“Învață să nu spui nimic nimănui și atunci totul va fi bine cu tine.” – Bernard Shaw
Am văzut acest lucru de multe ori în experiența mea personală. Dacă spun ceva, oamenii încep să-și exprime opinia (bineînțeles, cum altfel), să ofere sfaturi, să mă descurajeze sau să mă judece. Chiar dacă nu am nevoie de asta.
Și apoi încep să mă îndoiesc, să reflectez, să mă răzgândesc. S-ar putea să întrebați de ce am spus în primul rând? Ei bine, probabil că oamenii sunt așa construiți. Nu putem pur și simplu să purtăm totul în noi înșine, nici lucrurile bune, nici cele rele.
Există o veche poveste despre motivul pentru care nu trebuie să-i spui nimănui despre problemele tale.
„Un bătrân a rămas să trăiască singur în casa lui din sat, iar fiul lui a plecat în oraș să lucreze.
Fiul i-a spus tatălui să nu le spună nimic vecinilor – nu știi de unde să aștepți răutate.
Dar la un moment dat, bătrânul s-a simțit rău și a împărtășit asta cu un vecin.
Acesta, în secret, a spus și celorlalți. Și astfel, oameni necunoscuți au început să vină la bătrân.
Unii au cerut să le vândă calul, alții vaca, iar alții au început să se uite la casa lui.
Odată, bătrânul a auzit o discuție sub ferestrele sale. Doi vecini discutau cine ar urma să locuiască în acea casă.
“Ce, proprietarul este bătrân și bolnav, și în plus, singur. Și casa lui este frumoasă…”
Bătrânul s-a însănătoșit și fiul său s-a întors curând. Dar oameni străini au continuat să vină la casă, să o cerceteze. Neplăcut, nu-i așa?”
Când oamenii știu despre problemele și slăbiciunile tale, unii vor încerca să profite de asta și te va lovi exact în partea cea mai vulnerabilă.
Există multe exemple nu doar în povești, ci și în viață. S-a întâmplat demult. Vecina noastră a fost jefuită când a plecat la o stațiune. Femeia a început să le spună tuturor din timp despre vacanța planificată. Era atât de bucuroasă și împărtășea cu fiecare. Dar când s-a întors, a descoperit că nu mai are nici bani, nici aur, nici obiecte vechi moștenite de la bunicile și străbunicile ei.
Și nu mă miră că acum oamenii nu le spun nimănui că pleacă undeva. Ei încearcă să țină asta cât mai secret. Și nu le pasă că cineva ar putea fi supărat, dar astfel se simt mai liniștiți.
“Nu există altă monedă mai valoroasă decât informația” – spunea Freud.
Invidioșii există în viața fiecăruia. Și nimeni nu poate ști în avans la ce să se aștepte de la ei și dacă se vor manifesta sau nu.
Trebuie să ne amintim de asta întotdeauna când vrem să împărtășim cu cineva bucuria noastră sau să ne plângem de probleme și dificultăți.
Este necesar? Poate ar fi mai bine să tăcem și să nu lăsăm pe nimeni să știe viața noastră?
