Viata ne ofera alegeri. Poti jongla cu ele in ambele maini si sa intri in joc sau poti sta deoparte… Cele mai importante alegeri pe care le putem face pentru noi insine

Iubirea de sine este una din lectiile de viata importante pe care le putem primi in copilarie. Iubirea de sine nu inseamna egoism ci acceptare si pretuirea darului vietii. Conectarea cu iubirea din interiorul tau. Constientizarea ca esti o bucatica de divinitate. Ori de cate ori auzim ca o persoana este in cautarea dragostei, ne gandim imediat la relatii: cele din trecut si cele la care visam sa le avem. Sunt atat de multe moduri de a aduce dragostea in viata noastra. Ne indragostim de noi insine, de munca, pe persoane necunoscute, de natura. Ne indragostim de viata, de relatii si situatii. Ne indragostim de lucrurile marunte. Trebuie sa tinem minte un singur lucru: ce sadim in sufletul nostru vom primi in cele mai frumoase moduri. Forma finala a iubirii este aceea de a oferi altei persoane iubire neconditionata. Noi gasim dragoste in lucrurile pe care le cunoastem. Simtim ca traim datorita mediului in care suntem si evolutiei experientelor. Daca ne gandim mai putin, simtim mai putin. Daca aspiram mai mult, asteptam la mai mult. In dragoste, insa, nu exista nicio limitare, nicio capacitate, nicio masuratoare mai mare sau mai mica a inimii. Iubirea este cea mai mare emotie... Cu cat este mai deschisa inima, cu atat dragostea apare mai repede in viata ta. Nimeni nu te scapa de inima zdrobita. Daca iubesti, risti. Este de datoria inimii sa mearga mai departe, sa se vindece si sa treaca peste ranile provocate. Este greu sa faci fata respingerii, pierderii si amintirilor. Dar noi suntem creati pentru a depasi provocarile; dragostea este frumoasa cand este impartasita. Iar iubirea de sine este mai importanta decat a iubi pe altcineva. Trebuie ca mai intai sa ne iubim propria persoana, sa ne apreciem, sa stim ca meritam mai mult si sa intelegem cat de importanti suntem. Indragosteste-te de tine... indragosteste-te de ce se intampla in jurul. Accepta-te si invata sa te iubesti. Pentru ca tu, draga mea, tu contezi. Esti unica, esti frumoasa, esti sensibila si ai o inima uriasa. Nu lasa ca nimeni sa te doboare si, in cazul in care nu te simti apreciata, renunta... si mergi mai departe. Pentru ca tu meriti mai mult. TU meriti un barbat care sa fie constient de valoarea ta. Respectul fata de fiinta ta - de fiecare aspect al acesteia - trup, minte, suflet. Prin cunoasterea de sine si prin a-ti face placere. Abia atunci cand faci asta poti manifesta iubire fata de ceilalti. Iar legea atractiei va face ca tu sa atragi iubire. Cum sa te iubesti? Priveste-te in oglinda si observa cat de minunat e trupul tau. Gandeste-te la toate senzatiile minunate pe care iti permite sa le traiesti. Fa o lista cu toate calitatile si reusitele tale. Aminteste-ti de lucrurile frumoase pe care ceilalti le-au spus despre tine. Iarta-te pentru ceea ce crezi ca ai facut sau ai spus gresit. Nu te judeca pentru asa zisele tale defecte. Oare chiar sunt defecte? Iar daca sunt, in mod sigur, le poti indrepta. Insa deocamdata accepta-le, sunt parte din tine. Cu totii avem o umbra iar singura cale catre iubirea de sine este de a accepta aceasta umbra, de a o iubi, in loc de a-i rezista. Da-ti timp sa ajungi sa te iubesti. Si spune-ti macar o data pe zi, privindu-te in ochi in oglinda: ma iubesc si ma accept asa cum sunt.
Publicitate

Alegem in fiecare zi, clipa de clipa, ceea ce gandim, modul in care reactionam, modul in care ne purtam cu cei din jurul nostru, indiferent cine sunt acestia.

