Ce este bunatatea

Superstiţiile sunt poate cele mai vechi “reguli” ale binelui şi răului, un fel de legi nescrise, transmise de secole şi pe care, prinşi de vârtejul clocotitor al vieţii moderne, le ignorăm deseori. Află care sunt si de unde vin cele mai cunoscute superstiţii. Marţea cu cele trei ceasuri rele, ziua de 13, cifra ghinionului, sarea pe care o scapi pe jos, cioburile oglinzii şi pantofii trântiţi care-ncotro, căscatul fără motiv ori pisica neagră care iţi trece prin faţă. Toate astea şi încă multe altele fac apret din lumea „semnelor ascunse” gata să ne trasnformew viaţa într-un şir de ghinioane. Unii le respectă, alţii le dispreţuiesc total. Unii cred în ele în vreme ce alţii nici nu le cunosc pe toate. Iata cateva dintre cele mai comune superstiții românești: Treisprezece Multe popoare consideră numărul 13 ca fiind blestemat. Se zice că 13 este aducător de nenorociri pentru că la Cina de Apoi au stat la masă 13 persoane, înaintea crucificării, cei 12 apostoli şi Iisus. Putini oameni au curajul să cheme la masă 13 musafiri, unii evită să folosească cifra 13 pentru zilele din calendar, sau înlocuiesc numerele de străzi sau apartament, cu 12 bis. Toate zilele de vineri 13 din calendar sunt considerate aducătoare de nenorociri, boală, ghinion, şi cela mai rău lucru posibil este ca 13 martie să pice într-o vineri. În Tarot, cartea numărul 13 este „Moartea”. În Germania există credinţa că într-o cameră unde se află 13 persoane, cel care stă vizavi de o oglindă va muri. Oglinda Se spune că spargerea unei oglinzi e un lucru îngrozitor, pentru că vor urma 7 ani de nenorociri. Motivul vine din credinţa străveche care spune că sufletul omului sălăşluieste în oglinda, şi dacă aceasta se sparge sufletul este distrus şi omul moare fără să mai poată ajunge în rai Exista o singură metodă de a evita consecinţele catastrofale ale spargerii unei oglinzi. Toate cioburile până la ultima fărâmiţă trebuie culese şi aruncate într-un râu pentru ca ghinionul să fie spălat. Scara Niciodata să nu depaşeşti pe cineva în timp ce urci sau cobori o scară. Credinţa vine de la o poveste din Geneza din Vechiul Testament care vorbeşte despre Scara lui Iacob, cea dintre cer şi pământ. Dacă trebuie totuşi să treci pe lângă cineva şi să-l depăşeşti pe o scară, încrucişează două degete la mâna stângă şi tine-le aşa până ce înâlneşti un câine, altfel ghinionul se va cuibări în calea ta. Pisica Pisicile pot prezice vremea. Dacă strănută, vine ploaia. Dacă stă cu spatele la foc, se apropie furtuna. Dacă îşi ascute ghearele de piciorul mesei, e semn de îmbunătăţire a vremii, iar dacă face acest lucru pe covor, anunţă vânt. Dacă işi spală urechea cu laba, se apropie ploaia. Pisica neagră care îţi taie drumul este semn de ghinion. Motivul este că, în trecut, pisicile negre erau considerate ajutoarele vrăjitoarelor şi prietenele răului. Superstiţia se păstrează în aproape toate ţările, în afara Angliei unde aduce… noroc! Potcoava Potcoava este printre cele mai cunoscute talismane aducătoare de noroc din toată lumea. Tradiţia spune că ele erau la început făcute din fier pur, metalul care ocroteşte oamenii şi animalele de vrăjitoare, zâne şi duhuri rele. Dacă găseşti o potcoavă, te poti considera norocoasă, mai ales în zilele noastre când sunt destul de rare, dar pentru a păstra norocul asupra ta, trebuie urmat un anumit ritual. Ia potcoava cu mâna dreaptă, scuipă pe unul din capetele ei şi puneţi o dorinţă. Apoi aruncă potcoava peste umarul stâng şi pleacă din acel loc fără să priveşti înapoi ca să nu vezi cumva locul unde a căzut. Pierderea Dacă nu găseşti un lucru prin casă oricât ai căuta, întoarce o oală măricică cu gura în jos şi se spune că imediat după aceea lucrul pierdut va fi găsit Şaptele Din 7 în 7 ani planetele au influenţe distincte în viaţa unui om şi atunci se produc mari schimbări ale personalităţii. De aici vin cei şapte ani de acasă, primirea buletinului la 14 ani, majoratul la 21 de ani etc. Talismanele de noroc labă de iepure, trifoi cu patru foi, inimioară, chimen, zar, purceluş, elefant, numărul 13 (ciudat, dar adevărat), potcoavă, sare, usturoi, mac Deochiul Semne sigure de deochi: durerea puternică de cap care nu cedează cu nimic, căscatul continuu, stare de vomă fără motiv, faţa înroşită puternic, sângerare nazală, febră izbucnită brusc şi ţiuituri în urechi. Mâncărimea, una dintre cele mai amuzante superstiții românești Dacă te mănâncă: – urechea, te vorbeşte cineva. De rău dacă e vorba de urechea stângă, de bine la urechea dreaptă. – buzele, vei fi sărutată în ziua respectivă. – nasul, anunţă supărare şi ceartă. – talpa dar numai la piciorul drept, pleci într-o călătorie. – palma stângă, primeşti bani. – palma dreaptă, dai bani în curând. Ca să te fereşti de semnul rău, bagă palma în buzunar sau scarpin-o. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Motto: “Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea” (Mark Twain)

