Viata inseamna o continua alegere intre lumina sau intuneric.

“Fericirea suprema in viata este convingerea ca suntem iubiti, iubiti pentru noi sau, mai curand, in ciuda noastra”. - Victor Hugo Un negustor oarecare şi-a trimis fiul să înveţe Taina Fericirii de la cel mai înţelept dintre toţi oa­menii. Băiatul a umblat patruzeci de zile prin de­şert pînă a ajuns la un frumos castel, în vîrful unui munte. Acolo trăia înţeleptul pe care îl căuta. Însă în loc să întîlnească un sfînt, eroul nostru s-a trezit într-o încăpere unde a văzut o vînzoleala extraordinară: era un du-te vino de negustori, oa­meni care stăteau de vorbă prin colţuri, o mică or­chestră cînta melodii suave, şi mai era şi o masă plină cu cele mai alese bucate din acea parte a lu­mii, înţeleptul vorbea cu toata lumea, iar băiatul a trebuit să aştepte două ore pînă să-i vină şi lui rîndul. Înţeleptul ascultă cu atenţie motivul vizitei, dar îi spuse că în acel moment nu avea timp să-i expli­ce Taina Fericirii. Îi sugeră băiatului să dea o raită prin palat şi să se întoarcă peste vreo două ore. ― Dar pînă atunci, vreau să te rog ceva, a com­pletat înţeleptul, dînd băiatului o linguriţă în care picură doi stropi de untdelemn. Cît mergi, poartă această linguriţă fără să verşi untdelemnul din ea. Băiatul a început să suie şi să coboare scările palatului, cu ochii aţintiţi la linguriţă. După două ore, s-a prezentat iar în faţa înţeleptului. ― Vasăzică, începu înţeleptul, ai văzut tapise­riile persane din sufragerie? Ai văzut grădina care i-a luat Maestrului grădinar zece ani ca s-o creeze? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea? Ruşinat, băiatul mărturisi că nu văzuse nimic. Singura lui preocupare fusese să nu verse picătu­rile de untdelemn pe care i le încredinţase înţeleptul. ― Atunci întoarce-te şi cunoaşte minunile lu­mii mele, îi spuse înţeleptul. Nu poţi avea încre­dere într-un om dacă nu-i cunoşti casa. Mai liniştit de această dată, băiatul luă lingu­riţa şi reîncepu să se plimbe prin palat, de data aceasta observînd toate operele de artă care atîr­nau de tavane şi pe pereţi. A văzut grădinile, mun­ţii din jur, gingăşia florilor, rafinamentul cu care fiecare operă de artă fusese aşezată la locul ei. În­tors la înţelept, îi relată amănunţit tot ce văzuse. ― Dar unde sînt cele două picături de untde­lemn pe care ţi le-am încredinţat? a întrebat înţe­leptul. Privind linguriţa, băiatul văzu că o vărsase. ― Acesta este singurul sfat pe care ţi-l pot da, spuse înţeleptul înţelepţilor. Taina Fericirii stă în a privi toate minunile lumii şi a nu uita niciodată de cele două picături de untdelemn din linguriţă. Autor: Paulo Coelho, în „Alchimistul” “Fericirea este cea mai mare biruinta, aceea pe care o dobandim impotriva destinului ce ne este impus”. - Albert Camus “Fericirea e ceva ce atingi arareori, dar in intampinarea ei merita sa alergi toata viata”. - Stendhal “Fericirea nu provine din ceea ce faci, ea pluteste in ceea ce faci, din profunzimea interiorului tau”. - Eckhart Tolle “Fericirea inseamna sa invingi durerea, sa fii vesel cat se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte”. - William Shakespeare Cred cu tarie ca lumea e creata din lucruri opuse, din lumini si umbre, ca pentru a ajunge la bine trebuie sa cunosti raul, iar pentru a cunoaste fericirea trebuie sa te lovesti de puterea suferintei. Iar cand vei merge pe un drum intunecat, bantuita de demonii trecutului, mergi pana la capat deoarece este testul de rezistenta pe care ni-l putem oferi pentru a descoperi cu adevarat de ce suntem capabile. “Fericirea isi are originea in suferinta, si, oricat de mult am dori sa traim numai in fericire, este absolut imposibil, intrucat fara suferinta, aceasta niciodata nu-si va arata miraculosul spectru”. - Sorin Cerin
Publicitate

“Cand fericirea ta este mare, nu te increde prea mult in ea, nici nu ne dispretui pe noi cei saraci, ci arata-te mereu vrednic de fericirea ta.”  – Menander

Un om este nefericit pentru ca nu stie ca este fericit. Viata inseamna o continua alegere intre lumina sau intuneric. Exista o armonie cosmica de forme si marimi. Cum ne purtam unii cu altii? Sigur nu ne purtam cum trebuie.

Oameni sunt raniti sufleteste, inchisi ca vitele si legati in sectii de specialitate si tranchilizati. Atunci cand te afli printre nebuni devii si tu un nebun, ba mai mult, gasesti ca nebunia asta are farmec. Si cati au sarit gardul…

Dependente de medicamente, industrii de farmaceutice ce au nevoie de oameni bolnavi. Iertari nedaruite. Maini care nu se mai ating. Buze care nu se mai saruta. Imbratisari care nu mai au pereche. Imbratisari in aer. Trupuri mutilate. Sinucideri si crime trupesti sau sufletesti. Invinuiri. Abuzuri. Durerea ta este durerea mea. Suflete, nu esti singur.

Publicitate

Vrem oare pace interioara intr-o dulceata spirituala? Rugaciunea este ca un sandwich pentru suflet… as vrea sa-l hranesc si pe el. Impachetez totul in recunostinta si ganduri bune. Sufera ego-ul nostru. Daca inima ar avea minte, s-ar sinucide, iar mintea daca ar avea inima ar face infarct! Crizele psiho-spirituale nu se trateaza medicamentos, ci duhovniceste. Depresia se trateaza pe verticala, nu pe orizontala. Cine nu poate trece peste un eveniment neplacut in viata se imbolnaveste de cancer…

Lovim in organe in functie de fricile noastre. Natura este inteligenta si se poate regenera daca e adaptata corect. Boala ne trimite spre introspectie. Daca apelezi la spiritualitate, exista o solutie. Respiram in eprubete. Boala ne este prietena. Autostrada sufletului ne ofera semnale de circulatie. Vindecarea inseamna crestere spirituala.

Putine lacrimi, multa bucurie – Ieromonah Hrisostom Filipescu


Publicitate


Alte Articole