Majoritatea oamenilor isi sacrifica personalitatea si, de cele mai multe ori chiar viata, actionand din inertia tiparelor cu care fiecare a fost obisnuit din timpul copilariei: sa aleaga prin reactie, nu prin reflectie si actiune interioara initiala – iar mai tarziu apar remuscarile, regretele, frustrarea, invinovatirea celor din jur, anxietate si chiar depresii. Toate, datorate faptului ca nu stim sa alegem.

Probabil nu toti am avut norocul unor parinti care sa ne creasca prin oferirea de optiuni care sa ne imprime libertatea de alegere, insa, cu siguranta, daca te uiti in jurul tau poti observa cum aleg cei dragi tie – cum aleg sa gandeasca, sa se poarte – cu tine si cu cei din jurul lor – si sa nu ii mai condamni, sa nu ii ma judeci, pentru ca ”nu stiu sa aleaga”. Si ei, aleg la fel ca tine. Privita astfel, lumea pare o oglinda imensa in care alegerile noastre sunt atat de fin legate de alegerile celor din jur.

Hal Urban, doctor in istorie, educatie si psihologie – pe care eu l-am descoperit de curand – prezinta cu modestie si intr-un mod cat se poate de elegant si de prietenos acele alegeri pe care le putem face pentru noi insine, astfel inca sa avem o viata echilibrata – mai ales daca ne aflam in acea etapa de viata in care realizam ca ceea ce facem in prezent nu ne aduce ceea ce ne dorim si suntem deschisi catre a face ceva diferit care sa fie ‘’diferenta ce va face diferenta’’.

Neavand pretentia ca ofera ”reteta unica” sau ”calea care garanteaza succesul in viata”, asa cum procedeaza alti autori motivationali, Hal Urban afirma cu sinceritate: “Nu am toate raspunsurile si nu va spun ca trebuie sa faceti tot ce fac eu. Vreau doar sa va impartasesc cateva lucruri care par să funcționeze in majoritatea cazurilor. Incercati-le, adaptati-le la nevoile dumneavoastra si renuntati la cele care nu vi se potrivesc.”

Daca vei cumpara cartea sa publicata de Editura Amaltea, partener al site-ului, vei avea parte de o lectura calda, cu sens, deosebita fata de majoritatea cartilor motivationale prin naturaletea si frumusetea cu care sunt prezentate cele mai importante lectii de viata pentru fiecare dintre noi.

Acum te invit sa iti oferi cateva minute de lectura linistitoare si plina de invataminte frumoase si de folos pentru cel mai important om din viata ta: TU.

Nu noi am ales sa ne nastem pe aceasta lume. Si nici nu alegem sa murim. Cu toate acestea, in perioada dintre aceste momente, cea pe care o numim viata, ne confruntam cu nenumarate alegeri. Data fiind natura societatii noastre, unele sunt evidente.

Ne alegem prietenii, cariera, stilul de viata, afinitatile politice, credinta, locul in care sa traim, tipul de masina pe care sa il conducem, muzica pe care sa o ascultam.

Dar exista si alte optiuni care, desi mai putin batatoare la ochi, sunt mult mai semnificative. Fie nu suntem constienti de ele, fie nu le dam prea multa importanta. Cu toate acestea, ele sunt alegerile care determina calitatea vietii noastre.

Pe baza a ceea ce am invatat in urma trecerii mele prin viata, iata alegerile pe care eu le consider cele mai relevante:

AVEM LIBERTATEA DE A NE ALEGE CARACTERUL – TIPUL DE PERSOANA IN CARE NE VOM TRANSFORMA

Ne putem lasa de semenii nostri sau de mediul in care traim, sau ne putem angaja intr-un proces de dezvoltare personala. Putem evolua sub pragul pe care ni-l permit abilitatile noastre sau ne putem implini pe deplin.

AVEM LIBERTATEA DE A NE ALEGE VALORILE

Publicitate

Putem permite presei sa ne spuna ce anume este important sau putem decide pentru noi insine. Ne putem construi standardele pe ceea ce fac altii sau pe ceea ce consideram noi a fi corect si benefic.

AVEM LIBERTATEA DE A ALEGE MODUL IN CARE SA II TRATAM PE CEILALTI

Ii putem calca in picioare sau ii putem purta pe umerii nostri. Putem fi egoisti sau neciopliti sau putem fi respectuosi, amabili, saritori.

AVEM LIBERTATEA DE A ALEGE MODUL IN CARE SA REACTIONAM IN FATA DIFICULTATILOR

Putem permite sa ne lasam zdrobiti, sa renuntam, sa ne plangem de mila.

Sau putem alege sa cautam o sursa de putere, in adancul propriei fiinte, sa perseveram, sa profitam la maximum de cartile de joc pe care le primim de la viata.

AVEM LIBERTATEA DE A ALEGE CAT DE MULTE VOM INVATA

Putem privi invatarea drept o datorie dezagreabila sau ca pe o mare oportunitate pentru a ne educa. Putem fi limitati sau vizionari; putem ramane pe loc sau putem evolua.

AVEM LIBERTATEA DE A ALEGE CE VOM REALIZA IN VIATA

Putem permite circumstantelor sau altor oameni sa determine ceea ce vom deveni sau ne putem alege directia si scopurile. Putem fi indisciplinati si lenesi sau ne putem impune o disciplina personala si constiinciozitate.

AVEM LIBERTATEA DE A NE ALEGE IN CE SA CREDEM

Putem sa ne ignoram natura spirituala sau o putem accepta drept o dimensiune importanta a vietii. Putem venera placerea si partea materiala a existentei sau putem pretui esenta, realitatea suprema.

AVEM LIBERTATEA DE A NE ALEGE SCOPURILE.

Putem rataci fara tinta sau putem cauta sensul vietii, pentru a o putea trai in conformitate cu acesta. Putem trai pentru a ne satisface pe noi insine sau putem gasi o cauza superioara, una care ne poate ajuta sa intelegem si sa pretuim mai profund viata.

AVEM LIBERTATEA DE A NE ALEGE ATITUDINEA INDIFFERENT DE CIRCUMSTANTE

Atitudinea este cea mai importanta alegere pe care o vom face vreodata, deoarece afecteaza absolut tot ceea ce facem.

ALEGEM NECONTENIT

Mare parte din potentialul nostru se iroseste deoarece nu este niciodata folosit, asemenea bateriei care corodeaza sau muschiului care se atrofiaza daca nu este utilizat o perioada lunga de timp. In majoritatea timpului, nu reusim sa alegem deoarece nu suntem constienti de faptul ca avem mai multe optiuni la indemana.

Cu toate acestea, suntem inconjurati de ele in fiecare zi din viata. Putem efectua schimbari asupra lucrurilor marunte sau putem sa schimbam cursul vietii prin alegeri diferite. Ne putem educa pe noi insine sa abordam intr-un mod mult mai eficient atat oamenii care ne inconjoara, cat si circumstantele. De fapt, putem schimba aproape tot ceea ce facem daca devenim constienti de alegerile care ne stau la dispozitie si daca suntem animati de o dorinta destul de puternica.

Cel mai important lucru pe care trebuie sa il intelegem de aici este ca, in orice moment, alegem. La fel de importanta este si intelegerea faptului ca suntem creatia alegerilor pe care le facem. Nu putem alege ce ni se intampla in viata, dar putem alege modul in care vom reactiona.

AVEM ABILITATEA DE A SUPRAVIETUI CLIPELOR DIFICILE SI DE A NE DEPASI NEAJUNSURILE.

Avem capacitatea de a ne ridica deasupra circumstantelor negative deoarece avem un liber arbitru, libertatea si puterea de a alege. Fiintele umane nu au fost create pentru a trai la voia intamplarii. Suntem creati pentru a trai prin alegeri.

