Odată, un tânăr a venit la Stăpân și a spus:
– Am venit la tine pentru că mă simt atât de lipsit de valoare încât nici nu vreau să mai trăiesc. Toată lumea din jurul meu spune că sunt un ratat, un gunoi și un idiot. Te rog, Stăpâne, ajută-mă!
Stăpânul, aruncând o privire scurtă către tânăr, a răspuns în grabă:
– Scuze, dar sunt foarte ocupat acum și nu te pot ajuta în niciun fel. Trebuie să rezolv urgent o problemă foarte importantă și, după ce s-a gândit puțin, a adăugat: Dar dacă ești de acord să mă ajuți cu problema mea, atunci te voi ajuta și eu cu plăcere.
– Cu mare drag, Stăpâne, mormăi el, observând cu amărăciune că a fost din nou pus în plan secund.
– Bine, a spus Stăpânul și a scos un inel mic cu o piatră frumoasă de pe degetul său mic stâng. Ia calul și mergi în piață! Am nevoie urgent să vând acest inel pentru a rambursa o datorie. Încearcă să negociezi mai mult pentru acesta și, în niciun caz, să nu accepți un preț mai mic decât o monedă de aur! Acum du-te și revin-o cât de repede posibil!
Tânărul a luat inelul și a plecat. Ajuns în piață, a început să ofere inelul comercianților, care la început s-au uitat cu interes la el. Dar imediat ce au auzit de moneda de aur, au pierdut imediat orice interes pentru inel. Unii chiar i-au râs în față, alții pur și simplu s-au întors cu spatele și doar un negustor mai în vârstă i-a explicat cu blândețe tânărului că o monedă de aur este un preț prea mare pentru un astfel de inel și că numai o monedă de cupru, sau cel puțin una de argint, poate fi dată pentru aceasta.
Auzind cuvintele bătrânului, tânărul s-a întristat, pentru că și-a amintit ordinul Stăpânului de a nu scădea prețul sub o monedă de aur. După ce s-a plimbat prin întreaga piață și a arătat inelul tuturor oamenilor, tânărul s-a urcat pe cal și s-a întors înapoi la Stăpân.
Puternic descurajat de eșec, tânărul a spus:
– Stăpâne, nu ți-am putut îndeplini misiunea, spuse el cu tristețe. În cel mai bun caz, aș putea obține câteva monede de argint pentru inel, dar mi-ai spus să nu accept mai puțin de o monedă de aur! Și acest inel nu merită atât de mult.
– Tocmai ai spus niște cuvinte foarte importante, fiule!, a răspuns Stăpânul. Înainte de a încerca să vinzi acest inel, ar fi bine să stabilești adevărata lui valoare! Ei bine, cine o poate face mai bine decât un bijutier? Mergi la bijutier și întreabă-l cât de mult ne poate oferi pentru inel. Orice ți-ar răspunde, nu vinde inelul, ci întoarce-te la mine.
Tânărul a sărit din nou pe cal și s-a dus la bijutier. Bijutierul a examinat inelul pentru o lungă perioadă de timp, apoi l-a cântărit și în cele din urmă s-a întors la tânăr:
– Spune-i Stăpânului că acum nu-i pot da mai mult de cincizeci și opt de monede de aur. Dar dacă îmi dă timp, voi cumpăra inelul pentru șaptezeci, având în vedere urgența situației.
– Șaptezeci de monede de aur?!, s-a mirat tânărul fericit. I-a mulțumit bijutierului și s-a repezit înapoi cu toată viteza.
-Așază-te aici lângă mine, a spus Stăpânul după ce a ascultat vestea bună a tânărului. Știi, fiule, tu ești chiar ca acest inel. Prețios și unic! Deci cei care nu te cunosc cu adevărat nu te pot judeca, cuvintele lor nu trebuie să te afecteze.
