Barbatul tau te reprezinta si a venit in viata ta cu un scop!

Publicitate

Acest bărbat a venit în viaţa ta cu un motiv! Deoarece viaţa e o şcoală, iar materia pe care o studiem este doar una – iubirea. Prin bărbat, în viaţa noastră vin cele mai importante, iar uneori cele mai dificile lecții, specialitatea fiind – iubirea şi acceptarea de sine.

Putem oferi iubire altei persoane doar atunci când o avem în noi. Bărbatul tău – este oglinda ta. El doar reflectă ceea ce ai în tine.

Orice bărbat, care este sau care va fi atras de tine, este exact bărbatul demn de tine.

Dacă în viaţa ta va veni un bărbat gelos, ar trebui să înveți să-ţi redirecționezi energia sexuală în creativitate.

Dacă în viaţa ta va apărea un bărbat lipsit de voință, un “băiețelul mamei” atunci cu siguranță faci parte din acea categorie de femei, care nu va oferi puterea în mâinile unui bărbat. Tu vei decide totul, tu ştii totul mai mult decât alţii, tu îi schimbi pe toţi. Nici nu observi că toate certurile apar pentru că dorești să schimbi persoana, însă niciodată nu o asculți.

Dacă în viaţa ta a venit un bărbat care te “hrănește” cu promisiuni, iar el petrece veșnic cu prietenii, îţi vorbește frumos şi tu eşti îndrăgostită de cuvintele lui, stilul lui, maniera de a trăi şi a-și îneca amarul, atunci cum crezi, când veți putea trăi liniștiți împreună? Răspunsul: niciodată. Un astfel de bărbat a venit în viaţa ta pentru a-ţi spune: “Cunoaște-ţi valoarea!” Astfel de exemple sunt foarte multe.

Există “partea din umbră” a personalității – adică acele calități pe care nu le observăm, nu le conștientizăm, nu le acceptăm. Ele sunt în noi, însă pentru conștiința noastră sunt învelite în umbră. Astfel oglinzile pot fi directe şi indirecte.

Oglinda directă:

Trăsătura de caracter care te deranjează la cineva – este şi în tine. Doar că tu nu o observi, nu dorești să o observi. De exemplu, soțul stă pe canapea, lenevește. Asta te face să “clocoteşti”. Aceeași lene este şi în tine, tu deasemenea eşti leneşă, tot ai vrea să stai pe canapea şi să nu faci nimic, doar că nu-ţi poţi permite acest lucru, pentru că ai fost învățată să fii puternică, să nu stai pur şi simplu, ori niciodată nu ai făcut acest lucru, trăiești într-un stres şi o goană continuă – munca, casa, copiii, școala, curățenia etc. În acest caz, va trebui să accepți că da, eşti mai leneşă decât soțul tău şi să-i permiți acestei trăsături din când în când să se manifeste: pur şi simplu culcă-te, mergi la masaj, lenevește conștient şi relaxează-te.

Oglinda indirectă:

Găsești o trăsătură care te deranjează la bărbat şi te uiţi dacă o ai în sens opus. De exemplu: bărbatul e slab, deci tu – eşti puternică, ţi-ai luat prea multe atribuții, înseamnă că trebuie să înveţi să fii slabă. Bărbatul este iresponsabil, tu prea responsabilă, ții totul sub control, nu te poţi relaxa, nu poţi avea încredere. Bărbatul spune minciuni – tu eşti obsedată de adevăr, întotdeauna ai nevoie de dovezi şi confirmări, nu ai încredere; bărbatul e lacom – tu prea zgârcită, în primul rând faţă de tine, zgârcită de iubire, emoții, timp…Ai înțeles principiul?

Publicitate

Când vei conștientiza toate aceste lucruri în tine, vei accepta aceste trăsături, sau cel puțin vei încerca să le accepți.

Când acceptăm în noi aceste calități, atunci şi bărbații se schimbă sau comportamentul lor nu te mai enervează.

De ce pleaca barbatii…

Credeți-mă, bărbații nu pleacă din cauza siluetei. Totul e mult mai profund…

Aproximativ jumătate din prietenii mei de 30 de ani au divorțat deja. Deseori motivul divorțului fiind – femeia. Femeile şi bărbații percep căminul familial în mod diferit. Pentru femeie casa este cetatea ei, împărăția, locul unde totul trebuie să fie ideal. Ce este casa pentru bărbat? Peștera în care se poate refugia de furtunile vieții. Adăpost, siguranță. Singura sursă de liniște şi pace. De aceea, le-aş sugera doamnelor să ţină cont de aceste diferențe atunci când planifică treburile casnice. Şi să nu exagereze cu dorința de a face totul ideal, în special cu mâinile bărbatului.

