Daca esti deprimat, traiesti in trecut. Daca esti ingrijorat, traiesti in viitor. Daca esti linistit, traiesti in prezent.
Era o perioada in care Buddha mergea pe jos dintr-un oras in altul cu cativa dintre discipolii sai. In timp ce ei calatoreau, s-au oprit langa un lac. Buddha s-a uitat la unul dintre ucenicii lui si a spus: “Mi-e sete. Te duci tu sa imi iei putina apa din lac?”
Tanarul a mers pana la lac. El a observat cum unii oameni spalau hainele in apa si, chiar in acel moment, un barbat cu o trasura a inceput sa traverseze lacul. Apa a devenit foarte tulbure.
Discipolul nu a stiut ce sa faca: “Cum pot sa ma duc la Buddha cu aceasta apa tulbure si sa ii dau sa bea?” – isi spunea in gand.
S-a intors la Buddha si i-a spus: “Apa este plina de noroi. Nu aveti cum sa beti de acolo.”
Dupa circa o jumatate de ora, Buddha a cerut aceluiasi ucenic sa se intoarca la lac si sa ii aduca putina apa de baut. Discipolul ascultator a mers inapoi la lac; de data aceasta apa era limpede. Noroiul se depusese jos, iar apa era cristalina. El a colectat putina apa intr-un vas si a mers catre Buddha.
Buddha s-a uitat la apa, apoi la ucenic si a spus: “Vezi? Ai reusit sa imi aduci apa curata. Ai asteptat si namolul s-a depus pe fundul lacului. Asa este si cu mintea noastra. Cand este deranjata, trebuie doar sa avem rabdare… sa ii oferim putin timp. Lucrurile se vor aranja la locul lor.
Morala: Trebuie intotdeauna sa fim rabdatori, sa fim linistit. Acesta este un proces fara efort. Atunci cand exista pace in interiorul nostru, lucrurile par altfel, mai simple, mai usor de rezolvat. Aceasta pace se extinde si in jurul nostru, in mediul inconjurator astfel incat oamenii incep sa simta si ei liniste si armonie.
Citeste si da mai departe. O poveste care ne poate schimba viata.
Exista o poveste veche despre o batranica al carei singur fiu a murit. In durerea ei, ea a mers la inteleptul satului si l-a intrebat: “Ce rugaciuni, ce incantatii magice trebuie sa fac pentru a imi aduce fiul inapoi la viata?”
In loc sa o trimita mai departe sau de a se certa cu ea, omul sfant a spus doar atat: “Adu-mi o samanta de mustar dintr-o casa care nu a cunoscut niciodata tristetea. Noi o vom folosi pentru a te scapa de durere.”
Batrana imediat a plecat in cautarea acelei seminte de mustar magice.
Ea a ajuns la un conac minunat, a batut la usa si a spus: “Sunt in cautarea unei familii care nu a cunoscut niciodata tristetea. Am gasit locul potrivit? Este foarte important pentru mine sa imi spuneti adevarul.”
Femeia de acolo a spus: “Ai ajuns in locul nepotrivit.”. Apoi a inceput sa descrie toate lucrurile tragice care s-au intamplat in ultima perioada.
In acel moment batrana si-a spus: “Cine este mai in masura sa ajute acesti oameni necajiti si tristi daca nu eu, cea care stie ce inseamna neferirea?”
Ea a ramas si a ascultat problemele femeii, incercand sa o linisteasca si sa o incurajeze cat de bine a putut, apoi a pornit in cautarea unei alte case care nu cunoscuse niciodata tristetea. Dar pe unde mergea… pe acolo gasea oameni tristi si necajiti.
Femeia a devenit atat de implicata in a ii ajuta pe altii sa faca fata necazurilor incat in cele din urma aceasta a devenit propria ei cale. Mult mai tarziu ea a reusit sa inteleaga ca acea samanta de mustar magic era drumul ei in alinarea oamenilor care sufereau.
