“Nu conteaza cum te simti, te ridici din pat, te imbraci si faci ce-i mai bine pentru tine.”
Rugaciune. Ochii sunt fereastra sufletului. De curand, cineva mi-a spus sa fiu atent daca o sa plang vreodata in public, pentru ca se plange cu arta! M-a busit rasul instantaneu. Adica si cand plang trebuie sa fiu atent?! Prostii. Plang cum vreau, rad cum vreau, zic. Macar atata lucru sa pot face si eu. Nu am nevoie de reclama, imagine sau cursuri de antreprenoriat nici la ras, nici la plans. Afaceri cu noi insine pe hartie in contract sau cu o strangere ferma de mana si o privire profesionala. Nu se gaseste totul in carti.
Un om informat este un om puternic. Totul este vremelnic. De ce sa nu faci ceea ce simti atunci cand simti?! Suflete frumoase. Traieste din inima! Nimic nu va mai fi ca inainte. Esti ceea ce alegi sa fii. Dilema. Se intampla lucruri. Cerem iertare, daruim iertare. Esecul ne invata ca nu putem avea intotdeauna tot ceea ce vrem. Esecul ne confrunta cu propriile noastre limite si ne arata ca nu suntem de neclintit. Scoala smereniei. Locul de unde te ridici ca sa mergi mai departe.
Daca nu am fi trecut atunci prin acea experienta, nu am fi astazi unde suntem. Viata e asa cum e si trebuie sa ne lovim ca sa ne trezim. Nimic nu este intamplator! Lucruri inspirationale. Ne motivam cu povestile altora. Iubirea imbraca o multitudine de forme. Contur intre dojana si incurajare. Sa ne depasim limitele e lucru mare. Caruta de coincidente. Teama de singuratate, teama de ridicol, teama de moarte.
Sclipire in ochi. Molipseste cu optimism. Impartaseste si celorlalti curaj, bucurie, bine, frumos. Da mai departe. Uneori nu ai aceasta resursa intotdeauna pentru tine. Esti asa cum esti. Uneori cu inspiratie, alteori nu. Cum te percep oamenii e problema lor. Nu te mai raporta la mastile celorlalti. Viata este cu suisuri si coborasuri si vine un moment cand trebuie sa alegi serios. Si iti asumi alegerile. Sugestie. Se trage linie si se plateste un pret: pentru munca, pentru agitatie, pentru stres, pentru absenta din viata unora, pentru vrute si nevrute.
Intr-o fractiune de secunda se pot intampla foarte multe. Circuit. Moment de pauza interioara. Experienta. Introspectie. Doamne-Doamne. Dumnezeu S-a nascut simplu si ne vrea simpli. Doar Dumnezeu ne poate judeca, nu oamenii! Cand judeci, sa te astepti sa fii judecat cu aceeasi masura. Cronofagi. Energofagi. Priviri, cuvinte, taceri. Musca de o zi in fata a tot ce inseamna divinitate. Zece minute este un viitor indepartat. Suflare de viata, iubire, zambet, fericire absoluta.
Raport cauza efect. Intre smerenie si umilinta este o diferenta uriasa. La fel ca si intre mila si compasiune. Fericirea ta nu inseamna nefericirea celuilalt. Moment de declic. Transformare. Decat sa traiesti murind, mai bine sa mori traind. Fa cunostinta cu adevaratul tu si nu fugi de tine. Una cu tot. Psihanaliza a starilor, psihologia varstelor, psihologia sociala, metodologia cercetarii, etica si deontologie, etc. Libertate, nu incorsetare.
Nu sunt cititor, ci traitor. Nu tin minte formule, definitii, teorii, tabele. Sunt prea complicate pentru mine. Eu am nevoie de cuvinte si atat. Cuvinte izvorate din Cuvant, Logos. Sau tacere izvorata din Sacru. Traiesc prezent, aici, acum. Eroi cu nume sonore sau nu. Cand oamenii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei! Ploaia mea calda de vara imi mangaie simturile. Sunt un taciune ce lumineaza sau insemneaza un perete al inimii. Sunt acolo cand nici nu stii ca ai nevoie. Ranile ma dor. Scot tot gunoiul de sub covor si fac curatenie generala. Scutur, sterg praful, varuiesc, asez lucrurile din nou, aerisesc in casa sufletului si mintii mele. Fiecare zi e o bucatica de drum… Merg pe jos si ma simt bine in natura.
Hristos ne-a iubit pe toti la fel. Nu putem fi Iisus, dar Il putem avea ca model. Inimioara, ce mai vrei?! Eu vreau sa am liniste, nu dreptate. Te iubesc pana la fluturi si inapoi!…
de Ieromonah Hrisostom Filipescu
“Daca credem ca viata noastra este delimitata de niste granite inguste, dintr-o data acele granite vor deveni reale.”
