ca toate povestile frumoase de dragoste – printesa se marita cu printul si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.
alegerea iubitului

Si,de cate ori facea cafea,ea ii punea intotdeauna putina sare ,deoarece stia ca asa-i place lui.Au trecut anii si ei erau fericiti.Dupa vreo 40 de ani de cand erau impreuna,el i-a scris o scrisoare in care spunea:”Draga mea,te rog iarta-ma,iarta-mi minciuna vietii mele.E singura minciuna pe care ti-am spus-o – cafeaua cu sare.Iti amintesti prima noastra intalnire?Am fost asa de emotionat atunci ca ,desi imi trebuia zahar,am cerut sare.Mi-a fost jena sa-mi corectez greseala ,asa ca am mers mai departe.Nu m-am gandit nici un moment ca ar putea fi inceputul conversatiei noastre.

Am incercat sa-ti spun adevarul de mai multe ori,dar mi-a fost asa de teama s-o fac.Iti promisesem sa nu te mint niciodata….Acum mi-e teama sa nu mor inainte de a-ti spune adevarul – nu-mi place cafeaua cu sare – ce gust neplacut are…Dar am baut toata viata cafea cu sare.De cand te-am cunoscut nu mi-a parut rau de nimic din ce am facut pentru tine.Avandu-te langa mine este cea mai mare fericire din viata mea.Daca m-as mai naste odata,tot pe tine te vreau in viata mea,chiar daca va trebui sa beau din nou cafea cu sare.”

Femeia a inceput sa planga udand scrisoarea cu lacrimile ei.

Daca ar intreba-o cineva:”Ce gust are cafeaua cu sare?”raspunsul ei ar fi:”Este dulce.” Dragostea nu e uitare ci iertare,nu se vede dar se simte,nu se aude,dar se asculta,nu trebuie lasata sa plece ci se pastreaza!”

Publicitate
Alte Articole
De Suflet