Cele 7 lectii pe care ni le ofera viata pe parcursul ei!

“Fii stapan pe tine insuti si vei stapani lumea.” – Feodor Mihailovici Dostoievski Multi considera atunci ca viata lor a dat gres si se arunca cu atat mai navalnic in placeri ametitoare sau intr-o viata de munca inversunata, sau ii apuca melancolia si bolile nervoase. Vindecarea desavarsita a acestor tulburari sufletesti este cu putinta numai cu ajutorul credintei. Dar, fiindca aici vorbim despre oameni care au uitat drumul spre Dumnezeu, vom spune numai urmatoarele: Exista o renastere chiar si dupa cea mai grea cadere, exista putinta de a repara greseala si pacatul, exista, pentru orice om, un drum care duce la ispasirea purificatoare. Cea dintai conditie pentru aceasta este groaza omului de sine insusi, umilinta adanca, marturisirea deplina a pacatului. De aici, rasare de la sine nevoia elementara de ispasire, care nu-i doar un produs artificial al propovaduirii religioase, ci isi are izvorul in puterea si setea de primenire a naturii umane. Fara spovedanie, cainta si ispasire nu exista progres launtric pentru om, iar marea lui capacitate intelectuala este seaca si stearpa fara acel progres launtric, care izvoraste din constiinta greselii si din ispasire. Lipsurile, eforturile si suferintele pe care omul si le impune singur, ca sa arate vechiului sau eu puterea unei vointe noi, este pentru el singurul mijloc de a se elibera de sine, de a se inalta deasupra lui insusi. Fara aceasta nu exista decat lancezeala si putreziciunea launtrica. Omul care mai are un sambure sanatos simte nelamurit ca pasiunea navalnica si dorul bolnavicios de viata pot fi tinute in frau numai prin ingradiri si lipsuri dureroase. In acest inteles, Socrate numeste pedeapsa doctoria sufletului si spune: Cine a savarsit o nedreptate trebuie sa se grabeasca sa se duca singur la judecator, ca si cum ar fi vorba de un doctor, pentru ca nu cumva raul sa se incuibeze in suflet, sa-l umple de tainica-i otrava si sa ajunga fara leac. Sa comparam spiritul care domneste in marile tragedii antice cu spiritul de astazi si vom simti cum omul din zilele noastre si-a pierdut intr-o masura de neiertat acea nevoie elementara de purificare, atat de vie in oamenii de altadata, si care a dat crestinismului avanturile lui cele mai adanci. Unde mai intalnim acel fior grozav in fata pacatului, acea sete arzatoare de a se spala de pacatul savarsit printr-o suferinta impusa de buna voie? Avem o civilizatie foarte dezvoltata in ce priveste sapunul, suntem foarte simtitori la orice lipsa de curatenie exterioara; groaza de pangarirea launtrica insa a disparut, am ajuns foarte ingaduitori fata de faptele si de nepasarea noastra. In invalmaseala generala a epocii, deosebirea tragica dintre bine si rau s-a pierdut, iar pacatul ajunge o simpla patanie, de care uneori mai esti si mandru. Pentru cercuri tot mai largi ale umanitatii dispare acel fior de purificare, izvorat odinioara din adancurile unei conceptii religioase a vietii si care il facea pe om sa lupte cu sine insusi si cu pacatele lui. E un semn ca sufletul este, in adancul lui, neprihanit, cand omul are inca nazuinta si puterea ca printr-o spovedanie si o osandire de sine neinduplecata sa-si treaca oarecum pacatele prin foc, si, printr-o ispasire ce si-a ales-o singur sau a primit-o de bunavoie, sa intareasca si sa inchege in sufletul sau o straduinta mai inalta. Cine este in stare sa o faca isi pastreaza o tinerete vesnica, aparandu-se astfel de acea impietrire a sufletului in care cad atatia oameni inca din anii cei fragezi, din cauza multumirii de sine si a tihnei. Exista oameni care evolueaza si altii care vegeteaza, unii activi, altii pasivi. Numai cine poate sa se cerceteze pe sine, sa se umileasca si sa se caiasca, acela evolueaza si se inalta fata de sine si fata de viata, trece de la starea pasiva la starea activa. Fr.W.Foster – Indrumarea vietii Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

„Sunt două feluri de a-ți trăi viața…unul de a crede că nu există miracole, altul de a crede că totul este un miracol.” – Albert Einstein

A trece aceste sapte teste, inseamna a evolua dintr-o faza a fiintei in urmatoarea, a fi promovat intr-un grad proverbial superior. Reflecteaza asupra celor sapte lectii ale mele si intelege cum ele se aplica in mod unic vietii tale, pentru a depasi provocarile pe care le infrunti:

1. Lectia de a da si a lua. – Nimic nu iti este luat fara compensatie. Aceasta inseamna ca pierderile tale vor fi intotdeauna rascumparate intr-o forma sau alta. Aprecierea urmeaza pierderii. La urma urmei, nu stim ce avem, pana nu s-a dus, corect? Dar de asemenea, ulterior pierderii este castigul prin diferite mijloace. Tot ce ai de facut este sa cauti fereastra care s-a deschis, odata ce s-a inchis usa.

