Abia împlinisem 18 ani când am luat o decizie care avea să-mi schimbe pentru totdeauna cursul vieții. De rușine și teamă, am renunțat la cel mai de preț dar al vieții: la propriul copil.
Când aveam 17 ani,am participat la o selecție pentru o agenție de modele,în Bacău,orașul în care m-am născut. Eram brunetă,cu ochi verzi,aveam 1,77 m și un corp de invidiat. Am câștigat cursuri gratuite de modeling și o ședință foto. Când terminam orele la liceu,prezentam noile colecții de haine sau de bijuterii la diferite evenimente din oraș.
Luam note din ce în ce mai mici
Nu am fost niciodată o elevă de 10,dar reușeam să iau note decente. Lucrurile s-au schimbat după ce am devenit model: din cauza programului încărcat,învățam din ce în ce mai puțin și abia reușeam să țin pasul cu colegii. Eram pe punctul să rămân corigentă la matematică. Într-una din zile,profesorul de mate m-a oprit după ore. Mi-a zis că avea o soluție ca să nu mai am probeme la materia pe care o preda. Inițial,am crezut că vrea să mă mediteze. De fapt,el voia cu totul altceva.
Un preț mult prea mare
Profesorul mi-a sugerat să întrețin relații sexuale cu el,ca să trec clasa. I-am spus că nu mai fusesem niciodată cu un bărbat,însă nu i-a păsat. M-a amenințat cu repetenția dacă nu-i răspund la favoruri. De teamă,am cedat și am acceptat. După un timp,pentru că-mi era din ce în ce mai rău,mi-am făcut un test de sarcină. Chiar în ziua când am împlinit 18 ani,testul mi-a indicat două liniuțe:eram însărcinată.
Am simțit că se prăbușește lumea
L-am căutat pe profesorul meu și i-am zis că voi avea un copil și că el este tatăl. Mi-a râs în față. Atunci mi-am văzut viitorul sumbru:singură cu un bebeluș. Mi-a fost rușine să le spun părinților,așa că mi-am făcut programare la un medic ginecolog. În ziua avortului,m-am simțit ca un animal dus la tăiere. După procedură,am avut dureri cumplite – dar mai cumplit era sentimentul de vină.
Coșmarul nu s-a oprit acolo
Am încercat să-mi scot din minte episodul și să-mi continui viața,dar nu exista zi în care să nu mă gândesc la grozăvia de care fusesem capabilă. Am terminat liceul și m-am înscris la o facultate cu frecvență redusă. Mi-am cunoscut alesul inimii și ne-am căsătorit după 4 luni de relație. Îmi doream foarte mult să fiu mamă,dar lunile treceau iar eu nu reușeam să rămân însărcinată. După mai multe investigații,medicul mi-a zis că nu mai puteam avea copii,din cauza unei infecții netratate. Mi-am făcut curaj și i-am spus adevărul soțului meu. El mi-a zis că nu mă mai poate privi ca înainte. Nici nu a vrut să audă de adopție. Am divorțat la scurt timp.
Viața a fost crudă cu mine
Ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns,fostul soț a avut grijă să spună tuturor ce-am făcut. Prietenii au început să mă evite,iar relațiile cu părinții mei s-au răcit. Am încercat să-mi croiesc un alt drum în viață. Continui să fiu deprimată,să iau tranchilizante,merg și la psiholog. Niciun tratament sau sfat nu-mi alungă însă remușcările.
Miruna S.,Bacău
Ce parere aveti despre aceasta poveste de viata? Ce sfaturi ii oferiti fetei?