HAL URBAN, Cele mai importante lectii de viata, Editura Amaltea

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Exista doua forte imense ce stapanesc aceasta creatie minunta in care traim, ele sunt: iubirea si timpul. Nimic si nimeni nu le poate invinge. Se pare totusi ca iubirea... doar iubirea, e cea care poate invinge timpul. E mai puternica decat el, ea ramane, dincolo de clipe, dincolo de ani... si uneori dincolo de vieti, zeci de vieti la rand... Vorbim mult despre ea, ne place sa ne gandim la ea si spunem ca e minunat sa o traim. Acest cuvant magic pare ca ascunde ceva, o traire inexprimabila in cuvinte, o senzatie de nedescris, o esenta, dupa care alergam toata viata, pentru ca toti visam la iubire, fie ca recunoastem ori ba, fie ca am trait-o sau nu, intuim ca este baza fericirii umane, ca are in ea "ceva", un "ceva" ce ne atrage... Ce e "acel ceva" misterios si puternic? Ce e de fapt iubirea? Ma intreb cum putem sti cat de mult am iubit, si de cata iubire am avut parte... Chiar daca vine primavara, care este intr-adevar anotimpul iubirii, nu am sa fiu romantica si nici sentimentala, ci doar realista. Imi vin in gand imagini mai vechi si mai noi, povesti de viata reale, franturi din viata mea... Intr-o zi de primavara eu si el ne plimbam printr-o gradina japoneza in care ciresii erau in floare. Era Edenul sau doar un simplu parc al vremurilor noastre? Nu conteaza. Iubirea ne insotea, pura ca o petala abia nascuta, delicata ca adierea ce se strecoara printre crengile inflorite, puternica precum soarele ce straluceste peste intreg Pamantul. Iata... un moment de iubire. Era cald, extrem de cald si totusi ea sfida caldura zambind senina, tinea in manute un cosulet cu flori, si pletele-i balaie erau precum graul copt. Nu cred ca avea mai mult de trei ani si totusi ea impartea flori. Fara pic de discernamant, le impartea tuturor trecatorilor. Mi-a dat si mie o floare. Bunica ei la cativa pasi in urma ei zambea incantata de ea si mai ales de privirile trecatorilor uimiti. Iata un moment de iubire... Era un moment de toamna ploioasa si dintr-un motiv necunoscut mi se oprise masina. Nu mai stiam ce pot face. Credeam ca voi inopta acolo pe o sosea pierduta intre sate. Si totusi cineva a trecut si i-a pasat. Cu o miscare rapida a ridicat capota si a facut o minune. Doar el stie ce, nu ma pricep la tehnica... Si totusi pot spune: iata un alt moment de iubire... Era prima luna de iarna, iar ei erau micuti si singuri, plangand rataciti intr-o parcare. Doi pui de pisica parasiti. I-am auzit plangand toata ziua. Apoi m-am dus la ei sa vad ce pot face. Le-am dus de mancare si totusi am realizat ca o masa buna, nu ii va salva de la moarte. Si... am gandit ca e pacat ca acele suflete micute si inocente sa dispara. Atunci i-am luat acasa. Si azi ma privesc cu dragoste si ... recunostinta. Si acesta este tot un moment de iubire. Puteam s-aleg alte momente de viata ca sa ilustrez iubirea, cu siguranta mult mai impresioanate, insa viata e facuta preponderent din astfel de clipe, numite banale. Viata nu e facuta numai din momente surprinzatoare, ci si din momente ce te surprind prin iubirea pura cuprinsa in simplitate, in gesturi si intamplari simple si fermecatoare. MOMENTE SAU TOTALITATE? Putem iubi in continuu? Cred ca da! Totusi... Cu cat mai multe momente de acest fel, cu atat o mai frumoasa totalitate. Si totusi... iubirea nu e doar frumusete si placere, nu e doar ingrijire si ajutor. Iubirea e echilibrul dintre ele, echilibrul si armonia din toate. Cine ne poate spune daca traim in iubire? Cine ne poate spune? Doar viata si timpul... Imi vin in minte alte momente de viata. Momente traite de oameni aflati in acel moment de bilant, in acel capat al vietii, in care trecutul pare lung si indepartat, si viitorul se strange... devenind din ce in ce mai mic si irelevant. Caut iubirea, dar... Il privesc