5 pasi spre adevaratul tu! Toate rezolvarile problemelor sunt la noi, trebuie doar sa credem!

„Sin­gura solu­ţie este întoarcerea la tra­di­ţie” Forţa aceasta demon­ică, ce stăpâneşte lumea la ora actu­ală, se întrece, într-adevăr, prin metode care se con­cen­trează asupra vieţii umane. Toate lucrurile care apar acum la ori­zon­tul acesta ome­nesc nu sunt altceva decât metode de dis­trugere a vieţii umane. Aceste mijloace de otrăvire a omu­lui sunt aşa de put­er­nice şi înrădăci­nate încât nu le mai poţi sta înainte. Au apărut toate sis­temele aces­tea de ali­men­taţie, care sunt puse la dis­pozi­ţia omu­lui de la mic la mare, fără echivoc, tot cu scopul de a-l dis­truge şi mai ales pe copil cât este de mic, din faşă dacă s-ar putea. Dar îmi spunea un cerc­etător din Amer­ica, că de la 4, 5 ani copiii sunt expuşi la cele mai mari peri­cole prin aceste vac­cin­uri ce provoacă boli care atacă organ­is­mul din ce in ce mai mult până la varsta de 15–20 de ani, deci ele nu au nea­părat un efect ime­diat. Acum vin şi iţi răs­toarnă toate aceste val­ori în care tu ai cres­cut: nu mai este brânza bună, nu mai este oul bun, nu mai este carnea bună, nu mai e fasolea bună, nu mai e toată recolta agri­colă buna. Şi mă întreb eu: Ei, bine, dacă omul nos­tru a trăit sănătos până în jurul a 70 de ani – 80 de ani, cum poate veni omul acesta mod­ern cu atâta igno­ranţă să schimbe val­o­rile unui om care a reuşit să trăiasca cu atâta vital­i­tate în atâta muncă până acum? E sufi­cient să iei o sin­gură zi din vara unui ţăran de-al nos­tru, care stă 24 de ore cu coasa în mână şi trage cu tot efor­tul, bea apă asta de izvor şi măn­âncă ce poate şi el pe lângă cei 4, 5, 6 copii pe care îi are acasă şi îşi duce viata totuşi atât de sănătos şi plin de energie şi să vezi care este de fapt real­i­tatea lucrurilor. Dar vine omul mod­ern cu tehnica lui şi întoarce lumea. Copilul nos­tru firav, copilul pri­căjit, bea coca-cola, poate dacă are un lapte la 3 zile, sau o săp­tămână, dar în mai tot restul tim­pu­lui este supus la cen­zura asta ali­men­tară, încât ajunge să fie la un moment dat ca un cobai al soci­etăţii. Ei vin cu tehnica asta, care chipurile îi pre­lungeşte viaţa, dar de fapt el îi scurtează viaţa, făcându-l rudă cu toate bolile posi­bile din lumea aceasta. Pe lângă fap­tul că viaţa bietu­lui român îi este ata­cată, prin fabrici şi în uzine, în mine, in toate locurile aces­tea grele de muncă pe care le suportă săr­manul, i s-a mai adău­gat şi această sub­nu­tri­ţie, iar în tim­pul liber pe care îl mai are, cască gura la tele­vi­zor, o altă odraslă a mod­ernismu­lui, la cal­cu­la­tor, de unde îşi culege toate infor­maţi­ile min­ci­noase ca să îşi poată cârpi toată nenorocita asta de viaţă. Pe câtă vreme omul nos­tru de alta­dată – sănătos, voinic, cu casa lui, cu copiii, cu soţia lui, acolo săr­bătoreau sănătoşi şi feric­iţi zilele de duminici, săr­băto­rile mari: Paşti, Crăciun, Sfânta Maria, Boboteaza – în toata această vreme colab­ora creştinul cu harul lui Dum­nezeu pe pământ, care îl făcea pe om să trăiască în toata ener­gia şi spir­i­tu­al­i­tatea lui, într-o dimen­si­une reala a exis­ten­ţei. Este greu să porneşti acum de la o cerc­etare mai amănun­ţită ca să îţi dai seama de unde şi încotro merge lumea aceasta în declinul ei şi pâna unde merge şi cât mai rezistă omul să duca povara aceasta, ca să mai poata avea o mul­ţumire sufletească în ceea ce face. Pen­tru că toate tend­in­ţele care vin asupra noas­tră nu au alt scop decât dis­trugerea şi pierzarea noas­tra ca spetă umana. Nu se mul­ţumesc numai să ne per­vertească sufle­tul prin patimi, ci vor să dis­truga cu ura şi orice suflare de viaţă. De acum omul să se aştepte la boli, la cat­a­clisme, cum a fost acum cu 100–200 de mii de oameni morţi în urma cutremu­ru­lui din Haiti, pen­tru că ei inten­ţionează să provoace o încăier­are între state, ast­fel încât, să izbuc­nească, fer­ească Dum­nezeu, un razboi mon­dial, prin care să dis­trugă cea mai mare parte din omenire. Ceea ce este intere­sant este că toţi cei care par­tic­ipă la maşina aceasta de dis­trugere, nu îşi pun şi ei între­bări: cât vor mai trăi în fond, dacă dis­trug tot ce este în jur ca să trăiască numai ei ca neam? Până unde vor merge şi cât cred că vor trai? Căci întot­deauna groapa pe care o sapi altuia, tu cazi sin­gur în ea. Dar cu toţii vor cădea în ea, toţi care fac aceste greu­tăţi omenirii, întregii cre­aţii a lui Dum­nezeu, pen­tru că aici este ţinta. (…)Eu am mai spus-o şi o repet: sin­gura solu­ţie este întoarcerea la tra­di­ţie şi ieşirea din soci­etatea aceasta mod­ernă, puţin câte puţin, aşa uşor. Să revenim la vechile obi­ceiuri ale strămoşilor noştri, la cul­ti­varea unui petic de pământ, pen­tru că şi firea însăşi ne va veni în aju­tor. Firea român­u­lui nu poate fi fal­si­fi­cată decât foarte greu, pen­tru că omul nos­tru are o fibră foarte sănaătoasă şi put­er­nică. Extras din Interviul realizat de monahia Fotini, la 18 ianuarie 2010, de praznuirea Sfintilor Athanasie si Chiril Sursa: atitudini.com Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Probabil ai mai auzit asta inainte: bazele unei vieti armonioase si ale unei relatii fericite incep cu dragostea de sine. Nu poti spera sa fii intr-o relatie implinita daca tu nu te iubesti suficient pe tine insuti.

Ce inseamna a te iubi pe tine? Inseamna a considera ca meriti foarte mult de la viata. Ca meriti sa fii fericit, ca meriti sa fii iubit, ca meriti toate frumusetile si bogatiile din lume.

Cel mai adesea duci cu tine poveri de vinovatie, de rusine, de furie, de regrete, de tristeti si doruri nedefinite. Toate acestea te saboteaza in a te iubi pe tine insuti. Nevoia de a iesi din tine insuti, de anulare a singuratatii, de comuniune cu ceva sau cineva, nevoia de a fi acceptat si dorit, nevoia de placere si de comfort pot determina actiuni in conflict cu principiile morale pe care le ai.

Asta pentru ca de cele mai multe ori eul tau moral, format prin relationare cu parintii si prin imprumut de la societate si cultura in care ai crescut, te judeca foarte aspru si da verdictul: vinovat!

Aceste sentimente de neadecvare si de neacceptare pe care tu insuti le generezi te impiedica in a te respecta si iubi pe tine insuti. Greseli facute in relatii, compromisuri precum si decizii gresite luate la un moment dat contribuie de asemeni la scaderea increderii si stimei de sine. Pentru ca nu poate exista iubire de sine fara a fi mandru de tine insuti.

Cum se te iubesti pe tine insuti?

Nu, nu-ti voi cere sa repeti in oglinda “te iubesc”. Functioneaza doar in scenarii proaste cu psihologi care traiesc printre carti si teorii desuete. Dragostea de sine nu poate fi mimata.

1. Dragostea de sine incepe cu a face curatenie in principiile morale pe care le ai. Trebuie sa iti reanalizezi credintele astfel incat sa vezi ce este cu adevarat valoare si ce nu.

2. Alege cu grija oamenii a caror parere conteaza pentru tine. Ignora-i pe restul. Nu vei multumi niciodata pe toata lumea si nici nu ar trebui sa fie acesta scopul tau.

3. Urmatorul pas implica a-ti da credit pentru realizarile pe care le ai cu adevarat pana acum, raportat la conditiile si contextele in care ai crescut si te-ai dezvoltat. Intotdeauna trebuie sa te gandesti de unde ai plecat si ce ai facut cu ce ti s-a oferit. Compara-te doar cu ceea ce poti fi tu cu adevarat, date fiind determinantele destinului tau. Nu te compara niciodata cu altii, ci doar cu potentialul tau.

Publicitate

4. Iarta-ti alegerile proaste, greselile si neputintele. Daca tu nu o faci, cu greu o vor face ceilalti. Promite-ti ca nu le vei repeta si renunta la regrete. Trecutul nu mai poate fi schimbat, faureste-ti in schimb un viitor mai intelept.

5. Incepe acum, chiar acum, sa faci ceea ce de mult stii ca ar trebui sa faci. Cu siguranta ai in minte o lista cu actiuni pe care le tot amani de mult timp. Nu mai amana sa faci ceea ce iti este necesar. Fie cursurile care sa te ajute in cariera, fie sa te apuci in final de sport si sa ai grija de cum arati, fie sa renunti la compromisuri relationale, fie sa gandesti pozitiv si sa iubesti mai mult – in momentul in care faci ceea ce trebuia de mult sa faci, vei incepe sa fii mandru de tine.

Fara a te iubi pe tine insuti si implicit fara a face actiunile care sa conduca la asta, relatiile tale nu vor functiona niciodata cum trebuie. De ce? Pentru ca stima de sine scazuta te va face sa alegi parteneri similari intrucat profund in sinea ta, nu crezi ca meriti sau ca poti avea un partener mai bun.

Relatiile vor fi nu de iubire neaparat, ci de intretinere reciproca a minciunilor despre sine insusi. Iti va place modul transfigurat in care te vede celalalt, versiunea idealizata dar falsa pe care o are despre tine. Trezirea survine intotdeauna insa. Si doare, pentru ca tu de fapt te iubeai pe tine insuti prin celalalt.

Pentru ca partenerul iti va simti si folosi slabiciunile impotriva ta. Vulnerabilitatile tale vor fi folosite la un moment dat impotriva ta. Si te vei simti ranit, tradat si expus. Iti va fi frica sa renunti la relatii nefericite, de teama ca intr-o noua relatie slabiciunile tale vor fi si mai evidente.

Dragostea de sine este o conditie sine qua non pentru o viata frumoasa. A fi in armonie cu tine insuti, a fi mandru de ceea ce esti, a te respecta pe tine insuti te va face sa nu accepti sa fii tratat urat, sa nu fii iubit asa cum meriti sau sa te complaci in relatii nepotrivite.

Aceasta pentru ca iti este bine cu tine insuti, pentru ca singuratatea nu te sperie intrucat in sfarsit vei putea sa petreci destul timp cu o persoana interesanta pe o care o iubesti si o admiri: tu insuti!


Publicitate


Alte Articole