2. Lectia timpului si a rabdarii. – Timpul poate fi cel mai bun prieten al nostru, sau cel mai mare dusman. In perioade de durere, timpul pare abia sa se scurga. Dar cand suntem multumiti, orele zboara precum secundele. Sincronizarea este totul, si totul este in timp. Interconectarea timpului si a rabdarii devine evidenta cand suferim: vrem ca ceva sa se intample chiar acum. Totusi timpul ne impinge sa dezvoltam rabdarea, o virtute care ne poate schimba structura mentala si sa aduca cu adevarat timpul de partea noastra.

3. Lectia durerii si fricii. – Aceste doua emotii nu scutesc pe nimeni de lectia lor dura. Nici favoriti nu au.  S-ar putea ca sub diferite deghizari si la intervale diferite, dar noi cu totii experimentam frica si durerea. Durerea nu trebuie evitata. Trebuie sa lucram cu durerea noastra – sa o studiem, sa o intelegem, si sa o imbratisam. Totusi frica trebuie evitata prin orice mijloace. Ceea ce ne starneste teama, noi insine aducem la viata, si in acest fel, fara sa stim, alegem sa manifestam temerile noastre, in locul posibilitatilor noastre. Nu te teme sa experimentezi durerea. Imbratiseaza-i scopul si intelesul ca necesare pentru a cultiva constientizarea sinelui. Dar abandoneaza fara remuscari frica ce o insoteste.

4. Lectia scopului vietii – Cu totii avem un scop in viata, dar multi dintre noi, fie nu l-au descoperit, fie nu au pus in practica adevarata lor chemare. Cand actionam asupra talentelor noastre, a abilitatilor inerente si a lucrurilor care ne plac in mod natural, observam ca succesul vine mai usor. In acest fel noi atasam si dragostea pentru ceea ce facem. Atunci nu mai privim munca ca pe o slujba, ci ca pe o chemare. Aceasta lectie ne reaminteste ca avem un motiv real de a fi aici, si care trebuie sa satisfaca si scopul vietii noastre, si sa ne furnizeze securitate financiara. Integreaza-ti vocatia in ceea ce faci, fie ca este o slujba cu norma intreaga sau partiala, sau chiar ca un hobby pe care sa il practici in fiecare zi.

Publicitate

5. Lectia relatiilor. – Relatiile sunt legatura noastra cu lumea exterioara. Mai complex spus, ele sunt o reflectie a celor mai launtrice probleme, dorinte si lipsuri ale noastre. In cel mai ironic mod, relatiile si actioneaza asupra a ceea ce ne lipseste, si ne si suplimenteaza aceasta lipsa. Partenerul tau are menirea sa fie partea lipsa a fiintei tale, dar el sau ea te va forta, de asemenea, sa lucrezi asupra partilor lipsa dinlauntrul tau. Prin confruntarea provocarii relatiilor, ne putem bucura de conexiuni sanatoase si iubitoare cu cei din jurul nostru si, cel mai important, cu noi insine.

Ne putem transforma pe noi insine prin rezolvarea problemelor personale pe care le vedem manifestandu-se in relatiile noastre. Incepe prin a recunoaste problemele repetate pe care le experimentezi cu ceilalti, apoi lucreaza asupra lor.

6. Lectia stabilitatii si schimbarii. – Stabilitatea si schimbarea trebuie sa fluctueze intr-un echilibru corect. Nu putem indura in mod constant perioade de schimbare, totusi stabilitatea apare din aceste neplacute modificari de situatie. Niciodata o sarcina usoara, suntem impinsi de schimbarea neasteptata in afara zonei noastre de confort. Cheia pentru a face fata schimbarii este intelegerea ca zona ta de confort nu este un set de circumstante exterioare, ci un loc aurit dinlauntrul tau. Mai afla ca schimbarea in sine este trecatoare, temporara, si duce doar la un nou teren solid.

7. Lectia progresului. – Insumarea tuturor lectiilor, lectia progresului ne invata ca – pus la modul simplu – viata merge inainte. S-ar putea ca sa iesim raniti din incercarile noastre, dar cicatricile noastre actioneaza ca niste paznici duri, rezistenti, impotriva vatamarilor viitoare. Progresul este facut atunci cand invatam din greseli anterioare si efectuam noi actiuni care furnizeaza rezultate diferite. Daca actionam in mod diferit de cum am facut-o in trecut, se poate face progres real. Si directia in care progresam se bazeaza doar pe propriile noastre decizii.

Cu mult superioara unei educatii formale, viata este cel mai mare invatator al nostru, trimitandu-ne pe cai intortocheate, pentru a ne ajuta sa dobandim o mai profunda constientizare a potentialului nostru. S-ar putea sa fim incercati, dar prin recunoasterea adevarului testelor noastre, si prin aplicarea intelepciunii necesare, putem triumfa asupra oricareia dintre provocarile vietii.

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!


Publicitate


Alte Articole