Te-ai intrebat vreodata cine estu TU? Tu cel adevarat? De multe ori uiti de tine…

"Unul din secretele unei vieti fericite este sa ierti pe oricine si orice inainte de a merge la culcare." Fiecare dintre noi a fost cel puțin o dată rănit de acțiunile și cuvintele celorlalți. Aceste răni pot lăsa în urma lor sentimente de mânie, de amărăciune sau chiar de răzbunare. Dar, dacă nu practicăm arta iertării, s-ar putea ca noi să fim cei care plătim cel mai mare preț. Îmbrățișând iertarea, putem îmbrațișa, de asemenea, pacea, speranța, recunoștința și bucuria. După citirea următoarelor citate și cugetări, ia în considerare modul în care iertarea te poate ajuta în drumul tău către bunăstarea fizică, emoțională și spirituală. Nu suntem perfecți și nu trăim într-o lume cu oameni perfecți, iar această realitate ne cere să stăpânim pe deplin arta iertării. Iata care sunt cele 37 de cugetari despre iertare care iti vor incalzi sufletul: #1. „Numai cei curajosi știu să ierte!” – Lawrence Sterne #2. “A ține minte răul înseamnă a fi biruit de rău.” – Sfantul Ioan Gura de Aur #3. „Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei ce te-au insultat.” – Napoleon Bonaparte #4. “După cum ne purtăm noi cu aproapele, așa se va purta Dumnezeu cu noi.” – Sfântul Ioan Gura de Aur #5. „Cel blând nu inclină spre răzbunare, ci mai mult spre iertare.” – Socrate #6. „Nu există iubire fără iertare și nu există iertare fără iubire.” – Bryant H. McGill #7. “Iertarea nu este un act ocazional, ci o atitudine permanentă.” – Martin Luther King #8. „Ura pe care o porți este un cărbune aprins în inima ta care îți face mai mult rău ție decat lor.” – Lawana Blackwell #9. „Când n-am iertat eu însumi, mai pot să fiu iertat?” – Mihail Iurievici Lermontov #10. „A ierta este, în esență, un atribut dumnezeiesc, iertarea omonească apărând în consecință ca încă o probă a prezentei suflului divin în faptură.” – Nicolae Steinhardt #11. „A refuza să ierți poate fi infinit mai rău decât a ucide, deoarece crima este deseori un impuls al unui moment de fierbințeală, în timp ce lipsa de iertare este o alegere deliberată și rece a inimii.” – George McDonald #12. „Iubirea este un act de iertare nesfârșită, o privire tandră care devine un obicei.” – Peter Ustinov #13. „Atunci când trecem cu vederea greșelile altora, imităm extraordinara iertare a lui Dumnezeu.” – Ken Sande #14. „Omule, dacă tu judeci, n-ai iertare, căci judecându-i pe alţii te condamni pe tine.” – Sfantul Apostol Pavel #15. “Împacă-te cu Dumnezeu și mulți oameni vor veni să se împace cu tine.” – Sfantul Serafim din Sarov #16. „Dacă ierți, iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare.” – Lev Tolstoi #17. „Fii îngăduitor, căci toți avem nevoie de iertare.” – Seneca #18. „Iertarea este calea spre ințelepciune. Iertarea este curaj spre a trăi cu putere.” – Claudiu Ovidiu Tofeni #19. “Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatal vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.” – Matei 6:14 #20. „Cei slabi nu vor putea niciodată să ierte. Iertarea este calitatea celor puternici.” – Mahatma Gandhi #21. „Insulta va sta sub nivelul dușmanului, revolta se va pune la nivelul său, numai iertarea va pune deasupra sa.” – Benjamin Franklin #22. “Și, când stați în picioare de vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru că și Tatăl vostru care este în ceruri să va ierte greșelile voastre.” – Marcu 11:25 #23. „Nici o răzbunare nu este atât de completă ca iertarea.” – Josh Billings #24. „Întotdeauna iartă-ți dușmanii. Nimic nu-i agasează mai mult!” – Oscar Wilde #25. „Omul virtuos trebuie să imite arborele de santal care, atunci când este tăiat, parfumează securea care-l loveste. Un om care se gândește să se razbune, are deschisă propria sa rană, care altfel s-ar vindeca și s-ar închide.” – Francis Bacon #26. “Dumnezeu este iertare. Ietarea este deja dată, noi trebuie să ne-o însușim, trebuie să ne ridicăm la vrednicia acestei iertări și atuncea vom vedea cum iertarea face parte integrantă din iubire.” – Parintele Rafail Noica #27. “Noi nu trebuie doar să iertăm, ci să și uităm. Nu ierta doar din ascultare față de Dumnezeu, ci din plăcere pentru ceilalți.” – Sfântul Ioan Gura de Aur #28. „Când nu-l ierți pe altul, nu-l amărăști atâta pe el, pe cât te jignesti pe tine însuți.” – Sfântul Ioan Gura de Aur #29. „Iertarea e cea mai puternică dintre puteri: face bine atât celui care o acordă, cât și celui care o primește!” – Goethe #30. „A ierta înseamnă a elibera un prizonier și a descoperi că prizonierul erai tu.” – Lewis Smedes #31. „Nu realizezi cât de puternic ești până nu experimentezi iertarea.” – Paulo Coleho #32. “Iertarea este mai buna decât răzbunarea, întrucat iertarea este semnul unei naturi blânde, pe când răzbunarea este simptomul unei naturi sălbatice.” – Epictet #33. “Dacă am număra și am elimina din viața noastră pe toți cei care ne-au gresit, cât de puțin, am ajunge să nu mai avem pe nimeni alături de care să traim. Întrucât, a fi social înseamna a fi iertător.” – Robert Frost #34. “Și, chiar dacă păcătuiește impotriva ta de șapte ori pe zi, și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: «Îmi pare rău!», să-l ierți.” – Luca 17:4 #35. “Unul din secretele unei vieți fertile este să ierți pe oricine și orice înainte de a merge la culcare.” – Ann Landers #36. “Atunci când îi judecăm, îi indepărtăm pe oameni de noi; creăm o barieră, un zid. Atunci când iertăm, distrugem barierele și ne apropiem de ceilalți.” – Jean Vanier #37. “A ierta este, în esență, un atribut dumnezeiesc, iertarea omenească apărând în consecință ca încă o probă a prezentei suflului divin în făptură.” – Pr. Nicolae Steinhardt Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Cine sunt, cine esti…

“Dragul meu suflet care citesti,

Iti voi spune cine esti TU. Da, da. Iti voi reaminti, de fapt, cine esti TU, pentru ca sunt si eu ca si tine om printre altele si stiu ca foarte des uiti cine esti.

Voi incepe prin a iti spune cine NU esti.

Tu NU esti un om neputincios pe fata pamantului.

Tu NU esti un om cu slabiciuni sau cu defecte, care greseste si care e predestinat sa sufere.

Tu NU esti un om care are doar o viata de trait si atat.

Tu NU esti un om singur care nu va gasi iubirea niciodata.

Tu NU esti un om care TREBUIE sa faca ceva sau altceva, orice.

Tu NU esti un om la dispozitia soartei si a norocului.

Tu NU esti creatia celor din jurul tau.

Tu NU esti obligat sa faci nimic.

Tu NU esti extensia parintilor tai sau copia prietenilor tai.

Tu NU esti un angajat si atat.

Tu NU esti o persoana haotica si agitata.

Tu NU esti o persoana violenta si plina de frustrari.

Tu NU esti vinovat pentru nimic, dar esti responsabil pentru tot!

Tu NU esti singura fiinta vie din Univers.

Tu NU esti un cetatean intr-o societate.

Tu NU esti doar o mama, un tata sau un sot ori sotie.

Tu NU esti suma greselilor tale.

Tu NU esti persoana din trecutul tau.

Tu NU esti persoana obosita, trista, deprimata, fara initiativa si idei pe care o imbraci zi de zi.

Tu NU esti doar ATAT.

Tu NU esti OM si ATAT.

TU ESTI UN UNIVERS INTREG SI ASTA TREBUIE SA CONSTIENTIZEZI CA SA ITI POTI CLADI VIATA DIVINA PE CARE O MERITI SI SA FII UNUL CU ADEVARATA TA NATURA.

