Usa templului tau este inima…

Publicitate

Simplul fapt ca suntem in viata este asa un dar, insa nimeni nu ti-a spus vreodata sa fii recunoscator existentei. Din potriva, toata lumea era ursuza, se plangea. In mod natural, daca tot ceea ce te inconjura in viata inca de la bun inceput iti tot subliniaza ca nu esti ceea ce ar trebui sa fii si asta iti da idei cum ca ar trebui sa devii ceva; valoarea vietii tale nu este niciodata pusa in evidenta. Tot ceea ce este pretuit este viitorul tau – daca poti deveni cineva respectabil, puternic, bogat, intelectual, in anumite moduri faimos, nu oricine.

Inteligenta capului nu e deloc inteligență; ea este calitatea de a fi bine informat. Adevărata inteligență este inteligența inimii, singura inteligență care există. Capul este doar un acumulator. El e veșnic vechi, niciodată nou, niciodată original. Este bun la anumite scopuri; ca fișier, e foarte bun. Și în viață e nevoie de asta – multe lucruri trebuie ținute minte. Acumulează într-una cunoștințe în el și ori de câte ori ai nevoie de ele, le scoți. Capul e bun pentru matematică, pentru socoteli, pentru viața de zi cu zi.

Dar dacă tu crezi că asta e toată viața ta, ai să rămai prost. N-ai să cunoști niciodată frumusețea simțirii, n-ai să cunoști niciodată binecuvântările inimii. Nu vei cunoaște niciodată harul care coboară numai în inimă, dumnezeirea care intră numai în inimă. Nu vei cunoaște niciodată rugăciunea, nu vei cunoaște niciodată poezia, nu vei cunoaște niciodată iubirea.

Inteligența inimii aduce poezie în viața ta, îți învață pașii să danseze, îți face viața o bucurie, o sărbătoare, un râs continuu. Îți dă simțul umorului. Te face capabil de iubire. Asta e adevărata viață.

Viața care e trăită cu capul e o viață mecanică. Devii un robot – poate foarte eficient. Roboții sunt foarte eficienți, mașinăriile sunt mai eficiente decât omul. Cu capul poți câștiga multe, dar nu vei trăi multe. Poți avea un standard de viață mai bun, dar nu vei mai avea viața.

Publicitate

Viața este a inimii. Viața poate crește numai în inimă. Viața, dragostea, spiritul cresc numai în solul inimii. Tot ce este frumos, tot ce este cu adevărat valoros, tot ce este plin de înțeles, important vine din inimă. Inima este centrul, capul e doar periferia. A trăi cu capul înseamnă a trăi la periferie, fără să ajungi să cunoști vreodată frumusețile și culorile centrului. A trăi cu inima și a te folosi de cap ori de câte ori este nevoie înseamnă inteligență.

Dar centrul, stăpânul, se află în miezul ființei tale. Stăpanul e inima, iar capul e doar servitor – asta înseamnă inteligență. Când capul devine stăpân și inima e uitată de tot, asta e prostie. E la latitudinea ta să alegi. Ține minte, capul ca sclav e un sclav frumos, foarte util. Dar ca stăpân e un stăpân periculos și îți va distruge toată viața, îți va otrăvi toată viața.

Privește în jurul tău. Viața oamenilor e total otravită, otravită de cap. Ei nu mai simt, nu mai sunt sensibili, nimic nu-i mai emoționează. Soarele răsare, dar in ei nu tresaltă nimic; se uită la soare cu ochii pustii. Cerul se umple de stele, dar inima lor rămâne insensibilă la frumusețea nemarginită presarată de stele, niciun cântec nu se înalță din inima lor.

Omul a uitat să cânte. Norii vin pe cer și păunii dansează, dar omul nu știe să danseze. A ajuns un infirm. Pomii dau în floare – dar omul gândește, niciodată nu simte, și fără simțire înflorirea e cu neputință.

Ieși din starea asta! Lasă viața să aibă romantism, puțină aventură. Explorează! Milioane de frumuseți și de splendori te așteaptă. Continui să te miști în cerc, fără să intri în tempul vieții. Ușa templului este inima…

Osho

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet