Ce inseamna sa iubesti…? “Exista intotdeauna ceva de iubit. Si daca nu ai invatat asta, inseamna ca nu ai invatat nimic.” – Lorraine Hansberry

Publicitate

“Ca un om sa iubeasca pe altul este, probabil, cea mai grea sarcina care ne-a putut fi incredintata. Este sarcina suprema, examentul final, opera pentru care toate celelalte reprezinta doar un preludiu. Iubirea este un imbold pentru a te desavarsi, a deveni cineva, a te transforma tu insuti intr-o lume de dragul persoanei iubite.” – Rainer Maria Rilke

“Eu privesc acum in urma, in viata mea si ma intreb daca am iubit vreodata, daca am iubit pe cineva? In anumite momente mi s-a parut ca iubeam, dar acum nu mai sunt asa de sigura, fiindca nu stiu ce inseamna sa iubesti”, mi-a marturisit o femeie, a carei principala problema este aceea ca nu se simte fericita.

Atunci cand nu te simti bine cu tine si in pielea ta nu te simti nici fericit si poti percepe, intr-adevar, ca nu iubesti. Poti privi in propria ta viata si in propriile sentimente, in inima ta si in mintea ta ca si cum ai vedea un peisaj de la fereastra confuziei: totul ti se pare deranjat, totul ti se pare nefiresc si ciudat atunci cand vezi lumea dintr-o stare de absenta a bucuriei. Nu poti vedea nici macar iubirea pe care ai simtit-o candva, o negi, o dai uitarii si n-o mai intelegi in clipa in care privesti iubirea dintr-o stare de lipsa a iubirii. Ce este, de fapt, iubirea?

Poate ca iubirea este doar starea de a fi bun cu tine insuti. Poate ca iubirea este doar dispozitia launtrica de a vedea lumea si pe tine insuti cu ingaduinta, cu toleranta, cu intelegere si cu intelepciune. Poate ca iubirea este in natura, in existenta atata vreme cat cineva vrea sa o simta, sa o vada, sa o traiasca si sa se raporteze la ea. Dincolo de emotia de dragoste, dincolo de tulburatoarea pasiune sau de inocenta sentimentului de iubire pentru un copil, pentru o floare sau pentru un prieten, iubirea ar putea imbraca un aspect de intelegere si de impacare cu noi insine.

Sentimentul launtric de bine ar putea fi indicatorul si, in acelasi timp, solul perceptiei ca iubirea exista. Tristetea noastra de moment nu poate percepe iubirea. Invidia, ura, intoleranta, judecata, critica, diferite manifestari ale Egoului omenesc ne intrerup accesul catre iubire si, in acelasi timp, capa­citatea de a percepe existenta ei. Iubirea ar putea fi ca un ocean: intotdeauna si pentru totdeauna prezent, existent, asezat in acelasi loc, dar noi am putea avea cunoasterea si perceptia existentei lui atunci cand alegem, decidem si dorim sa-l vedem. A iubi ar putea fi o alegere si, probabil ca asa si este: o alegere constienta.

Publicitate

Cand nu percepem iubirea si pare ca lasam in timp, in urma noastra semne de intrebare de tipul “oare eu am iubit pe cineva” ar putea fi un semnal ca ne indepartam de ocean, ca am avut alegeri prea omenesti, ca am judecat prea mult si, poate, am ales sa observam lumea noastra, partanerii de viata, pe noi insine, intamplarile, evenimentele si ceea ce ne inconjoara firesc dintr-un unghi negativ. De la fereastra existentei inchise in rutina si-n judecata pana si binele pare rau, si frumosul ne pare urat, si sentimentele sfinte pe care le-am trait sfarsesc in negare si-n inexistenta.

Starea de rau interior devine, astfel, o stare care semnaleaza absenta iubirii, dar nu o absenta definitiva, nu o incapacitate totala de a iubi, ci o expresie a alegerii noastre de a gandi negativ. Oricand putem alege diferit. Oricand putem alege sa iesim dintr-o stare in care nu mai suntem constienti de prezenta iubirii sau de faptul ca am simtit-o ca pe bucuria fantastica de a fi impreuna cu un alt om, de a mangaia si a fi mangaiati sau intr-o mie de alte forme. Starea noastra de rau launtric ne poate face sa simtim ca nu iubim si n-am iubit niciodata.

Asta, insa, nu-i o tragedie, nu-i un dat, asta se poate schimba. Incetul cu incetul putem alege sa pri­vim o raza de soare in loc de mii de palcuri de nori. Alegerea constanta de a vedea partea buna a vietii ne reconecteaza cu sentimentul de iubire din noi insine, iar aceasta reconectare ne ajuta sa vibram in ritmurile inimii care poate iubi. Putem sa-i gasim iubirii mii de definitii, dar nu definitiile ne ajuta sa percepem ca iubim.

Fiecare gand frumos, fiecare act de blandete, de bunatate, fiecare moment in care alegem sa observam pulsatiile vietii ne duce mai aproape de iubire. Depinde de noi daca intr-o zi vom spune ca am iubit si vom spera ca mai putem iubi sau daca ne scufundam in deprimare si credem ca nu exista iubire, nici vreo cale catre ea. Drumul catre iubire sta in alegerea noastra de fiecare clipa, asta-i ideea.

Maria Timuc

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet