Imbatranesc impreuna cei care nu tin cont de parerile celor din jur si nu se indeparteaza unul de altul, dar mai ales cei care se iarta! Este lupta, nu putem ierta de la inceput! Iertarea este cea mai grea lucrare! Si sa stiti ca certurile fac o relatie mai durabila!
Imbatranesc impreuna doar cei care se iarta si se iubesc reciproc.
Pentru ei conteaza ceea ce simt cu adevarat, ce vor si cat de pregatiti sunt pentru a trece peste cele mai dure incercari. Ei stiu ca cei care dau prea multe sfaturi sufera de lipsa de atentie si de iubire.
Imbatranesc impreuna cei care nu se indeparteaza unul de altul de la prima cearta. Certurile fac o relatie mai durabila. Atunci doi oameni incearca de fiecare data sa se corecteze, sa tina cont de asteptarile fiecaruia si mereu vor tinde sa fie cea mai buna versiune a lor.
Imbatranesc impreuna cei care nu pleaca in momentele grele. S-au tinut de mana atunci cand celalalt a fost bolnav si disperat. S-au sustinut si au crezut in visurile si dorintele lor. Nu i-au speriat datoriile pe care le aveau la banca,. Dimpotriva, au muncit, au stiut sa depaseasca orice moment dificil. Impreuna au stiu ca dupa orizont se afla un nou inceput.
Dragostea care dureaza in timp e cea reciproca si sincera. Relatiile de iubire necesita iertare, pentru ca fiecare greseste si are nevoie de iertare si intelegere. In dragoste nu e loc de orgoliu si mandrie. Aici se cedeaza, se asculta, se iubeste sincer. Acolo unde este lipsa de reciprocitate si sinceritate, nu poate fi nimic durabil, mai devreme sau mai tarziu tot ce a fost cladit se risipeste. Raman doar amintirile si regretele.
Ce sa facem daca vrem sa iertam, dar tot timpul ne aducem aminte ce ne-a facut respectivul om?
Este lupta, nu putem ierta de la inceput. Dar daca avem aceasta lucrare, Dumnezeu prin harul Sau ne ajuta. Vedem cat de greu este sa ierti, pentru ca este greu, este cea mai grea lucrare.
Numai oamenii care nu au practicat-o niciodata pot spune: „Ei, mare lucru sa te mantuiesti asa, la urma spun si eu, iaca, i-am iertat si ma mantuiesc”. Dar cei care au aceasta nevointa stiu cat de greu este. Tocmai de asta nu era chiar atat de simplu ce ne spunea Parintele Selafiil: „inainte de somn iarta pe toti si spune: Doamne, eu i-am iertat, si Tu sa ma ierti. Si Dumnezeu te mantuieste!”
A ierta este o lucrare permanenta. Iara si iara cautam motive pentru care sa-l indreptatim pe cel din fata noastra: poate a fost obosit, poate-i bolnav, are o educatie altcumva decat a mea, nu l-am inteles eu corect, am fost eu obosit si tulburat. Sa luam vina asupra noastra. Acesta este un exercitiu duhovnicesc prin care ne desavarsim.
Deci sa nu ne tulburam, ca nimeni nu poate ierta dintr-odata. Daca ar fi asa de simplu, n-ar mai sta aceasta porunca in mijlocul Evangheliei, n-ar mai fagadui Dumnezeu Imparatia pentru un gand pe care noi l-am putea dobandi atat de usor. Este osteneala. Dar, prin exercitiu, daca tot timpul vom cauta aceasta, vom reusi.
Iubirea, spune Sfantul Siluan Athonitul, se poate deprinde, poate deveni un obicei. Sa ne obisnuim sa gandim frumos, sa ne obisnuim sa alungam gandurile rele, sa nu le credem. Si atunci putem deveni ucenici adevarati ai lui Hristos, pentru ca El a zis: „intru aceasta vor vedea oamenii ca sunteti ucenici ai Mei, daca veti avea dragoste intre voi”. Asa ca, prin osteneala, prin eforturi launtrice, ajungem la aceasta masura. (Parintele Savatie Bastovoi)
Surse Parintele Savatie Bastovoi, „A iubi inseamna a ierta”.
