„Un avort mi-a distrus viața” povestea unei tinere abuzate de un profesor

„Există două opțiuni principale în viață: acceptarea condițiilor așa cum sunt ele sau acceptarea responsabilității de a le schimba.” (Denis Waitley) Tu. Tu, cea care citeşti acest articol eşti femeie, fiică, mamă, soţie, colegă sau femeie de afaceri. Dar pe tine nu te defineşte un statut ci faptul că în jurul tău gravitează liniştea şi armonia căminului tău. Că tu ca femeie reprezinţi întruchiparea blândeţii şi înţelepciunii, iubirii şi sacrificiului. Nu este uşor să fii femeie, de cele mai multe ori. Tocmai din pricina acestei asocieri cu sacrificiul în sine. Poate şi tu, ca şi mine, ai crescut într-un mediu în care ai învăţat că femeia trebuie să stea şi să îndure. Că dacă ai ales să te căsătoreşti cu un bărbat, trebuie să rămâi cu el de dragul copiiilor, să trăieşti prin ei, să uiţi de tine. Chiar dacă soţul tău este abuziv şi te face să suferi, asta e, ai făcut o alegere. Rămâi pe front până la capăt. Chiar dacă am trecut prin asta ca martor şi o apreciez pe mama mea din tot sufletul, mi-aş fi dorit ca măcar o dată să aleagă pentru ea, nu pentru mine. Stau şi mă gândesc ce aş fi făcut în locul ei. Dacă aş fi fost îndeajuns de curajoasă să aleg pentru mine. Şi zic curajoasă, nu egoistă pentru că nu egoismul ne ajută să ne trăim viaţa aşa cum vrem, ci curajul. Curajul de a te rupe dintr-o lume care nu e perfectă, dar e tot ce ai, tăria de a o lua de la capăt când ai multe responsabilități care te leagă de oameni, de un stil de viaţă, de o realitate a ta. Mi-am promis mie că nu o să las pe altcineva să aleagă pentru mine, dacă asta mă va ucide în interior. E atât de greşit să spui că trăieşti prin altcineva, când tu ai viaţa ta pe care ar trebui să o iei în propiile mâini, nu să o laşi să se joace altcineva cu ea. Ai o singură viaţă şi trebuie să comiţi greşeli, să iei decizii bune, dar le faci pentru TINE! Căci ar fi păcat să trăieşti, dar să mori pe interior în floarea vârstei şi să ajungi un roboţel teleghidat. Obisnuiesc sa spun ca viata are un scop pentru mine si eu am un scop pentru viata. Scopul vietii pentru mine, nu este determinat de alegerile marunte pe care le fac ci mai degraba de directia pe care o urmez in viata. Scopul meu pentru viata este sa traiesc autentic si in concordanta cu aceea fiinta sau voce interioara a mea. Om frumos, opreşte-te din a mai asculta de oricine îţi spune să te mulţumeşti cu ceea ce ai, cu mediocritatea, cu abuzul, sau îţi cere să te supui doar pentru că „e mai bine aşa”. Învaţă să spui “nu” atunci când cineva îţi spune ce să faci cu viaţa TA. Te îmbrăţişez.
„Ceea ce oamenii au capacitatea de a alege, au și capacitatea de a schimba.” (Madeleine Albright)
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Abia împlinisem 18 ani când am luat o decizie care avea să-mi schimbe pentru totdeauna cursul vieții. De rușine și teamă, am renunțat la cel mai de preț dar al vieții: la propriul copil.

Când aveam 17 ani,am participat la o selecție pentru o agenție de modele,în Bacău,orașul în care m-am născut. Eram brunetă,cu ochi verzi,aveam 1,77 m și un corp de invidiat. Am câștigat cursuri gratuite de modeling și o ședință foto. Când terminam orele la liceu,prezentam noile colecții de haine sau de bijuterii la diferite evenimente din oraș.

Luam note din ce în ce mai mici

Nu am fost niciodată o elevă de 10,dar reușeam să iau note decente. Lucrurile s-au schimbat după ce am devenit model: din cauza programului încărcat,învățam din ce în ce mai puțin și abia reușeam să țin pasul cu colegii. Eram pe punctul să rămân corigentă la matematică. Într-una din zile,profesorul de mate m-a oprit după ore. Mi-a zis că avea o soluție ca să nu mai am probeme la materia pe care o preda. Inițial,am crezut că vrea să mă mediteze. De fapt,el voia cu totul altceva.

Un preț mult prea mare

Profesorul mi-a sugerat să întrețin relații sexuale cu el,ca să trec clasa. I-am spus că nu mai fusesem niciodată cu un bărbat,însă nu i-a păsat. M-a amenințat cu repetenția dacă nu-i răspund la favoruri. De teamă,am cedat și am acceptat. După un timp,pentru că-mi era din ce în ce mai rău,mi-am făcut un test de sarcină. Chiar în ziua când am împlinit 18 ani,testul mi-a indicat două liniuțe:eram însărcinată.

Am simțit că se prăbușește lumea

Publicitate

L-am căutat pe profesorul meu și i-am zis că voi avea un copil și că el este tatăl. Mi-a râs în față. Atunci mi-am văzut viitorul sumbru:singură cu un bebeluș. Mi-a fost rușine să le spun părinților,așa că mi-am făcut programare la un medic ginecolog. În ziua avortului,m-am simțit ca un animal dus la tăiere. După procedură,am avut dureri cumplite – dar mai cumplit era sentimentul de vină.

Coșmarul nu s-a oprit acolo

Am încercat să-mi scot din minte episodul și să-mi continui viața,dar nu exista zi în care să nu mă gândesc la grozăvia de care fusesem capabilă. Am terminat liceul și m-am înscris la o facultate cu frecvență redusă. Mi-am cunoscut alesul inimii și ne-am căsătorit după 4 luni de relație. Îmi doream foarte mult să fiu mamă,dar lunile treceau iar eu nu reușeam să rămân însărcinată. După mai multe investigații,medicul mi-a zis că nu mai puteam avea copii,din cauza unei infecții netratate. Mi-am făcut curaj și i-am spus adevărul soțului meu. El mi-a zis că nu mă mai poate privi ca înainte. Nici nu a vrut să audă de adopție. Am divorțat la scurt timp.

Viața a fost crudă cu mine

Ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns,fostul soț a avut grijă să spună tuturor ce-am făcut. Prietenii au început să mă evite,iar relațiile cu părinții mei s-au răcit. Am încercat să-mi croiesc un alt drum în viață. Continui să fiu deprimată,să iau tranchilizante,merg și la psiholog. Niciun tratament sau sfat nu-mi alungă însă remușcările.

Miruna S.,Bacău

Ce parere aveti despre aceasta poveste de viata? Ce sfaturi ii oferiti fetei?

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Sfaturi