De fapt, cred că bărbatul are dreptul să primească de la femeie următoarele lucruri, care permit să faci din casă locul de odihnă şi refugiu pentru bărbat:

1.Respect

Bărbatul trebuie să fie sigur 100% că acasă nimeni nu-l va numi neisprăvit, ratat sau lenos. Nemaivorbind de alte epitete mai urâte. Niciodată nu-ţi permite lipsă de respect faţă de bărbat. Cum de altfel, nu ar trebui să tolerezi lipsa de respect faţă de tine.

2.Linişte

Da, bărbatul are dreptul să obţină acasă doza de liniște. Este locul unde se poate odihni de furtunile zilnice. Când strici tăcerea cu țipetele tale, eşti aproape de divorţ cu ambele picioare.

3.Frumusețe şi armonie

Probabil vei spune că acesta este sexism, însă consider că bărbatul are dreptul să găsească acasă o femeie îngrijită, plăcută estetic. Şi o casă curată şi confortabilă. Acum cred că mă veţi ataca referitor la faptul că treburile casnice trebuie făcute împreună. Pentru acest caz extrem, există serviciile de curățenie la domiciliu, pentru care uneori e mai simplu să achiți câteva sute şi să uiţi.

4.Energie

Casa este locul pentru reîncărcarea bateriilor. Deci, în casă ar trebui să fie tot ce poate compensa energia pierdută. Mâncarea lui preferată. Posibilitatea de a viziona un film bun. Posibilitatea de a face o baie aromată. Soţia iubită, în care nu s-a stins interesul pentru viaţă… Desigur şi bărbatul are obligațiuni. Însă aceasta e o altă poveste. Tot ce se cere de la femeie, este să transforme casa într-un loc de odihnă şi nu într-un loc de luptă continuă.

Cum credeți aceste cerințe sunt de neîndeplinit pentru o femeie?

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii

Fericirea nu este despre ce ai sau ce faci. Fericirea este despre cine eşti tu cu adevărat, în adâncul sufletului tău.

Publicitate

De un lucru sunt sigură, şi anume, că fericirea este o stare! O stare care se obţine şi se menţine prin exerciţiu! Pentru mine, fericirea înseamnă educarea minţii! Nu ne trezim fericiţi, nu devenim fericiţi peste noapte … pur şi simplu ne antrenăm în fericire!

Pentru mine, fericirea este un sport…pe care îmi place să-l practic cu cea mai adâncă graţie. Întâi antrenezi muşchii inimii să simtă, apoi pe cei ai minţii să se sincronizeze cu inima.

La mine a fost nevoie de antrenament special cu muşchii minţii. Am început timid cu Recunoştiinţa, am continuat cu Mulţumesc, am adăugat extra – exerciţii de Prezenţă şi am făcut performanţă în Repetiţii.

Mă antrenez de foarte mult timp în fericire! Şi lucrul acesta se simte în fiecare zi. La fel cum se simte dacă renunţ la exersare! Nu am abandonat seriile de antrenamente nici în perioadele în care, din cauza conjuncturii în care mă aflam, nu se putea pronunţa măcar cuvântul fericire. Căci sunt, au fost şi probabil vor mai fi şi asemenea momente, absolut incompatibile cu fericirea. Însă tocmai în acele momente am făcut antrenamentele cele mai importante ale creierului.

Şi cred că am făcut cei mai mari paşi spre întâlnirea cu fericirea! Pentru că în adâncul meu, am refuzat să renunţ la ideea că voi fi din nou fericită, am refuzat să mă învelesc în coconul nenorocirii, al supărării, al tristeţii. Asta nu înseamnă că nu am trăit toate stările incompatibile fericirii la maxima lor intensitate, însă le-am dat cât mai puţin timp cu putinţă din viaţa mea. Şi nu am încetat niciodată să zâmbesc sau să râd cu sufletul ştiind că toate lucrurile care se întâmplă în viaţa mea au ca sursă Divinul. Iar după zâmbet vine Bucuria.

