Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu

Vremea de afara ma indeamna la meditat. La a gandi in profunzime despre viata si despre ale sale probleme. Sau despre cum noi, oamenii, nu reusim sa trecem usor peste ele sau prin ele. Problemele cu care ne confruntam au putere asupra noastra. Ne fac sa ne indoim de noi, ne fac sa dam inapoi, sa cedam uneori, sa ne oprim din a visa. Ne fac sa ne inchidem dorintele si sa aruncam cheile, fara sa realizam ca am ales poate cea mai grea dintre solutii. Au putere pentru ca noi le permitem acest lucru. Prin faptul ca ne este teama, ca nu suntem increzatori, ca nu reusim sa ne depasim limitele, hranim problemele. Le facem mai personale decat sunt. Le apropiem mai mult de sufletele noastre si reusim sa-l incarcam cu lucruri nefolositoare. Nu ar trebui sa ne miram de oboseala care ne incearca, de plictiseala si banalitatea de care suntem inconjurati, de nepasarea cu care tratam lumea in general, pentru ca noi suntem cei care ne facem rau. Problemele au doar puterea pe care le-o dam noi. Daca nu le-am hrani cu incertitudine, lipsa de curaj si teama ele nu ne-ar putea domina. Daca am putea intelege ca ele nu reprezinta un pericol pentru noi, pentru viata noastra, nu le-am acorda atata importanta, nu le-am lasa sa ne marcheze atat de mult actiunile, gandurile si deciziile. Le-am lua ca atare, ca pe niste obstacole puse in drumul nostru pentru a ne testa curajul, determinarea si forta interioara si atat. Nu ne-am mai plange atat, nu am mai suferi atat, nu ne-am mai chinui sa supravietuim atat de mult si ne-am bucura mai mult de viata. Pe mine problemele m-au framantat mult timp. Stiti sentimentul acela cand nu poti dormi noaptea pentru ca nu ai reusit sa gasesti solutia potrivita problemei tale? Stiti sentimentul acela in care diseci problema si o intorci pe toate fetele, doar – doar sa gasesti ceva care sa te ajute sa o elimini? Stiti sentimentul acela in care aproape iti plangi de mila pentru ca nu sti incotro sa o iei sau cum sa iesi din impas? Ei bine, le-am incercat pe toate. De la o problema marunta si nesemnificata reuseam sa-mi fac singura rau imaginandu-mi o multumire de scenarii. Cum am scapat de toate acestea? Nu am facut-o. Inca mai lupt ca sa nu mai lupt cu mine insami. Inca mai incerc sa nu ma las influentata de ganduri negative si sa nu mai creez diferite scenarii. Am inceput aceasta lupta interioara in momentul in care am inteles ca modul meu de a trece peste probleme era otravitor. Ucigator. Pentru sanatatea mea. Pentru minte. Pentru suflet. Pentru o mine in general. Am inteles ca o problema nu este uriasa sau mare ci doar ca este pur si simplu. Am inteles ca cel mai bine vezi solutia atunci cand nu esti foarte implicat in a crea pentru problema respectiva scenarii. Am inteles ca poti fi fericit in ciuda problemelor care apar, pentru ca nu ai cum sa le impiedici, nu ai cum sa le elimini, nu ai cum sa le indepartezi din viata ta inainte sa-si faca aparitia. Poti cel mult sa te rogi pentru intelepciune, optimism, credinta si ajutor din partea Domnului. Asta poti face. Si iti spun cu certitudine ca este cel mai bun rezultat. Te poti bucura de viata, de oameni, de toate lucrurile care te inconjoara cu toate problemele pe care le ai la momentul respectiv. Aminteste-ti acest lucru cand te crezi depasit de ele si nu le mai da importanta. Gandeste, actioneaza, simte si traieste ca si cum nu ar avea nicio putere asupra ta. O sa vezi diferenta numaidecat.
Publicitate

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Publicitate

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.

Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

Gabriel García Márquez

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole