Am uitat sa mai fim oameni… traim viata pe fuga atrasi de dorinta banilor in timp ce oamenii care ne iubesc sa sting de langa noi pe veci…

Prezența taților în viața și în educația fetițelor joacă un rol mai important decât s-ar părea la primul gând despre asta. Eu una am avut noroc de un tată cu totul deosebit și relația dintre noi este cu adevărat specială. Totuși e un tehnocrat și s-a implicat mai puțin în educația mea, mai ales că mama mi-a fost și educatoare. Și simt că neimplicarea lui a fost oarecum o greșeală (de care își dă și el seama) și învăț anumite lecții abia acum, ajunsă la maturitate. Dar fiecare e cu istoria vieții sale și această postare nu e despre mine, ci despre rolul unui tată în formarea personalității fiicei lui – o femeie în devenire. * De când suntem mici fetițe, noi avem caracteristicile de bază ale unei femei – vrem să vorbim, să ne împărtășim gândurile, pasiunile și putem discuta la nesfârșit despre păpuși, rochii și pantofi, prima dragoste. Tații, fiind bărbați, nu au suficientă răbdare cu noi sau ne trimit să vorbim cu mamele. Dar ce nu înțeleg tații e că noi nu le cerem păreri, nu căutăm soluții, ci e suficient să ne descărcăm și să avem sentimentul că suntem ascultate. Acesta e modul de a comunica al femeilor. Psihologii recomandă să vă prefaceți, dragi tați, că chiar vă interesează despre ce vorbesc fiicele voastre. Nu le respingeți, pentru că astfel le veți insufla teama de a fi ignorate și le veți determina să devină niște femei timide în prezența bărbaților. Nu vă detașați emoțional de relația tată-fiică și nu mizați că eforturile de a le sprijini financiar sunt o scuză plauzibilă. * La fetițe, primul pas în dobândirea identităţii de femeie este imitarea mamelor sau a altor femei din jurul lor. Fetiţele deprind anumite gesturi feminine şi vor să fie și ele frumoase, rafinate, cochete. Al doilea pas este testarea acestor calităţi feminine învățate în relaţia cu tata. Pentru că tatăl e cel care le apreciază pe mamele lor ca femei, fetiţele vor să fie şi ele admirate de părintele de sex opus pentru feminitatea lor. Dacă tatăl îşi face fetiţa să se simtă frumoasă și specială, ea îşi formează un respect de sine ridicat, se simte bine ştiindu-se femeie și chiar se simte o femeie specială. * Când relațiile de cuplu apar în viața fetelor, acestea tind să-și găsească un partener care să fie asemănător tatălui lor sau… nu. Tatăl e primul bărbat ce apare în viaţa fetiţei. Dacă tatal este iubitor și protector cu fiica sa, atunci aceasta din urmă va căuta exact aceste calități la viitorul său partener. Dacă relația dintre tată și fiică este tensionată, fie fetița va înțelege din asta că așa este o relație normală și va avea parte de relații abuzive, fie își va spune sie însăși că ea nu va repeta greșelile părinților și va fi dură cu partenerul său. În acest din urmă caz, nu este exclus ca femeia să-și educe sever și abuziv și fiul, determinând astfel dezvoltarea unui prototip emoțional de bărbat agresiv și mai puțin respectuos cu femeile. Tatăl joacă un rol important în viața fetițelor, care nu poate fi înlocuit de mamă. Desigur că și o mamă singură poate să educe o femeie echilibrată, care se va implica în relaţii de cuplu armonioase și de termen lung. Psihologii le recomandă acestor mame să evite să le prezinte fiicei lor o imagine negativă a tatălui său și în general a bărbaților. Fiica trebuie să păstreze relaţia cu tatăl, iar dacă nu este posibil, mama trebuie să aducă în anturajul fiicei bărbaţi care sunt atenți cu ea și o apreciază. De asemenea, o mamă singură ar fi bine să evite o relaţie prea apropiată cu fiica sa, pentru că există riscul ca aceasta să se simtă împovărată de problemele mamei care îi povestește dificultățile prin care trece, uitând că vorbește cu un copil, nu cu un partener. Mi se întâmplă să-mi zic uneori că cel important e să devin mamă și, dacă nu va merge relația dintre mine și tatăl copilului meu, mă voi descurca și singură. Și totuși, trebuie să-l alegi cu grijă pe cel care va fi tatăl, pentru că asta înseamnă să te gândești la binele copilului tău, nu doar la dorința ta de a-i fi mamă, chiar și una perfectă și iubitoare. Și din experiența mea de copil, pot zice că am fost și sunt fata tatei. Deși nu mi-a fost mereu în preajmă, mometele care le-am petrecut împreună au fost deosebite, pline de sens și cuvinte de aur, care mi-au influențat felul de a fi și de care încerc să mă ghidez în cele mai fericite și cele mai dificile momente din viața mea. Tata de multe ori mi-a atras atenția că sunt fetiță și trebuie să mă comport ca atare, că sunt un om special și trebuie să am grijă de portița sufletului. Iar în adolescență ades îmi zicea că în viață mama și tata nu vor fi mereu lângă tine, cuvinte care m-au responsabilizat într-un fel să fiu mai independentă, să nu fug de oameni, ci să-i înfrunt, să nu evit dificultățile, pentru că de fapt ele nu sunt de evitat la nesfârșit 🙂 Sunt fetiță și sunt specială; pentru că așa mi-a zis tata… 🙂 Da, fiecare om e special în felul său. Dar eu nu doar știu că sunt specială, eu mă și comport cu mine însămi ca, cu un om special. Tu cum te percepi?
Publicitate

Oamenii sunt unici, irepetabili, formidabili. Sunt la fel si diferiti in acelasi timp. Fragili si puternici. Greu de inteles, dar usor de iubit. Cu trecut, prezent si viitor. Un univers de trairi. Paradoxal ei nu se intalnesc intamplator. Iar povestea fiecaruia difera in functie de chipurile care au facut parte din viata si mai ales de alegerile facute.

Unii au povesti memorabile, demne de a deveni nemuritoare in copertile unei carti. Altii impresioneaza prin durerile si deziluziile care i-au facut mai moi sau mai abrazivi. Stanca de piatra sau pasune plina de flori de camp. Unii se rusineaza sau ii buseste rasul de alegerile facute candva, ori cu neputintele omenesti, asumate sau nu. Impartim visele sub acelasi cer si pasim pe acelasi pamant. Suflet drag, crezi ca intelegi tristetea din zambetul fiecaruia, furia din spatele cuvintelor oricui si fericirea din spatele lacrimilor omului? Crezi. Dar nu e asa.

Fiecare om are taina lui. Vorbim si visam frumos. Ne atasam de oameni, de locuri, de lucruri si de momente frumoase. Muncim cu daruire. Ascundem dureri fizice si sufletesti, indoieli, temeri, regrete, neimpliniri… Redevenim empatici, prezenti, atenti. Plangem. Iertam. Iubim. Pastram cu sfintenie amintiri ce ne fac sufletul sa vibreze. Invatam sa daruim. Dar cel mai mult insistam in eroare. Compromisuri. Sah-mat! O simpla privire taioasa poate ucide increderea, o mangaiere cumparata poate sa doara mai tare decat o lovitura, simple cuvinte goale pot rani mai mult decat un pumnal, iar indiferenta poate fi oricand o eutanasiere lenta.

Lipim si dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe altii de maneca incercand sa schimbam pareri. Ne consumam energia preocupandu-ne de ceea ce gandesc altii despre noi. Acumulam frustrari, ne incarcam sufletele cu griji inutile si ne alimentam imaginatia cu tot felul de inchipuiri. Ne imbolnavim pentru ca ne stresam prea mult si uitam sa fim fericiti. Datul cu parerea despre orice, oricand, oriunde, incurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic. Prejudecati. Utopii. Dupa ce malaxorul vietii ne framana bine, uneori si cea mai amarata bucatica de paine ti se pare cea mai dulce.

Publicitate

Mai ales dupa ce viata ti-a dat jos „ochelarii de cal”, acele aparatoare care nu iti permit sa vezi lateral ceea ce ar trebui: suferintele si nevoile celor de langa noi, frumosul din jurul nostru, binele si intentiile bune, sansele care ni se acorda, oamenii care merg alaturi de noi, natura.

Astazi gresesc eu si tu ma ierti. Maine gresesti tu si eu te iert. Poimaine gresim amandoi si altii ne iarta si tot asa. Si deasupra tuturor si in noi adie Duhul Sfant in Lumina lina. Ne emotioneaza orice este frumos, o floare, o melodie, un zambet, vocea unui copil, tandretea unui batran, amintirea cuiva drag…

Ai adus ceva frumos si bun pe lume? Ai facut pe cineva fericit astazi? Iubesti sau urasti? Actionezi sau esti indiferent? Intelegi fara explicatii? Crezi fara sa vezi? Auzi fara cuvinte? Vezi cu ochii inchisi? Simti fara atingeri? Cand te uiti in oglina ce vezi?! Cand viata iti rupe paginile viselor, razi de multimea viselor ce apar dupa. Sufletul nu este limitat la un numar fix de iubiri. Nu ramane intr-o balta de pierzanie. Fiecare om pe care il intalnesc in drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea, incerc sa invat cate ceva de la fiecare. Si, Doamne, ce minune este viata! Mai ales dupa ce iti tragi sufletul ca ai alergat de tine ca sa te intalnesti cu Tine…