Atunci cand te judeci dur din prisma faptelor tale din trecut sau recente, din prisma stariilor tale emotionale sau mentale actuale, din prisma acelor greseli pe care nu ti le poti ierta, e ca si cum ai avea un buchet enorm cu 1000 de flori intr-o vaza, superb, viu, colorat, parfumat, dar tu nu ai vedea decat ca vaza este ciobita si ai arunca-o cu tot cu buchet la gunoi.

Tu nu esti vaza ! Tu nu esti recipientul uman pe care il intrupezi in aceasta existenta, cu tot cu faptele si trecutul lui incluse!

Tu esti o suma de elemente infinite pe care nu ti le aduci aminte acum pentru ca mintea ta umana, limitata la o capacitate de perceptie a vietii si a Universului minuscula, nu isi poate reconstitui memoria tuturor existentelor tale “trecute” sau mai bine zis – paralele. Poate ca e greu de imaginat ca tu ai extensii sufletesti, energetice – exact ca si Dumnezeul suprem- care traiesc in paralel. Precum in Univers nu exista timp si totul este instant si liniar, vietile tale toate de cand ai aparut ca spirit de lumina la inceput, sunt paralele intotdeauna. Atunci cand le privesti din prisma temporalitatii pamantului, da, ele pot fi numite vieti trecute.

Hai sa te iau de la inceput si sa iti povestesc cum te-ai nascut. Nu din mama ta de aici, pe Pamant. Ci cum te-ai nascut ca spirit de lumina.

Nasterea ta a fost o “picurare” din Dumnezeul Mama-Tata, creator a tot ce este. Ca o picatura dintr-un ocean, tu ai fost creat in afara Dumnezeului Central, dupa chipul si asemanarea sa – adica tu – un dumnezeu rupt din dumnezeu. Ca si picatura de apa din ocean, tu ai aceleasi proprietati si aspect ca si sursa ta. Dumnezeu a vrut sa creeze viata, sa se experimenteze pe el si sa aiba companie – si atunci a creat un numar imens de minunate fiinte de lumina, rupte din el.

TOATE aceste fiinte erau replica unui Dumnezeu. Toti erau dumnezei si aveau liber arbitru. Si imediat cum au fost constienti de propria lor individualitate si putere creatoare, au inceput sa creeze la randul lor – Universuri, planuri de existenta, alte fiinte, situatii zamislite din puterea lor de intentie. Totul avand la baza frumoasa energie a IUBIRII DIVINE. Totul exista in Univers in iubire divina, creatoare, pura. Insasi energia vietii se naste din IUBIRE.

Tu, suflet drag, ai facut de toate, desi nu iti amintesti: ai creat universuri, ai zamislit planete, ai creat fiinte in dimensiuni diferite, ai ghidat alte spirite de lumina, ai fost mesager intre intelepti si cei insetati de intelepciune, detii cunoasterea suprema si puterea de creatie suprema, si acum, esti pe Terra pentru un anumit motiv pe care TU l-ai avut. Poate ca vei reusi pana la plecare sa aflii de ce esti aici, poate tu – dar te asigur ca iti vei face misiunea, iti vei juca rolul sau iti vei invata lectia. Sau poate ca…vei avea doar o calatorie reusita.

TU nu esti un om si tot ceea ce reprezinta acest om. Acesta este doar un episod din luuunga ta viata divina. Si nu te reprezinta ceea ce face acest om, pentru ca el joaca rolul pe care trebuie sa il joace in joc. Insa ceea ce face acest om categoric influenteaza evolutia sa, a altor oameni si a planetei pe care traieste. Ca si in Ceruri, si aici totul este perfect interconectat si codependent, pentru ca desi aparent ne simtit indivizi separati, de fapt noi suntem picaturi de apa intr-un imens ocean de energie.

Relaxeaza-te si nu mai lua totul asa de in serios – joci un joc si daca pierzi singurul lucru care ti se poate intampla este sa il iei de la capat avand lectiile invatate. Negativismul cu care privesti viata ta si viata in general pe Pamant afecteaza vibratia planetei si o tine din evolutie. Gandeste-te cati oameni gandesc negativ acum! Dar iti spun, unul singur care gandeste pozitiv conteaza, pentru ca acela este canal pentru impamantarea energiei universului pe Pamant si in toti, acela este aducator de lumina.

Publicitate

Gandhi a spus bine si intelept : Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume. Pentru ca lumina e molipsitoare, iubirea e molipsitoare. Odata impamantata, ea se raspandeste. Daca toti oamenii ar face exercitii de impamantare, s-ar umple de lumina si de energie vitala.

Da, esti un spirit care se joaca.  Unii dintre noi au venit ca mesageri ai iubirii – cum e cazul meu. Unii au venit ca ghizi spirituali intelepti – cu ar fi Osho. Unii au venit sa experimenteze ascensiunea – cum e cazul celor care o asteapta si se bucura de ea. Unii au venit sa distruga vechi sisteme si sa faca loc pentru iubire – cum e cazul celor din miscarea Occupy.

Unii au venit sa ii ajute pe alti sa devina mai luminosi, mai iubitori, sau sa le aduca aminte cine sunt – cum sunt unii copii indigo, de cristal sau de diamant. Altii au venit ca sa impamanteze noi energii – cei mai multi dintre acestia au joburi sau ocupatii care presupun multe calatorii si cel mai adesea sunt inconstienti de ceea ce fac. Altii au venit sa sustina energetic pe altii – cum ar fi terapeutii reiki, samanii, bioenergoterapeutii in general. Altii doar aveau karma de echilibrat – cei care au multe probleme si boli in special. Altii sunt in vacanta sau vizita, turisti – cei care au vieti simple si frumoase, abundente si pline de iubire, de parca ar fi binecuvantati sa aiba parte de liniste si armonie.

Si sa nu uitam, ca sunt si cei care trebuie sa impamanteze intunericul si sa faca totul greu, ca noi sa putem deveni puternici luptandu-ne cu ei si invatand – cum sunt politicienii, masonii, reptilienii, persoanele care ne supara si ne testeaza, criminalii si in general distrugatorii echilibrului si anti-simpatizantii iubirii si liberului arbitru pentru toti.

Ideea este ca avem cu totii roluri si ca toti suntem sub masca pe care o purtam sub numele de identitate pamanteasca, fiinte divine de lumina venite aici cu un scop, care au uitat cine sunt, ce putere au, de unde vin si cata iubire pot sa radieze.

Un lucru ramane constant – IUBIREA. Nu e cazul sa ne diferentiem, sa ne discriminam, sa ne judecam unii pe altii. Cand te uiti la cel din fata ta, te vezi pe tine. Daca deschizi ochii inimii si lasi minte deoparte, vei gasi in oricine va sta in fata ta, o fiinta de lumina, un membru al familiei de ACASA. Ne simtim cu totii atat de singuri aici pentru ca ne e frica sa recunoastem cine suntem si sa privim la fiecare din noi dincolo de invelisul uman.

Suflet drag, tu nu esti un OM si atat, tu nu esti ceea ce vezi in oglinda, tu nu esti suma faptelor tale si nici ceea ce incerci sa fii sub presiunea oamenilor din jur – tu esti fiinta de lumina, eterna, inteleapta, iubitoare, creatoare, neinfricata.

Tu stii in memoria ta divina tot ceea ce ai nevoie sa stii si tot ceea ce exista si a existat vreodata, pentru ca in oceanul creatiei nu exista diferenta intre energia iubirii, energia informatiei, energia creatiei, energia vietii – toate sunt o singura energie care curge, care e in toti si trece prin toti si care e posibil de accesat de absolut oricine. Energia e una singura, care poate fi modelata intr-un infinit de forme. Aceeasi energie sta si la baza manifestarii Dumnezeului Mama-Tata, si la baza crearii universurilor, si la baza crearii fiintelor de lumina, si la baza formelor fizice, aceeasi energie ne constituie faptele, cuvintele, intentiile.

Cu aceeasi energie imbratisam si injuram. Din aceeasi energie este facuta si inima noastra si constienta noastra divina. Important este cum fiecare dintre noi manifesta, filtreaza si transmite mai departe aceasta energie, pentru ca noi suntem creatorii, dumnezeii nostri personali si a realitatilor pe care le experimentam zi de zi.

E foarte important sa iti constientizezi maretia, gratia, puterea, capacitatea de iubire, forta de creatie, provenienta si natura, si sa fii unit cu ele, suflet drag. Si in acelasi timp e important sa iti constientizezi blocajele, fricile, frustrarile, modelele comportamentale dobandite, prejudecatile, pentru a inceta sa te identifici cu ele, indepartandu-te de adevarata ta natura. Nu esti ele, tu esti ceea ce ele nu lasa sa fie.

Nu lasa mintea ta sa iti spuna cine esti, lasa inima sa iti arate ce putere ai. Nu ii lasa pe cei din jur sa iti defineasca ideea a cine esti atunci cand te critica si te pun la colt – pentru ca ei nu stiu cine sunt ei in primul rand. Cum ar putea cineva care nu e constient de adevarata sa natura, sa aiba dreptate in ceea ce spune despre tine? Nu ar putea, pentru ca acea persoana judeca prin prisma mintii sale umane inguste si slab capabile de iubire si prin cea a egoului sau. Cand cineva e rautacios, incearca sa iti stapanesti impulsurile omenesti si sa zambesti cu compasiune, evitand sa iti manifesti furia si astfel sa te rupi de natura ta iertatoare si calma.

Cand esti inconjurat de oameni care inca nu stiu cine sunt, singurul tau maestru sa fii tu. Tu sa te cauti, tu sa te gasesti. Tu sa te ierti si tu sa te iubesti cu toata compasiunea.

Crezi in eternitatea ta, crezi in puterea ta de a iubi si de a ajuta pe altii sa iubeasca, crezi in divinitatea ta, crezi in multidimensionalitatea ta, si cauta sa crezi in acestea nu pentru ca iti spun eu sa o faci, ci pentru ca asa iti spune inima ta.

Eu prin aceste cuvinte pe care le-am scris azi, am incercat doar sa iti aduc aminte un pic cine esti. Nu pot eu sa traiesc pentru tine trezirea ta, pentru ca nu am puterea sa o fac si pentru ca tu ai liber arbitru, insa pot sa “te ciupesc” ca sa te trezesc din iluzia mintii.

Sper ca ceva in tine a tresarit si ca mesajul pe care ti l-au trimis cei de Acasa a ajuns cu bine la tine, spirit divin.

Esti iubit si sustinut! Fii TU fara frica!”

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
“Nu ravni la prea multe, ca sa te poti bucura de ceea ce ai” – Hrant Avakian. Intotdeaua nu suntem multumiti cu ceea ce avem. Mai mereu vrem mai mult si mai mult daca se poate enorm de mult. Trebuie stiut ca niciodata nu ni se va da in viata, decat atat cat putem sa ducem. Nu ne nastem cu fericirea in sange, ea este o optiune a fiecaruia dintre noi, pentru ca modul in care vede fiecare fericirea, este total diferit de la caz la caz, de la individ la individ. Cat meritam, ne-o spune numai constiinta. Restul este iluzie… „Cat si ce primeste cel caruia i s-a dat” ar putea fi intrebarea constanta. Perspectiva corecta nu tine, insa, de cat si ce primeste, ci de cum si pana cand primeste. Omul afiliat materialitatii si obisnuit cu intrebari lipsite de substanta spirituala, pe care el insusi le-a elaborat si care vor fi devenit, intre timp, criterii de orientare, isi reduce in chip natural orizontul cautarilor doar la cat si la ce, fara a-si pune cel putin o clipa problema ca atat cat-ul cat si ce-ul sunt dimensiuni relative. Totusi, nu exista nimic contractual in aceasta stare, pentru ca nu exista ceva mai real in afara faptului ca primim doar atât cât suntem capabili sa pastram si accedem doar la atât cât suntem apti sa întelegem. Iluzia lui “a avea” . Dincolo de aceasta evidenta ramanem doar cu iluzia ca posedam ceva. Pentru cat timp? Raspunsul este evident: pret de-o iluzie, aidoma materialei iluzii ca: “time is money”, ca expresie a elaboratei neputinte de a merge mai departe de propriul castel de nisip. Chiar daca ea, iluzia, dureaza ani intregi, nu este, in cele din urma, decat o stare goala de continut, conditionata de propriile noastre fantasme, simpla imagine a ceea ce credem ca suntem. Doar in clipa in care iluzia lui “a avea” isi reveleaza falsitatea in forul interior al constiintei, care descopera fiintei adevaratul nivel la care a ajuns, aflam de ce nu putem avea mai mult decat voim. Astfel, a merita sau a nu merita ceva este raspunsul pe care-l da constiinta, independent de orice judecata fundamentata pe aparente. Nu meritam sa avem decat ceea ce putem pastra. Atunci, ce poate pastra un om care-si masoara zilele asteptand ceva, ignorind insa ca judecata constiintei ii refuza dreptul de a avea mai mult decat poate intelege? Raspunsul este evident: doar atat cat poate cuprinde din verdictul judecatii propriei constiinte, condus inca de stari iluzorii si prizonier al continuturilor la care nu vrea sa renunte. Nu din neputinta, ci din refuzul vointei de a face pasul spre intelegere, de a incepe drumul care-i reveleaza ceea ce este. Iluzia bunei situari dispare numai atunci cand, fata-n fata cu propria sa constiinta, persoana inainteaza, plecand de la ceea ce este, pentru a se schimba in ceea ce trebuie sa fie, cand acumuleaza, prin lucrare si constiinta valorica a ceea ce a obtinut, nu pentru a avea pur simplu – ca semn al ramanerii in iluzie, ci pentru a inainta spre chemarea care i-a fost facuta: aceea de a-si intelege chipul pentru a cauta continuu asemanarea cu Dumnezeu. Neputinta plinatatii de sine. Marea drama a omului modern, total incult din punct de vedere spiritual, consta in faptul ca vrea sa primeasca mai mult decat poate intelege si avea mai mult decat stie sa pastreze. El se situeaza, asadar, intr-o pozitie care-l depaseste prin chiar faptul ca n-a facut efortul necesar s-o merite. Evident, constatand alegerile modernitatii, aceasta situare pare a fi de minima importanta. Trecand, totusi, peste aparente intelegem ca in acest punct de plecare gasim explicatia marilor esecuri, fie ele colective sau personale. Cine voieste cu orice pret mai mult decat poate duce, se va pastra mereu in limita iluziei ca poseda cunoasterea si ca are, in consecinta, toate drepturile si capacitatea nelimitata de a face orice. Or, tocmai neintelegerea limitei, a momentului in care o persoana trebuie sa se opreasca pentru ca este realmente incapabila sa cuprinda dimensiuni care-o depasesc, se constituie in cauza a teribilelor tragedii umane sau a esecurilor de toate felurile. O societate în care persoanele nu au aflat, inca, ce pot face si ce nu pot face cu adevarat, este pe cale de a esua iremediabil, deoarece aceste persoane pline de sine esueaza ele insele. Esecul colectiv reprezinta, astfel, imaginea imediata a esecului individual. Se va lua de la noi ceea ce nu ne apartine, pentru ca ni s-a dat numai atat cat vom face efortul sa intelegem. Dincolo de aceasta limita isi fac loc eroarea si esecul. Aceasta nu inseamna ca nu ni se cere sa inaintam spre noi spatii de intelegere! Castigandu-le, ni se da dreptul de a avea ceva in plus, pentru ca vom fi ajuns sa accedem la nivelul necesar pastrarii lor. Insa, o conditie se impune de la sine: le vom pastra numai in masura in care vom face efortul constant de a le merita, fiindca omul nu este un depozit, ci o existenta dinamica ce-si prelungeste posibilitatile de intelegere acumuland, prin cunoastere, noi reflexe care-i sustin inaintarea. Reflectati si voi la ceea ce am scris in acest articol, si dupa aceea mai vedeti care va sunt prioritatile de viitor. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!