Toate au un sens in viata si cel mai mult invatam in viata din ceea ce facem… “Daca nu ai fi renuntat candva prea devreme, nu ai sti acum sa nu te mai dai batut…”

„Viața este ca mersul pe bicicletă. Pentru a-ți menține echilibrul trebuie să continui să mergi inainte.” Albert Einstein Simti ca lipseste ceva din viata ta, “acel ceva”, simti ca nu iti gasesti linistea, ca nu esti pe deplin fericita desi ai tot ce iti trebuie? Familia ta si tu esti sanatoasa, nu ai probleme din punct de vedere financiar si nici de alta natura, copiii sunt bine si totusi….e ceva in neregula cu tine. Cauza este de cele mai multe ori lipsa de afectiune pe care trebuia sa o primesti in prima parte a copilariei. Desi cei mai multi dintre noi nu-si amintesc mare lucru din primii ani de viata, un lucru e cert: daca parintii nu ti-au oferit afectiunea si atentia de care aveai nevoie, acum, ca adult, vei resimti aceasta carenta din copilarie, insa purtand alte valente. Atentie vs. Afectiune Sunt anumiti parinti care nu realizeaza ca simpla prezenta de ordin fizic in viata copiilor lor nu este suficienta. Afectiunea, atentia si sprijinul copilului din punct de vedere emotional ii asigura acestuia o dezvoltare echilibrata si armonioasa. Fie parintii au fost crescuti la fel, fie nu-si doresc un copil rasfatat si merg pe principiul “copilul trebuie pupat doar noaptea, in somn”, insa actionand dupa aceste tipare vechi si eronate isi priveaza copilul de afectiune. La maturitate, un astfel de copil va incerca sa compenseze lipsa iubirii si a validarii propriei persoane prin diferite actiuni cat mai extravagante sau prin acumularea a cat mai multe bunuri materiale. Rar va reusi sa identifice care este cauza care-l determina sa vrea sa fie din ce in ce mai bun sau sa-si doreasca din ce in ce mai mult. Va tanji dupa afectiune intr-un mod surd, fara sa poata cere concret partenerului de viata sa-l sprijine in acest sens. Poate fi considerat un om slab, cu vulnerabilitati, daca isi marturiseste sentimentele, asa ca va alege tacerea. Pe de alta parte,copiii care au fost privati de afectiune tind sa devina dependenti de o anumita persoana ce le ofera atentie si iubire intr-un moment de slabiciune. Asa se dezvolta dependenta de partener si o parte dintre relatiile toxice. Un copil privat de afectiune va creste crezand ca nu este suficient de bun, ca nu merita sa fie iubit sau ca este ceva in neregula cu el. Unii parinti traiesc cu impresia ca micutii lor au varste prea fragede ca sa realizeze acest lucru. Pe de o parte, au dreptate. Copiii nu se gandesc la asta, insa simt cand sunt respinsi sau neglijati. Pana aproape de 8-9 ani, copilul mic se bazeaza foarte mult pe instinct si mai putin pe judecata. Un copil lipsit de afectiune devine un adult caruia ii lipseste stima de sine, care nu stie nici sa ceara, dar nici sa ofere iubire. Ii lipseste increderea in propria persoana, este pesimist, frustrat, dezechilibrat in relatiile de natura personala si in cele sociale. Nu confundati lipsa de afectiune cu indiferenta! Parintele este prezent in viata copilului si interactioneaza cu acesta, insa il neglijeaza emotional si nu ii ofera semne concrete de afectiune. Teama, izolarea, depresia, deficitul de atentie, furia si chiar performantele mai scazute din mediul scolar sunt doar cateva din efectele psihologice datorate lipsei de afectiune. A-i oferi copilului atentie, a-i asigura satisfacerea necesitatilor fizice precum hrana, apa, adapost, siguranta nu este suficienta. Daca si tu ai fost un copil neglijat, ai grija sa nu faci acelasi lucru cu propriii tai copii. Chiar daca te simti coplesit de responsabilitati, chiar daca lucrezi de dimineata pana seara, chiar daca esti obosit si plictisit rezerva-ti timp si comunica zilnic cu copilul tau, asculta-l si ofera-i afectiune. Spune-i si dovedeste-i iubirea ta in cele mai frumoase forme. Bucuria de a fi parinte e un privilegiu pe care viata ti l-a oferit si trebuie pretuit din plin. Depaseste granitele propriei educatii, lasa in urma tiparele si sterge cu buretele eventualele principii eronate. Fii mai mult decat au fost parintii tai pentru tine! Ofera-i afectiune si iubire neconditionata copilului tau, iar rasplata va fi nepretuita! Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Daca n-ai fi daruit atunci cand credeai ca nu mai ai de unde, n-ai fi stiut sa pretuiesti lumina pe care ti-o daruieste cel care, si el, o cauta…

Daca n-ai fi continuat totusi sa lupti, atunci cand credeai ca nu mai poti, n-ai fi invatat sa ii ajuti pe altii sa o faca…

Daca n-ai fi plans candva toate lacrimile ce pot fi planse pe pamant- si totusi, parca tot nu secasera de tot in inima ta, tot navaleau, mereu, de prin adancuri- cum ai putea vedea lacrima ascunsa a altuia? Si sa o simti ca fiind a ta?

Daca tu nu ai fi jertfit candva tot ce aveai mai drag, mai sfant, mai pur si mai curat, cum ai putea plange la mormintele celor care au facut-o inaintea ta? Cum ai putea vreodata sa pretuiesti ranile din spatele jertfelor pe care le fac altii pentru tine? Ti s-ar parea cel mai natural lucru din lume…poate ca nici nu le-ai vedea. N-ai fi invatat poate nicicand sa incerci mereu sa vezi cate lacrimi a costat bucuria ta….

Daca nu ti-ai fi urlat candva durerea, ai fi acum surd la durerea altuia…

Daca nu ai fi tanjit candva dupa un cuvant de alinare, ai ramane mut la cereri nerostite in care de fapt urla inimi frante….

Daca nu ai fi murit candva rostind prea multe cuvinte, nu ai fi invatat azi sa spui mai mult prin taceri…

Daca nu ti-ai fi smuls candva o bucata din inima sa ti-o pui temelie la ceva mai inalt decat tine, ai fi orb la ce au construit, cu lacrimi, sange si aorte vii cei dinaintea ta…

Daca nu te-ai fi prabusit candva in iadul deznadejdii, n-ai sti sa intinzi mana celui cazut, tragandu-l spre vreun liman de pace…

Daca nu te-ar fi chinuit candva mii de intrebari, n-ai sti acum sa raspunzi la intrebari, inainte de a fi puse…inainte poate de a fi chiar gandite.

Daca nu te-ai fi ratacit candva, n-ai sti sa lasi in urma-ti semne pentru cei ce vin, cautand cu infrigurare in fata ta urmele pasilor celor pe care vrei sa ii urmezi…

Daca nu ti s-ar fi luat candva tot ce aveai mai de pret, n-ai fi invatat sa fii liber in orice clipa sa zbori. N-ai fi invatat sa investesti in ceea ce nu-ti poate lua nimeni niciodata….

Daca nu ai fi cerut candva ajutor, poate ca nu ai sti acum sa ajuti, chiar daca nu auzi nici un strigat…

Publicitate

Daca nu ai fi ajutat fara sa ti se multumeasca, nu ai fi invatat ca e mai bine poate asa- caci ti-l indatorezi pe Domnul…

Daca nu ti-ai fi pierdut candva credinta, nu ai fi invatat poate cum sa le-o intaresti altora…

Daca nu ai fi renuntat candva prea devreme, nu ai sti acum sa nu te mai dai batut…

Daca nu ai fi iubit de multe ori prea mult, nu ai fi invatat sa iti faci din ” prea putin” -ul primit scara spre Rai….

Daca nu ai fi fost alungat de oameni, nu ai fi fost primit de Domnul si nu ai fi invatat si tu sa adapostesti straini pribegi in casa inimii tale…

Daca nu ai fi indurat candva foame, cum ai fi invatat sa ii saturi pe altii?

Daca nu ai fi ars candva de sete, cum ai fi invatat sa zidesti fantani in sufletele oamenilor?

Daca nu ti-ar fi fost candva frig, cum ai fi invatat sa imbratisezi oamenii si sa le invelesti inimile cu inima ta?

Oare de n-ai fi fost ranit, in stare sa-ti dai viata pentru o mangaiere, oare ai sti acum sa mangai rani pe langa care ceilalti trec grabiti?

Daca n-ai fi murit candva de dor, ai fi invatat sa pretuiesti acum, mai mult decat orice, clipele cand ai oamenii dragi aproape?

Daca n-ai fi iubit candva pana dincolo de orice limita credeai ca poti sa ai, ai fi stiut oare acum ca iubirea adevarata se multumeste cu faptul ca este? Si multumeste ca poate iubi asa? Ai fi invatat vreodata sensul acestui “multumesc” pe care il rostesc in tacere ciresii infloriti?

Daca nu ti-ai fi luat candva in spate crucea, poate nici azi nu te-ai gandi la inviere….

Si, daca n-ai fi plans candva zdrobit de greutatea ei, ai mai putea sa ii ajuti pe altii sa si-o duca? Si ai mai sti sa le intinzi marama? Stiind ca au si ei, asa cum ai avut si tu, candva, nevoie?

Iata sensul la ceea ce, uneori, iti pare fara sens.

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!


Publicitate


Alte Articole