intristata. Sta intins in pat, e batran si e singur, il doare piciorul foarte tare din cauza unei boli al carui nume nu-l cunosc exact, e nervos si doar aparent resemnat, e orgolios si inchis in sine, dar toata fiinta lui pare un strigat de revolta. Il cunosc destul de bine si cand il vad asa, o lacrima mi se scurge rebela pe obraz si alta vrea sa-i urmeze. Nu vreau sa ma vada ca plang si ies repede din incapere. Plang si apoi revin mai linistita. Buzele mele rostesc o fraza ce ma uimeste si pe mine: "Nu fii trist, te iubesc..." Se intoarce si-mi arunca o privire confuza: "Ce e iubirea? Ai...? Ce e iubirea?" Eram in fata unui om de 82 de ani. Taceam incurcata, nu aveam un raspuns. Era prima data cand... in fata unui subiect ca iubirea, am ramans fara grai. Eu am o vorba: "iubirea in definitii moare, ea trebuie traita". O rosteam deseori plina de emfaza, dar abia in acel moment am inteles-o cu adevarat, in sensul ei cel mai real. Iubirea in definitii moare sub unul din aspectele sale, cel emotional, afectiv... Ea poate fi explicata, definita, pictata, scrisa, despicata in patru, analizata, dar... ne TRAITA, e ca o poza in care nu poti intra niciodata, e ca un zambet ce ascunde ceva mai enigmatic decat Monalisa, e inteleasa doar la suprafata, iar intelegerea superficiala a unui lucru e inutila si derutanta, e ca un cuvant gandit dar nerostit, ca un tablou inceput dar ramans vesnic neterminat. Mintea si sufletul stau fata in fata, dar daca nu se ajuta reciproc, stau degeaba. Ratiunea si emotiile sunt ceva distinct la prima vedere, insa ele trebuiesc impletite in fapte de viata. Altfel apare dezbinarea. O fiinta nu poate trai doar bazandu-se pe RATIUNE, pentru ca emotiile ignorate nu mor, ci doar se ascund intr-un colt ignorat al vesnicului INCONSTIENT si de acolo se revolta, sub o forma sau alta, creand drame de viata. O fiinta nu poate trai doar lasandu-se prada EMOTIILOR pentru ca ele te pot coplesi, si purta pe carari periculoase, spre taramuri incetosate, spre drumuri fara intoarcere, uneori chiar spre moarte. " Ce e iubirea? Ai...? Ce e iubirea?" Vocea lui suna ironic si chiar asta voia. " E... e... pai... Tu nu ai trait-o niciodata?" " Hai termina cu prostiile astea. Sunt obosit, mi-e somn, ma doare piciorul... Da-mi o data pastila aia, si pleaca!" Sunt oameni ce au trecut prin viata si o privesc din directia inversa si totusi nu stiu... ce e iubirea!?! "Nu se poate..." , mi-am zis atunci incurcata. Stiu povestea lui. A iubit natura, si-a iubit munca enorm, a avut zeci de reusite profesionale si multe functii si diplome, dar nu si-a iubit familia. Sotia, copiii, i-au fost niste straini cu care foarte greu comunica fiind preocupat doar de munca. A avut o amanta. N-a iubit-o probabil, din moment ce a parasit-o in cele din urma si pe ea. Nu vorbeste cu cei doi copii ai lui. Nici unul nu e asa cum si-a dorit el. Nici unul nu e o copie a sa, nici unul nu e o implinire a unui neimplinit vis al sau. E batran si e singur... Oare unde sunt acum toate reusitele lui profesionale? Ochi inima Gandul ma poarta spre un alt moment de viata. Pe cand studenta fiind, faceam practica la spitalul Obreja. O batrana plapinda, cu parul alb si infatisare blanda, ne-a fost adusa fiind considerata un "caz special". Batrana il vedea pe diavol. Il vedea doar de cativa ani. Inainte a fost doar nefericita, fara sa stie cauza. Mai fusese internata in spital, insa pastilele medicilor nu-l facuserasa dispara. "E aici cu tine acum?" a intrebat-o doctorita. "Da. E aici si rade de mine! E acolo, in stanga matale doamna doctor..." Am fost strabatuta de-un fior neplacut, in timp ce unii colegi isi dadeau coate incercand sa-si stapaneasca zambetele. Apoi femeia si-a povestit viata. Vorbea coerent si logic, doar povestea ei parea compusa din cioburi taioase si dure, ramasite triste din zilele unei vieti. Avea trei copii, nici unul n-o mai cautau desi isi sacrificase viata stand alaturi de tatal lor care... Pleca singur in concedii si asta o durea, nu fusese nici o data cu ea in vacanta. Era agresiv si betiv. Ea era o femeie simpla, muncise intr-o fabrica, nu-si dorise nici averi, nici cariera, nici bani, doar pace si dragoste. Si totusi nu le avea. Oare unde gresise? Oare de ce in loc sa lupte se sacrificase? Unde era « rasplata » sacrificiului? La plecare s-a oprit o clipa in prag s-a intors catre noi si ne-a spus: "Traiti-va viata, fiecare moment conteaza, nici nu stiti cat de repede trece timpul... Ieri eram tanara, nici nu stiu cand am ajuns asa. Trece totul intr-o clipa. Nu stii cand si cum. Fiti fericiti... bucurati-va de tinerete..." Era nebuna? Nu. Fusese "nebuna" o viata intrega, acum devenise lucida, extrem de lucida, insa nimeni nu o credea. Oare ce lipsise din tablourile acestor vieti? Ce conteaza atunci cand privesti inapoi dinspre capatul vietii? La prima vedere raspunsul e simplu: in cazul batranului iubirea pentru ceilalti, in cazul batranei iubirea pentru propria persoana. Ce se ascunde in spatele acestor atitudini diferite dar cu acelasi rezultat? Ce suferinte au dus la lipsa iubirii de altii si de sine ? Nu putem sti, stim doar ca ele au existat. A existat candva o trauma sufleteasca, un atac la iubire ce a creat un gol ce s-a extins tot mai tare si... nu a fost vindecat. Nici unul nu a stiut sa lupte! Nici unul nu a stiut ca poti avea tot si nimica, insa numai un lucru conteaza, iubirea ce s-a impletit cu faptele vietii si iubirea care a ramas. Nu conteaza cine-ai fost si ce ai, conteaza daca ai avut iubire si daca ai stiut sa lupti pentru ea! Si totusi ce e ea? CE E IUBIREA? Iubirea e... cand suntem stransi la pieptul mamei prima oara, cand primim prima jucarie frumoasa si ne bucuram cu toata fiinta, cand luam o nota proasta la scoala si totusi parinti ne dojenesc putin dar ne iarta, cand ne place un coleg din clasele primare si ne invartin prin preajma lui si apoi ne pornim pe joaca, cand venim cu hainele murdare si totusi nimeni nu ne cearta, cand adolescenti fiind, inima ne bate mai tare si credem ca suntem in fata unei iubiri vesnice si eterne ce va dura intreaga viata. Apoi vine acel moment cand intalnim acea iubire ce ne atinge sufletul si credem ca e unica, si ultima, si totusi... deseori exista un "va urma", dar cu o alta persoana. Iti trebuie o anumita experienta de viata si uneori mult curaj, ca sa crezi in acel "nu exista ultima iubire", sa crezi ca intotdeauna mai poate fi si o alta... Si totusi uneori intalnim o iubire ce ramane, si stim ca el/ea va fi cel ce ne va insoti pentru mult timp, fiindu-ne profesor de iubire pe viata. Si este asa. Ciudat... pe-aceasta n-o consideram niciodata ultima si totusi este asa! Apoi surasul copiilor, al bucuriei viselor implinite oricare ar fi ele, al serilor senine de vara, si al bradului pe care il privesti cu cei dragi. Toate acestea sunt MOMENTELE DE IUBIRE ALE VIETII, fie ca stim sau nu stim. Si totusi se pare ca ea nu ne insoteste tot timpul. Si totusi se pare ca ea e cu noi mereu insa uneori sta in umbra. Ma contrazic? Nu. Sau poate ca da... Avem momente cand suntem extrem de egoisti, toti am fost uneori asa si toti ne acuzam pentru asta, ne simtim vinovati, ne culpabilizam si deseori ne pedepsim inconstient. Insa mi-a trebuit o vreme sa inteleg ca la iubire nu poti ajunge decat trecand prin neiubire. Pentru ca altfel nu am putea iubi fiintele care nu sunt la acelasi nivel spiritual ca si noi. Pentru ca nu putem iubi decat prin intelegere, acel tip de intelegere numit EMPATIE. Intelegerea trairii celuilalt prin simplul fapt ca si tu ai trait asa! Ne iubim de fapt pe noi, in ceilalti, ne iubim de fapt sufletul ce ne apare sub alt chip si nume. SUFLETUL LUMII e de fapt ceea ce iubim in noi si-n ceilalti. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!