De ceva timp, un bun prieten mi-a relatat într-o împrejurare dificilă, o pildă care mi-a plăcut şi m-a ajutat foarte mult. Aşadar, o postez aici pentru a vă putea folosi şi voi de dânsa:
Din viata marelui filosof grec Socrate se povesteste, pana astazi, aceasta intamplare. Intr-o zi oarecare, Socrate s-a intalnit, in calea sa, cu un cunoscut. Acela, vazandu-l, l-a oprit si i-a zis:
– Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre studentii tai?
Auzind aceasta, Socrate zise:
– Stai o clipa. Mai inainte de a-mi spune tu cele ce ai aflat, as vrea sa treci printr-un mic test, numit „Testul celor trei.”
– Trei ?
– Da, trei. Inainte de a-mi vorbi despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?
– Nu. De fapt doar am auzit despre el.
– E-n regula. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
– Nu, dimpotriva…
– Deci, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?
Omul din fata lui Socrate a dat din umeri, putin stanjenit de situatia in care se baga de unul singur.
Socrate a continuat.
– Totusi, mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba, a folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?
– Nu, nu chiar…
In cele din urma, Socrate incheie discutia, cu o intrebare retorica:
– Ei bine, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca este adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi mai spui ?!