Pentru mine aşa a fost la început în drumul spre întâlnirea cu fericirea. A fost un joc de Putere. Puterea am luat-o din mine, în momentul în care nu mi-am mai dat fericirea pe mâna altora, în momentul în care am refuzat să-i mai învinovăţesc pe ceilalţi, oricine ar fi fost ei, pentru nefericirea mea. Şi nu i-am mai făcut niciodată responsabili pentru fericirea mea! Pe EI niciodată! Eu am fost stăpânul fericirii şi nefericirii mele. Ştiu …sună dominator, dar asta înseamnă puterea de a alege cum vrei să te întâlneşti cu fericirea…! Cu şi prin alţii, sau cu şi prin tine! Şi asta face o enormă diferenţă în vieţile noastre!

Eu m-am asumat pe mine şi am luat-o cu începutul. Am luat încă de la primele antrenamente o doză mărită de Recunoştinţă. Pentru că sunt vie, trăiesc şi simt, pentru că experimentez, respir, plâng şi râd. Şi m-am antrenat în mulţumire şi recunoştinţă, iar fericirea nu a întârziat să apară. Întâi timid, în frânturi de clipă, apoi, pe măsura ce îmi continuam seria antrenamentelor, în frânturi de sări de bine. Şi când muşchiul creierului s-a obişnuit cu nivelul antrenamentelor am adăugat antrenament special în Detaşare, Aceptare, Compasiune. Rezultatele au fost uimitoare.

Publicitate

Şi apoi, ca într-o adevărată competiţie, m-am înscris la Olimpiada Fericirii. Aici eu am avut nevoie de suplimente de Credinţă, Înţelepciune şi Lumină.

Hotărât lucru creierul se antrenează în şi pentru Fericire! Sună plastic, dar numai prin antrenament o poţi dobândi! Este o combinaţie de forţă – de a te motiva continuu, determinare – de a obţine însăşi fericirea, perseverenţă – de a crede că te vei mai întâlni cu fericirea, chiar şi atunci când conjunctura face ca lucrurile să fie altfel definite, şi nu în ultimul rând credinţă – credinţa că se poate, că este şi pentru tine, nu numai pentru cei aleşi!

Bineînţeles, peste fiecare antrenament am pus un praf de magie! Magie de suflet de copilărie! Pentru că fiecare dintre noi are reţeta lui secretă de întâlnit cu fericirea.

Fericirea nu te caută acasă, în timp ce tu stai în vârful patului plângăndu-ţi de milă, nu dă peste tine la semafor, în timp ce tu trăieşti o dramă existenţială din cauza conjuncturii, evident! Este un diamant pe care noi îl scoatem la iveală, tot din noi, după ce am şters noroiul pesimismului şi al comodităţii… Uneori această stare nepreţuită iese singură la iveală, după ce renunţăm la a mai fi eterna victimă!

Cu fericirea faci parteneriat: tu pui la bătaie tot ce ai mai bun şi mai luminos în tine, iar ea îţi răspunde pe măsură! Pare că fericirea vine de undeva din afară, de undeva din exteriorul nostru, dar eu cred că fericirea este parte din fiecare dintre noi. Se naşte împreună cu noi, dar rămâne ascunsă până o alegi din borcanul cu stări! Fericirea nu este o luptă, este doar un pact cu viaţa ta. Fericirea este un drept pe care trebuie doar să-l revendici, la care foarte mulţi renunţă crezând că nu li se cuvine. A-ţi revendica fericirea, fie ea chiar un dram, înseamnă a te pregăti pentru ea. De aceea îţi trebuie antrenament. Este o stare care poate să-ţi devină o a doua natură.

Fericirea este efemeră dacă nu ai credinţă şi este trainică atunci când crezi. În tine mai ales. Fericirea nu este despre plăcere şi nici despre virtuţi. Nu este numai despre iubire sau dragoste. Fericirea nu vine şi nu pleacă! Ea stă în noi şi iese la întâlnirea cu tine. Este medalia cu care îţi împodobeşti bradul de Crăciun atunci când nu ai globuri. Este bucata de pâine cu gustul celui mai îmbelşugat ospăţ, pe care o mănânci zâmbind atunci când eşti lihnit de foame. Este umbra ta, atunci când te antrenezi în lumină. Fericirea nu se cumpără şi nu se vinde.

Fericirea nu este despre ce ai sau ce faci. Fericirea este despre cine eşti tu cu adevărat, în adâncul sufletului tău.

Autor: Roxana Alexe

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet