Spiritualitate

O poveste minunata. Ce este sufletul?

Publicitate

Asezate la masa rotunda, Sufletele au purces la alegerea si indeplinirea urmatoarei misiuni.

Sufletul puternic si curajos s-a sculat si a rostit:

-De data asta am decis sa merg pe Pamant sa invat a ierta. Cine ma va ajuta?

Celelalte Suflete, cu un sentiment de compatimire si chiar putin inspaimantate, i-au raspuns:

-Ai optat pentru una dintre cele mai dificile lectii, ne pare rau. Daca nu vei face fata, vei suferi o viata intreaga, dar noi te vom ajuta.

-Sunt gata sa fiu alaturi de tine pe Pamant si sa te ajut, a spus primul Suflet. Voi deveni sotul tau, iar viata noastra va suporta numeroase probleme si necazuri, care se vor intampla doar din cauza mea, iar tu vei avea curajul si rabdarea titanica de a ma ierta.

-Eu voi deveni unul din parintii tai, a glasuit cel de-al doilea Suflet. Iti voi asigura o copilarie grea si dura, ma voi implica in viata ta, inclusiv in cea personala. Toata existenta ta se va duce de ripa, iar tu vei invata incetul cu incetul sa ma ierti.

-Iar eu voi intruchipa unul din patronii tai, in final s-a alaturat discutiei al treilea Suflet. Te voi trata cu aroganta si superficialitate, astfel incat sa depasesesti sentimentul de ura si razbunare ca sa poti invata sa ierti.

Celelalte Suflete s-au inteles sa se intilneasca la diferite momente ale vietii, petru a analiza rezultatele obtinut.

Astfel, fiecare Suflet si-a ales calea, toate au conceput un plan de viata conform caruia se vor indruma reciproc si au coborat pe Pamant…

Foarte putine suflete isi dau seama ca orice incercare, pe care majoritatea o considera intimplatoare, este de fapt trimisa intentionat, iar orice persoana care apare in cale, apare la cel mai potrivit moment. De ce? Pentru ca viata este o scoala, unde mereu trebuie sa inveti si… sa ierti.

Publicitate

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Arhimandritul Iachint Unciuleac – ce este sufletul?

„Aţi auzit spunându-se despre cineva că este «un mare suflet» sau că este «un om fără suflet»? Vrea să spună că omul cu suflet este acela care emană bunătate, dragoste faţă de semeni; care iubeşte pe săraci şi pe orfani; care ştie să-i ierte pe cei care i-au greşit, pe duşmani; care răsplăteşte răul cu bine, care nu ţine minte răul.”

Celor ce se îndoiau în existenţa sufletului, Părintele Iachint le zicea:

– Ştii ce este sufletul? Este mai viu şi mai adevărat decât trupul. Trupul îl vezi, dar nu ştii ce este în interiorul lui. Nu-i cunoşti întotdeauna structura, suferinţele şi cauzele lor. Pe când sufletul este ceva clar. Aţi auzit spunându-se despre cineva că este «un mare suflet» sau că este «un om fără suflet»? Vrea să spună că omul cu suflet este acela care emană bunătate, dragoste faţă de semeni; care iubeşte pe săraci şi pe orfani; care ştie să-i ierte pe cei care i-au greşit, pe duşmani; care răsplăteşte răul cu bine, care nu ţine minte răul; care are frică de Dumnezeu şi credinţă, care săvârşeşte roadele credinţei. Un suflet mare este acela care se jertfeşte pentru binele altuia, care nu caută ale sale, ci pacea celorlalţi.

Pe de altă parte omul cu suflet mic, sau fără suflet, este omul viclean, plin de răutate, care nu are astâmpăr, nici odihnă, nici mulţumire; omul nemilostiv, necinstit, mincinos, care se bucură de răul altuia; omul care nu este mişcat de suferinţa altora, care îşi clădeşte fericirea pe slăbiciunile celorlalţi.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 735)

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate