Odată, la uşa unui bătrân înțelept a bătut o tânără şi cu lacrimi în ochi i-a povestit povestea sa:
– Nu ştiu cum să trăiesc în continuare – a spus ea cu voce tremurândă. – Toată viața m-am comportat bine cu oamenii, am fost sinceră cu ei, mi-am deschis sufletul… Am făcut doar bine tuturor, fără să aștept ceva în schimb. Am făcut totul gratuit, dar în schimb am primit doar rău și batjocură. Am obosit…spuneți-mi, ce pot să fac?
Înțeleptul a ascultat-o cu răbdare și i-a oferit fetei un sfat:
– Dezbracă-te goală şi mergi pe străzile orașului – a pus bătrânul calm.
– Îmi pare rău, dar nu voi face aceasta! Probabil aţi înnebunit sau e o glumă!
Bătrânul atunci s-a sculat, a deschis larg uşa şi i-a pus în faţă o oglindă.
– Te simți rușinată să ieși goală în stradă, însă nu şi atunci când mergi prin lume cu sufletul dezgolit, deschis ca această uşă. Le permiți tuturor să intre. Sufletul tău e o oglindă, de aceea noi toţi vedem în alţi oameni propria reflexie. Sufletul lor e plin de răutate şi vicii – exact această imagine o văd când privesc în sufletul tău pur. Lor nu le ajunge forta şi curajul pentru a recunoaște că ești mai bună decât ei. Din păcate aceasta o pot face doar oamenii curajoși.
– Ce ar trebui să fac? Cum pot schimba această situație, dacă de mine nu depinde nimic? – a întrebat fata.
– O să-ţi arăt ceva. Privește grădina mea. Mulți ani la rând ud aceste flori frumoase, am grijă de ele. Sincer să-ţi spun, n-am văzut niciodată cum îşi desfac bobocii. Tot ce văd – sunt aceste flori înflorite, care mă atrag cu frumusețea şi mirosul lor.
Draga mea copilă, învață de la natură. Privește aceste flori şi fă ca ele – deschide-ți sufletul cu atenție, pentru ca oamenii nici să nu observe acest lucru. Deschide-ţi sufletul doar oamenilor buni. Pleacă de la cei care-ţi rup petalele, le aruncă sub picioare şi le calcă. Aceste buruieni încă nu au crescut până la nivelul tău, de aceea nu îi vei putea ajuta cu nimic. Vor vedea în tine doar o reflexie urâtă a lor.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
8 lucruri esențiale despre viață pe care omenirea le-a uitat
Locul nostru în natură – În ultimele sute de ani ne-am detașat destul de mult de natură, dorind să nu mai depindem de aceasta. Am cunoscut-o, am consumat aproape tot ce am putut și am încercat să constrângem natura în așa fel încât să ne ofere doar ce ne mulțumește pe noi, într-o acțiune extrem de egoistă. Am uitat să ascultăm și să înțelegem ritmurile naturale și ciclurile Pământului, ne-a fost mai ușor să ignorăm mesajele venite de la mediul natural decât să trăim în echilibru.
Am uitat vechea înțelepciune antică – Am uitat și ne-am îndepărtat de înțelepciunea noastră strămoșească. În încercarea de a obține cunoștinte științifice cu scopul de a-i oferi minții noastre raționamentele potrivite, am uitat înțelepciunea care apare prin deschiderea inimii. Ne-am uitat vechile povești și tradiții, trecând prea ușor la o societate bazată pe consum.
Am uitat de visele noastre – Îndepărtându-ne de la calea noastră interioară, am uitat să visăm. Mai mult, am uitat că avem puterea de a contribui enorm la îndeplinirea visurile noastre.
Am uitat adevăratul scop în viață – Cu atât de mult “senzațional”, zgomot și distragere a atenției din jurul nostru, am ajuns să uităm care este adevaratul motiv pentru care ne aflam aici. Suntem prinși într-o rutină cotidiană din care am pierdut din vedere adevărata autenticitate, acea scânteie interioară care ne poate conduce către fericire și către auto-realizare / auto-cunoaștere.
Am uitat că totul este iubire – Acesta este, probabil, cel mai profund mister dintre toate, mister pe care foarte puțini au ajuns să-l înțeleagă cu adevărat. Însă, acest adevăr este ascuns în profunzimea ființei noastre. Am uitat faptul că în cele din urma totul este energie și conștiință și că dragostea este materialul fundamental al existenței care trece prin fiecare celulă a noastră .
Am uitat să iertăm – Fiind facuți să credem că suntem separați și deconectați de ceilalți și de orice altceva, am uitat să iertam. În cel mai profund sens al său, iertarea este actul de reamintire a realității că suntem unul cu toata lumea și că nu există o victimă și un agresor. Cu toții ne mișcăm într-o „existență” numită viață.
Am uitat de adevarata noastră putere – Conditiile de viata dominate de frica ne-au facut sa uitam cine suntem cu adevarat. Ne-am uitat adevarata putere, puterea de a ne folosi de intentie si de vointa noastra cu scopul de a ne schimba realitatea. Am fost atrasi de somnambulismul celor care au trait inaintea noastra si astfel am ajuns sa adoptam aceleasi tipare de gandire fara sa ne indoim de aceste automatisme periculoase.
Am uitam sa fim simpli – Viața a devenit din ce în ce mai complicată. Suntem seduși de strălucirea lui “mai mult” și nu de puterea lui “mai puțin”. Am uitat sensul simplității și am uitat să fim simpli. De fapt, viața este simplă, noi suntem cei care ne-o complicăm. Simplicitatea implică eliberarea de toate lucrurile neesențiale și de ideile care nu ne folosesc în indeplinirea adevăratului scop al vieții.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
