Cand iubesti pe cineva, nu cauti sa-l schimbi

Publicitate

Gelozia este complicata. Contine multe ingrediente. Lasitatea este unul dintre ele, atitudinea egoista este alt element, dorinta de monopolizare – nu e experienta de iubire ci doar de posesivitate, o tendinta de a fi competitiv, o frica adanc inradacinata … Deci multe lucruri sunt incluse in gelozie. Iubesti o persoana – sau cel putin crezi ca o iubesti… Daca intr-adevar iubesti, atunci gelozia nu e cu putinta. Daca vezi ca persoana iubeste pe altcineva, vei fi fericit: iubesti persoana si aceasta este fericita cu altcineva, si tot ceea ce vrei tu este că ea sa fie fericita. Nu te vei simti gelos/geloasa, ci din contra, te vei simti recunoascator persoanei care-l face fericit pe omul iubit….

Dar aceasta este iubirea autentica, care este o specie rara. Ceea ce exista in numele iubirii este doar o idee. Tu „iubesti” o persoana si aceasta inseamna ca posezi acea persoana. Tu „iubesti” o persoana si aceasta inseamna ca acela nu poate iubi pe nimeni altcineva. Daca iubeste pe altcineva te insulta, iti dovedeste ca esti inferior, ca exista oameni mai buni, mai de iubit decat tine. Aceasta raneste ego-ul, iti raneste posesivitatea, iti raneste dorinta de monopolizare. Si in esenta este lasitate pentru ca nu incerci sa infrunti realitatea in ceea ce priveste iubirea ta, intr-o maniera sincera, directa.

Problema nu este ca omul iubit iubeste pe altcineva, intrebarea este: iubesti tu acea persoana intr-adevar? Si tu nu esti destul de curajos pentru a infrunta acea intrebare. Si aceasta este adevarata intrebare care trebuie pusa. Daca iubesti o persoana atunci nimic nu conteaza. Iubirea „permite” libertatea. Iubirea „permite” ca orice simte el ca vrea sa faca, poate face.

Orice simte ca il face fericit, aceasta este alegerea lui. Daca iubesti persoana, atunci nu interferezi in intimitatea sa. Nu ii incalci fiinta. Nu vrei ca aceasta sa iti dea socoteala unde a fost, unde este, cand e tarziu. Nu ii incalci intimitatea. Nu ii deschizi scrisorile, nu te uiti prin buzunarele sale, in jurnalul sau, in agenda cu numere de telefon. Nu incerci sa cauti indicii. Trebuie sa infrunti realitatea. Daca nu o faci, aceasta este lasitate. Si, pentru a o ascunde faci atata caz de gelozie incat uiti complet ca este vorba doar despre lasitatea ta. Este nevoie sa iti clarifici daca este ideea ca iubesti persoana sau daca este o realitate ca o iubesti.

Publicitate

Realitatea nu are probleme, doar ideile aduc necazuri fiindca sunt superficiale. Dedesubt sunt atatea gunoaie incat acele idei nu te pot ajuta. Orice lucru marunt si imediat incep problemele. Nu pot concepe ca daca doua persoane intr-adevar se iubesc se vor certa vreodata pentru orice motiv, ca vor incerca sa-si impuna vreo idee, pentru orice motiv, ca vor incerca sa-l opreasca pe celalalt in ceea ce vrea sa faca.

Cerinta de baza a iubirii este: il accept pe celalat asa cum este el. Si iubirea autentica niciodata nu incearca sa schimbe persoana conform ideei tale despre acea persoana. Nu incerci sa „tai” persoana pe ici si pe colo pentru a o aduce la „marimea” adecvata – ceea ce se face peste tot in lume, de altfel. Oamenii care cred ca se iubesc – se hartuiesc reciproc incontinuu, incearca sa creeze imaginea pe care o doresc. Ei vor ca celalalt sa fie precum o marioneta, iar sforile sa fie in mainile lor. Si acelasi lucru il face si celalalt: el vrea ca tu sa fi o marioneta, iar sforile sa fie in mainile sale. Lasitatea este cea care te tortureaza.

Pur si simplu, infrunta realitatea, daca iubesti omul sau nu. Daca il iubesti atunci nu exista conditii. Daca nu-l iubesti, atunci cine esti tu pentru a pune conditii? Daca il iubesti, il iubesti asa cum este, daca nu-l iubesti, nu este nici o problema – el este nimeni pentru tine, deci ce conditii sa ii pui?

Dar trebuie sa iti infrunti sentimentele intr-un mod foarte sincer. Intalnirea directa cu propriile tale sentimente iti va arata calea. Viata nu este grea – noi o facem asa fiindca suntem lasi – nu vedem acel lucru care stim ca este acolo. …

Nu ne uitam fiindca stim ca poate va fi greu sa infruntam realitatea. Dar nu este mereu usor sa infrunti realitatea. Iar aceasta te face inocent si complexitatile care nu sunt necesare apar. Altfel, o persoana va continua sa traiasca in imaginatie, sa-si inchipuie ca iubeste, ca poate muri pentru celalalt. Tu nici macar nu suporti sa il vezi pe celalalt fericit pentru un minut cu altcineva – si tu crezi ca poti muri pentru acea persoana!

Doar incearca sa vezi ce simti intr-adevar pentru celalalt – si gelozia va disparea. In majoritatea cazurilor, odata cu gelozia si iubirea ta va disparea. Dar este bine fiindca ce sens are sa ai parte de o iubire plina de gelozie, care de fapt nu este iubire? Daca gelozia dispare si iubirea ramane, atunci ai ceva consistent,care merita…

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii

Te intrebi de ce te atrag persoanele nepotrivite?

Publicitate

Am găsit o teorie foarte interesantă despre asta. Se pare că fiinţa umană este alcătuită din mai multe „straturi”, de la cele mai grosiere – amintirile ancestrale, subconştientul mai mult sau mai puţin colectiv, unde sunt înmagazinate cele mai adânci abisuri – până la cele mai elevate – partea superioară şi matură, sufletul, scânteia divină.

Partea care te face să-ţi sfârâie călcâiele după persoane care mai devreme sau mai târziu te fac să suferi este una inferioară. Care se simte incompletă. Nesigură în ceea ce priveşte propria valoare. Îţi dă senzaţia că nu eşti adecvat, complet, că nu există o coerenţă în viaţa ta, că nimic nu are rost… care se îndoieşte că meriţi să fii iubit cu adevărat.

Însă mai există şi partea spirituală din noi. Sinele evoluat, sufletul. Partea care este conectată la iubire, adevăr, înţelepciune, pace interioară. Sinele nostru spiritual ştie fără nicio îndoială cât de mult merităm să fim iubiţi şi cât de mult valorăm. În multe feluri, este chiar opusul părţii inferioare din noi / egoului.

În fiecare clipă, noi operăm cu unul dintre aceste două „euri” ale noastre. Din păcate, de cele mai multe ori rămânem ancoraţi în sinele inferior. De aceea credem că suntem insignifianţi, neputincioşi şi ne străduim să ascundem aceasta în exterior.

Egoul caută în exterior împlinirea şi validarea. El crede în mod eronat că dacă acumulează cât mai mulţi bani, un partener mai dezirabil, un job mai bun, o casă mai mare, mai multe vacanţe etc – va fi fericit.

Dar, din păcate… nu reuşeşte. Nu pe termen lung. În primul rând, pentru că natura lui este să fie incomplet – să se simtă incomplet. De aceea atunci când trăieşti de la nivelul egoului, eşti predestinat să simţi că ceva lipseşte. Viaţa văzută prin lentilele lui nu e niciodată prea veselă.

Egoul se activează puternic când intrăm într-o relaţie romantică, în primul rând pentru că relaţiile sunt domeniul în care suntem cei mai răniţi.

Cu toţii am fost dezamăgiţi sau răniţi în relaţii în trecut; purtăm cu noi memoria acestor răni, uneori în mod inconştient (poate chiar din copilărie, din relaţia cu părinţii). Dacă o rană din copilărie este încă activă în noi, vom atrage persoane care ne accentuează exact acea rană.

Publicitate

Spre exemplu, dacă rana cuiva este legată de a fi respins sau ingnorat, cel mai probabil acea persoană va atrage la maturitate exact genul de relaţii care să-i re-creeze acelaşi climat emoţional. Inconştientul este programat să atragă persoane care ne activează rănile. Motivul pentru care face aceasta este ca noi să creştem.

Este partea frustrantă a procesului de evoluţie. Dar dacă te gândeşti că aceste răni se activează tocmai ca să fie vindecate, parcă lucrurile încep să aibă sens. Nu avem cum să vindecăm o rană pe care nu o vedem, sau despre care nu ştim.

Nu putem să vindecăm lucrurile care rămân inconştiente. Iar faptul că ne dor, este o dovadă suficientă pentru a crede că există. Sentimentul inconfortabil trebuie să iasă la suprafaţă pentru a putea să lucrăm asupra lui şi să-l depăşim. Şi cum îl depăşim? Prin identificarea cu eul superior.

Sinele superior este acea parte care ştie adevărul despre noi. Ştie că suntem valoroşi, extraordinari, capabili şi puternici. Din punctul de vedere al sinelui superior suntem compleţi. Da, acum poate crezi că eşti o fiinţă umană plină de defecte. Însă adevărul la scară largă este că eşti un Suflet.

Eşti frumos. Eşti important. Eşti special. Eşti iubire. Acesta este ceea ce sinele superior ştie despre tine – şi vrea ca şi tu să afli.

Prin identificarea cu sinele superior (sursa iubirii care este în tine), compulsiunea de a-ţi activa rănile în relaţiile cu ceilalţi se disipă şi în unele cazuri chiar dispare.

Atunci când îţi trezeşti sinele superior, realizezi că persoanele nepotrivite nu sunt decât nişte „învăţători” care te obligă să intri într-o stare adecvată a minţii; o stare în care valoarea ta nu mai este pusă la îndoială. Din păcate, nimic nu ne inspiră mai mult să creştem la fel ca o inimă rănită.

Sufletul tău superior vrea să te identifici cu el; vrea să realizezi cine eşti cu adevărat. Cere iubirea din tine, căci numai astfel vei reuşi să-ţi vindeci relaţia. Dinăuntru către în afară – nu invers.

Sursa: the-open-mind.com

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii