Cadoul fascinant al vietii e insasi starea de a iubi. A iubi tu, a simti tu acel tumult, acea forta misterioasa care-ti acapareaza gandurile, te inalta, te face sa simti ca zbori, te face sa vezi lumea scaldata in frumusete, sa ierti, sa canti, sa te joci si sa vezi jocul vietii de la un alt nivel al constiintei

Publicitate

“Lucrurile pe care le facem din când în când nu ne conturează viaţa, ci lucrurile pe care le facem în mod constant.” – Anthony Robbins

Cel mai mare si mai frumos cadou pe care ni-l daruieste viata nu-i facut din ceva material, nu-i o limuzina, nu-i un cont ametitor in banca, nu-i nimic ce poate fi pipait, mirosit sau gustat cu simturile fizice.

Cadoul fascinant al vietii e insasi starea de a iubi. A iubi tu, a simti tu acel tumult, acea forta misterioasa care-ti acapareaza gandurile, te inalta, te face sa simti ca zbori, te face sa vezi lumea scaldata in frumusete, sa ierti, sa canti, sa te joci si sa vezi jocul vietii de la un alt nivel al constiintei; acesta-i cadoul extraordinar al existentei, e cadoul pe care ar trebui sa-l ingrijim ca pe-o floare rara. Sa iubesti tu, asta-i substanta, savoarea si fantasticul vietii.

E starea sublima, pe care ar trebui s-o pretuim mai mult, s-o protejam, s-o alintam in clipa in care se intampla, caci asta-i esenta iubirii; se intampla, apare, se iveste…In acea clipa a aparitiei ar trebui sa stim ca-i in noi, chiar atunci, acel cadou ce nu ne e dat pentru totdeauna si ceea ce nu-i pentru totdeauna, ceea ce vine de la sine si pleaca de la sine intr-o zi, fara sa stim cum si de ce vine, cum si de ce pleaca, are nevoie sa fie ingrijit cum se cuvine. Iubirea pe care o simtim trebuie tratata cu gingasie, cu rugaciune de multumire si cu intelepciunea celui care intelege natura ei trecatoare si vrea s-o traiasca in mod constient, gustandu-i frumusetea ametitoare. Nu iubirea altora ne alina, chiar daca noi ne autohipnotizam, crezand in aceasta himera.

Dragostea altora conteaza, bunavointa si raspunsul tandru al celuilalt e un ingredient al bucuriei existentei, dar nimic, absolut nimic nu poate fi la fel de frumos precum este sa simti tu insuti iubirea. Sa simti ca iubesti e un fel in care pare ca esti aruncat dintr-o data in sus, la inaltimile ametitoare ale trairii umane, intr-o stare de constiinta atat de inalta, intr-o stare de transcendenta, in care toti oamenii pot fi iubiti si toate lucrurile par mai frumoase tocmai pentru ca tu vezi toate acestea cu ochelarii iubirii din tine.

Publicitate

Macar o data in viata toate fiintele transcend omenescul, obisnuitul si iluziile mintii negative; cu totii suntem atrasi sa traim intr-o tainica si fascinanta conexiune cu Sinele, cu divinul din noi, gratie intalnirii cu un altul. In acel moment, in acel ceas al iubirii am putea intelege ca tocmai primim darul vietii noastre si, pentru ca el este prezent, sa-l desfacem cu grija si sa-l hranim cu intelepciune. Noi traim iubirea din noi mai mult inconstient, nu o cunoastem ca pe-o floare rara si de aceea, cand ea vine, noi o tulburam cu asteptari exacerbate, cu frustrare, cu tensiune si cu proiectia partilor intunecate din noi asupra celuilalt.

Ne ingustam singuri trairea si ne-o poluam, o intoxicam cu pretentii, cu neintelegere si cu manie, fara sa ne dam seama ca aceea e floarea noastra, in noi, atunci, in acea clipa si pentru ca-i in noi nu depinde de altcineva. Celalalt poate sa ne iubeasca sau nu, chiar nu are nici o importanta, caci daca noi iubim, si un zambet sfarseste prin a se transforma intr-un gest fascinant, intr-un semn de iubire. Cel iubit poate fi bun sau rau, frumos sau urat, nu conteaza asta; conteaza doar trairea din tine, care-ti arata fata frumoasa a acestei vieti si faptul ca-n tine sunt ascunsi ochi de lumina, ochi care pot vedea aceeasi lume de la inaltimea unei stari de constiinta extinsa.

Aceasta traire trebuie constientizata ca un dar exceptional in experienta umana si ingrijita ca atare, caci intr-o zi este pur si simplu, in alta zi ne trezim ca nu mai este. Cand apare, iubirea aceasta e o traire in tine si in tine are nevoie sa fie udata, intretinuta, imbratisata si alintata. Bucuria de a iubi e mai presus de toate castigurile omenesti; prin oricine ar veni, oricine ar fi stimulul, omul din afara care-o trezeste in noi, important este s-o pastram ca pe jucaria cea mai frumoasa pe care viata ne-o daruieste uneori.

Niciodata nu stim cand vine si, mai ales, nu stim daca mai vine si de aceea, daca vine, sa avem grija de ea in mod constient, caci constienta este poate, ceea ce nu avem, pentru a invata sa traim mereu ca si cum am iubi mereu.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
De Suflet