Bunătatea este, în sine, o caracteristică a oamenilor de caracter. Este o atitudine specific umană, cu origini metafizice, din ce în ce mai rar întânită în societatea actuală. Acum, grăbiţi să ardă etape în evoluţia lor spre nicăieri, oamenii nu mai au timp să se aplece asupra nevoilor şi nevoinţelor altora. Să fii bun cere efort şi înţelegere; să fii rău nu cere nimic, nici măcar să gândeşti: dai curs pornirilor primitive din tine şi răul este gata făcut.

Prin urmare, bunătăţii i se opune răutatea, o atitudine instinctuală primară universal răspândită. Prima răutate atestată în istoria omenirii a fost crima, prin fratricidul comis de Cain împotriva fratelui său Abel. La baza primei crime a stat invidia, determinată de faptul că Dumnezeu a preferat jerfa adusă Lui de Abel, celei aduse de fratele său, iar Cain a interpretat în sinea lui că respingerea s-a datorat calităţii jertfei; în realitate, caracterul rău al lui Cain l-a determinat pe Dumnezeu să-i refuze ofranda. O pildă inspirată despre cum oamenii buni plac tuturor, iar cei răi, nimănui.

Există o întreagă serie de defecte asociate răutăţii: invidia, ura, orgoliul, egoismul, zgârcenia, dispreţul şi altele atrase de răutate, toate întâlnite la firile extrem de primitive şi de involuate, mai ales spiritual. Oamenii răi nu trăiesc decât pentru ei şi nu vor să bucure pe nimeni. A bucura pe cineva le este o noţiune complet străină şi de neînţeles. Iar sursa acestei răutăţi este spiritul răului pe care nu vreau nici să-l amintesc aici, nici să-i acord vreun credit. Căci aici mi-am propus să vă vorbesc despre bunătate, aşa cum se cuvine acestei săptămâni unice ca semnificaţie în istoria omenirii.

Publicitate

Bunătatea derivă din iubirea nemărginită cu care Dumnezeu a creat lumea, prin urmare, originea ei este divină. Bunătăţii îi sunt asociate calităţi fără de care aceasta n-ar fi completă: mila, compasiunea, înţelegerea, bunăvoinţa, toleranţa, blândeţea, dărnicia, admiraţia fiind numai cele mai semnificative. A fi un om bun, înseamnă să fi stat şi să fi gândit la rosturile tale pe pământ şi să fii convins să practici bunătatea şi binele în mod necondiţionat. Bunătatea îl îmbogăţeşte pe omul bun, îi dă un sens în viaţă, îi leagă evenimentele unul de altul în mod armonios. Bunătatea te echilibrează şi te înnobilează. Bunătatea îţi ordonează scopurile în viaţă, simplificându-ţi comunicarea cu ceilalţi. Bunătatea îţi conferă stilul de viaţă propriu.

Deşi la naştere caracterul fiecăruia este o pagină albă, modelele urmate ne formează atitudinea. Educaţia are o mare importanţă, poveştile ascultate în copilărie fiind pline de morală şi eroi civilizatori care triumfă înaintea feţelor răului. Întâmplările din viaţă definitivează restul, pe unii încercările nenumărate îmbunându-i, considerând că ele le sunt date spre desăvârşire. Pe alţii, încercările îi înrăiesc, neînţelegând nimic din ceea ce trăiesc. “De ce să fac bine, mie îmi face cineva bine?

De ce să dau degeaba, mie mi-a dat cineva ceva? De ce să dau altuia şi să aibă şanse mai mari decât mine?” Iar aceştia sunt numai egoiştii care nu sunt printre cei mai răi! Ce să mai spui despre răutăcioşi, învidioşi, orgolioşi care ajung să se bucure de răul altora şi care nu vor înţelege niciodată că, dăruind, dobândeşti? Deşi nu se poate spune că este mai uşor să fii bun, decât rău, din fericire există oameni care se pun în slujba binelui şi a bunătăţii, indiferent de eforturi, echilibrând balanţa lumii.

Există bunătate şi răutate; există bine şi rău; există fapte bune şi păcate, calităţi şi defecte, lumină şi întuneric, adevăr şi minciună, viaţă şi moarte. Simplificând, există viaţă şi moarte! Iar noi nu avem de făcut altceva decât să alegem de care parte ne situăm.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate
"Există o mică diferență între oameni, dar micile diferențe dau naștere la unele mari." - Anonim Ne plimbam pe pamant mult prea ocupati pentru a ne pune intrebarea:,, Cine sunt?’’ Avem momente in care ne trezim dar tristetea realiatatii ne face sa ne pierdem in ceea ce numim viata, aparnte, insa in spatele tuturor se ascunde un suflet, am aflat asta pe propria piele si de atunci am invatat ce inseamna indulgenta, toleranta si acceptarea celorlalte aparente cu trup si suflet, un suflet mult prea ascuns pe care doar in momentele de singuratate, cand ne permitem sa simtim siroaie pe obraji, iese la suprafata, din teama , neputinta sau lipsa de curaj, traim pentru ziua de maine care in cel mai fericit caz poate sa semene cu cea careia cu greu i-am facut fata de la inceputul existentei noastre pana in ziua de azi. Nu degeaba se spun ca omul poate mult mai mult din momentul in care urla de durere ,,nu mai pot’’, dar ce bine ar fi totusi sa putem pentru noi, nu sa putem pentru acelas eu, care ma doare astazi. Suntem oare mult prea lasi pentru a parasi turma, tiparele sau asa numitul normal? De multe ori ne dorim sa facem ceva si totul pare atat de nebunesc incat toti ceilalti ne-ar critica, noi ne-am critica pentru ca noi suntem acei oameni, ce usor e sa pui etichete sa judeci, sa acuzi si cat de greu e sa fii tu inconjurat de reguli idioate create de tine, de om, ma intreb acum ce inseamna om, as putea sa consult dex-ul insa explicatia nu m-ar multumi, nu caut asta, vreau sa privesc omul dincolo de aspect, actiuni si aparente, omnul prin prisma acelui lucru invizibil care ne conduce pe prea putini si ne chinuie pe majoritatea pentru ca nu avem taria de a-l urma, sufletul, la el ma refer, tipa, urla si nu il auzim, unii spun ca nu e bine sa faci ce simti pt ca poti face multe nebunii, se mai spune cu atata tarie ca e bine sa-l urmezi in dragoste, pe principiul mai bine regreti ceva ce ai facut decat ceva ce nu ai avut curaj sa faci si totusi se face atat de mult referire la ratiune, gandeste si apoi actioneaza, da, daca nu am gandi nu am putea sa ne numim oameni insa fara a simti am fi astazi omul robot, si totusi ce facem in situatia cand mintea si sufletul nu ne spun acelas lucru, pe cine sa ascultam? Se mai spune ca ne putem intoarce mereu in locul in care ne aflam acum dar nu vom stii ce ne asteapta pe acel drum ce se deschide spre noi daca nu vom avea curajul sa pasim pe el, nimic mai adevarat si totusi omul sa fie atat de fricos, e si asta o modalitate de a te scuti de suferinta pentru ca de fapt asta se ascunde in spatele tuturor lucrurilor, teama de durere, suferinta, neacceptare, inutilitate, cu totii am trecut prin ele si cu totii am vrea sa le alungam din viata noastra si totusi acest lucru nu este posibil ca prin vraja. Daca am avea mai multa grija la alegerile pe care le facem azi, am putea spera la un altfel de maine. Actioneaza mereu prin forta iubirii, cu curajul de a fi TU.