Am sa iubesc pana la sfarsitul lumii. Iar sfarsitul lumii e sfarsitul meu. Cand am murit, lumea mea s-a sfarsit. Asadar, se cuvine sa ma preocupe sfarsitul meu, nu sfarsitul lumii. A semnat cineva vreun contract ca traieste 70 sau 80 de ani?! Oricand povestea vietii noastre se poate incheia, brusc sau lin. „Apocalipsele” contemporane sunt in mintea si in inima mea, cand urasc, mint, invidiez, judec, etc. In mine e Raiul, in mine e iadul. In mine e lumina si in mine e intunericul.

Asadar, suflet drag, traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima zi din viata ta. Astazi poate fi cea mai frumoasa zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candela aprinsa, iar prin pilda propriei vieti fa lumea mai frumoasa in jur.

Iarta, iubeste, binecuvinteaza! Esti o minune!

Extras din ”Putine cuvinte, multa iubire”, Ed. PIM, Iasi 2013, pag. 235-238

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
"Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci." - Mahatma Gandhi Acum mult timp, in India traia un intelept despre care se spunea ca pazea un cufar ce adapostea un mare secret al omenirii. Acesta l-a ajutat sa devina invingator in toate aspectele vietii sale si sa se considere cel mai fericit om din lume. Numerosi regi invidiosi au incercat sa ii ofere faima, putere sau bani ori chiar sa-l jefuiasca pentru a-i lua cufarul misterios, insa totul in zadar. Cu cat acestia incercau mai mult, cu atat erau mai nefericiti din cauza sentimentului de invidie care nu le dadea pace. Anii au trecut, iar inteleptul era mai fericit pe zi ce trecea. Intr-o frumoasa dimineata de primavara, la el a venit un copil si l-a intrebat: “- Domnule, la fel ca si tine, vreau si eu sa fiu foarte fericit. Crezi ca poti sa ma inveti si pe mine ce trebuie sa fac pentru a reusi?” Inteleptul, vazand puritatea si sinceritatea din ochii copilului, a replicat: “- Pe tine te voi invata secretul de a fi fericit. Vino cu mine si fii foarte atent.” In realitate exista doua cufere in care pastrez secretul fericirii. Acestea sunt mintea si inima mea, iar marele secret nu este altceva decat o serie de pasi care trebuie urmati de-a lungul vietii tale. Primul pas este sa constientizezi faptul ca Dumnezeu exista in toate lucrurile si persoanele care ne inconjoara si, pentru aceasta, trebuie sa-l iubesti si sa ii fii recunoscator pentru tot ceea ce ti-a dat si pentru tot ceea ce ti se intampla. Al doilea pas este sa te iubesti pe tine insuri si in fiecare zi, atunci cand te trezesti si inainte sa adormi, sa spui: “Sunt important, am valoare, sunt in stare, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care nu il pot invinge”. Acest pas se mai numeste si autostima ridicata. Al treilea pas este sa reusesti sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti. Astfel, daca tu gandesti ca esti inteligent, incearca sa actionezi inteligent. Daca tu gandesti ca esti in stare, nu-ti fie frica sa faci ceea ce ti-ai propus. Daca tu gandesti ca esti iubitor, daruieste-te si exprima-ti deschis iubirea. Daca gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu il poti invinge, atunci propune-ti sa savarsesti multe lucruri importante in aceasta viata si lupta pentru ele pana in momentul in care le vei obtine. Denumirea acestui pas este motivare. Al patrulea pas este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este caci ei vor obtine partea lor, iar tu o vei dobandi pe a ta. Al cincilea pas este sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui deoarece acest sentiment nu te va lasa niciodata sa fii fericit. Trebuie sa il lasi pe Dumnezeu si sa inveti sa ierti si sa uiti. Chiar daca e greu, sigur nu este imposibil. Al saselea pas este sa nu iei niciodata lucrurile care nu iti apartin si sa iti amintesti ca potrivit legilor nescrise ale naturii, daca ai facut acest lucru, maine vei pierde ceva de mai mare valoare. Al saptelea pas este sa nu faci pe nimeni sa sufere si sa constientizezi faptul ca toate fiintele pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite. Al optulea pas si ultimul este: trezeste-te intotdeauna cu un suras pe buze si observa imprejurul tau, cautand sa descoperi in fiecare lucru o parte buna si frumoasa. Ajuta-i pe cei care au nevoie fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb, iar cand privesti pe cineva, descopera-i calitatile care fac acea persoana unica.