„Domnul s-a aratat in vis lui Solomon noaptea si Dumnezeu i-a zis: «Cere ce vrei sa-ti dau».(…) «Daruieste-i dar robului Tau minte priceputa, ca sa asculte si sa judece poporul Tau si sa deosebeasca ce este bine si ca este rau; caci cine poate sa povatuiasca pe acest popor al Tau, care este nesfarsit de mare?” »… Cererea aceasta a lui Solomon a placut Domnului” (Regi III 3:9).
Iata ca Biblia ne spune si cate ceva despre „cererea corecta” in rugaciune. Regele Solomon n-a cerut bogatii mai mari, nici victorii in razboi, ci „intelepciune si capacitate de discernamant”. O inima priceputa inseamna o minte blanda si inteleapta, capabila sa judece corect si sa distinga intre ce este bine si ce este rau. Mintii „ii lipseste aceasta capacitate”, asa cum afirma unii dintre marii cercetatori moderni ai constiintei. Subiectivitatea perceptiei face ca noi sa… ne izbim de dificultati majore in puterea de a distinge intre „bine si rau” sau intre ceea ce este adevarat si fals. Ca urmare, cererea facuta de Solomon poate deveni in fiecare zi si „cererea noastra”, in cazul in care cautam „adevarul” si ne dorim sa traim… in comuniune cu valorile binelui.
„Cererea corecta” si prima dintre toate cererile in rugaciune ar putea fi chiar „cererea lui Solomon”. Chiar si a constientiza limitele ratiunii si ale gandirii noastre, generate de subiectivitatea perceptiei, ar insemna mai mult decat… orice lucru maret am face in viata de zi cu zi. Incapacitatea structurala a mintii de a distinge intre bine si rau devine sursa greselilor, a erorilor si a interpretarilor negative, responsabile de ceea ce s-ar putea numi „eroare umana”.
Intelepciunea inimii poate… distinge intre bine si rau si tocmai pentru ca inima detine o judecata bazata pe iubire, ea devine sursa de inspiratie pentru judecata dreapta. Fara iubire, riscam sa judecam stramb. Fara iubire am putea deveni instrumente ale nedreptatii, chiar atunci cand – aparent – cautam dreptatea si adevarul. Mintea poate crea o alta nedreptate in vreme ce tocmai „indreapta o nedreptate” si mecanismul acesta este teribil de evident in viata de zi cu zi. Onestitatea apartine inimii si de aceea „cererea corecta” in rugaciune incepe cu cererea „placuta lui Dumnezeu”: aceea de a avea intelepciunea inimii.
„Rugaciunea” se afla intr-un camp de atractie, asa cum lumea poluata de ganduri negative este un alt camp de atractie. Prin comparatie, un camp impodobit cu cele mai frumoase flori ne stimuleaza creierul in a percepe frumusetea, mirosul placut al florilor, ne stimuleaza simtul tactil prin adierea jucausa a vantului si imprima pe retina… dansul frumusetii existente, deja, in camp. In contradictie cu un camp de flori am putea imagina… un loc de depozitare a gunoaielor, captusit in existenta sa cu mirosuri neplacute, cu cersetori si cu sobolani. Creierul va prelua automat senzatia de neplacere, de urat, de rau si va emite ganduri corespunzatoare, care definesc starea acestui camp al… gunoaielor.
Rugaciunea este campul nostru cu flori! „Cere ce vrei sa-ti dau”, ii spune Domnul lui Solomon. Si Solomon suntem si noi, fiecare dintre noi. Sa te rogi inseamna sa ceri ce vrei, dar sa vrei mai inainte de toate discernamantul, precum a vrut Solomon, caci altfel mintea poate sa ceara raul, crezandu-l bine si pustiirea, crezand-o plinatate. In afara inimii nu avem discernamant cu adevarat si putem confunda dramatic binele cu raul, iar asta-i drama esentiala a lumii noastre. Este drama lumii in care oamenii cred ca ucid din dragoste, ca il distrug pe altul in numele dreptatii, ca il lovesc in numele adevarului si-l mutileaza in numele lui Dumnezeu si la fel face cu sine insusi.
Acest minunat pasaj biblic dezvaluie ca putem sa-i cerem lui Dumnezeu orice, dar dupa ce am cerut mai inainte o inima priceputa, care sa discearna intre bine si rau. Poate ca in acest scurt pasaj avem una dintre marile chei care deschid seiful rugaciunii corecte, iar cheia ne spune ca ne vom ruga corect atunci cand inima noastra cere cu iubire, caci discernamantul nu este posibil fara iubire.
de Maria Timuc – Pasi catre tine insuti
