Simte iubirea si pentru tine insuti!

Publicitate

Te-ai gandit vreodata ca nu te iubesti destul? Sau esti dintre cei care considera ca a-si acorda afectiune este un act imoral, nespiritual, iar singura datorie a cautatorului de adevar este sa-i iubeasca pe ceilalti si sa se neglijeze mereu pe el insusi? Ei bine, daca gandesti asa, s-ar putea sa te inseli. Exista autori, precum Lise Bourbeau – fondatoarea celei mai renumite scoli de dezvoltare personala din Quebec, a carei filosofie de viata este cunoscuta azi in 22 de tari si tradusa in 9 limbi – care afirma ca bolile sunt semnalul de alarma pe care corpul nostru il trage pentru a ne avertiza ca nu ne iubim suficient. Cu alte cuvinte, aglomeratia din policlinici si spitale poate fi considerata un barometru al iubirii pentru oamenii din societatea actuala. Multi dintre noi visam la sufletul pereche, la relatia care printr-o dragoste totala si neconditionata va umple golul dinauntrul nostru si ne va vindeca toate ranile sufletesti. Si totusi nesocotim intreaga viata pe cineva care este foarte aproape si tanjeste mereu dupa iubirea noastra: ne ignoram pe noi insine.

Violenta interioara atrage violenta din lume

Autotransfigurarea si dobandirea unei juste iubiri de Sine sunt un lucru esential pe calea spirituala si nu tocmai usor de dobandit. In aceasta lume, Dumnezeu ni se reveleaza sub forma exteriorului (lumea obiectiva in care traim) si a interiorului (propriul nostru univers launtric). Pentru majoritatea oamenilor insa ambele ipostaze raman destul de criptice. Lumea exterioara ne insala deseori asteptarile, pare a fi amenintatoare sau de neinteles. Pe de alta parte, universul interior risca sa ne para banal sau insuficient de elevat. Dezamagiti deopotriva de interior si de exterior, ne refugiem uneori intr-o fantasmagorica transcendenta care speram sa fie mai prietenoasa. Si totusi, pentru fiecare din noi, Dumnezeu este cel mai accesibil aici si acum, chiar in noi insine, cei care suntem in aceasta clipa. A nega sau a ignora prezenta Lui in noi este o blasfemie pe care o comitem zilnic, cu nepasare.

Publicitate

Exista ideea preconceputa ca „nu este necesar (sau moral) sa ma iubesc pe mine insumi”. Totusi este doar un pretext pentru teama de a recunoaste ca nu suntem (deocamdata) capabili sa manifestam aceasta iubire. Fie ca e indreptata spre exterior sau catre propria fiinta, dragostea este totdeauna o proba de noblete interioara. Implica curaj, daruire, dilatare a constiintei. La nivel uman, cu exceptia fiintelor cu inalta viata spirituala, rareori iubirea se prezinta in forma sa pura. Nu este aur, ci nisip aurifer. De aceea o relatie de iubire implica totdeauna rabdarea de a alege fir cu fir ceea ce este pur de ceea ce este impur. Reusim sa-i convingem pe ceilalti ca ii iubim, dar este imposibil sa nu sesizam cat de multe lacune are inca aceasta iubire. Asa incat, in ceea ce ne priveste pe noi insine, nu ne mai straduim sa ne amagim ca ne iubim, ci preferam sa argumentam ca nici nu este necesar sa o facem.

De cele mai multe ori traim iubirea relationala colorata sau invadata de numeroase alte sentimente, unele chiar fara legatura cu ea. Totusi, in aspectul sau ultim, iubirea nu este (doar) un sentiment. A explora iubirea de Sine inseamna printre altele a patrunde in acel domeniu misterios in care iubirea exista, dar este lipsita de sentimentalisme. Aceasta este o lectie fundamentala in lipsa careia nu ne putem maturiza cu adevarat din punct de vedere afectiv. Practic, prima poveste de dragoste adevarata este cel mai usor sa o ai cu tine insuti, pentru ca pornesti din punctul in care ajungi cu celalalt abia dupa o relatie de cativa ani, cand reusesti sa spulberi multe din iluziile perfectiunii de la inceput. Si cu toate ca probabil ti-ai spulberat de mult iluzia propriei perfectiuni… de tine nu te poti desparti! Va trebui sa mergi impreuna cu tine pana la capat.

Dincolo de orice sentimentalisme, iubirea este o cautare sincera si continua a binelui, armoniei, frumusetii – pentru tine si pentru cei pe care ii iubesti. Daca aceasta cautare nu exista sau este sufocata de multe tensiuni, confuzii, aviditate, gelozie, posesivitate inseamna ca trebuie sa cerni cu mai multa atentie nisipul aurifer al universului tau interior. Iubirea inseamna rabdare, toleranta, transparenta… Este incantator sa inveti toate acestea in interactiunea cu ceilalti, dar daca relatiile pe care le-ai avut pana acum nu ti-au oferit o asemenea ocazie, nimic nu te impiedica sa incepi chiar acum, raportandu-te la tine insuti.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

O femeie de 40 de ani face cat 2 de 20 de ani

Publicitate

In apropierea tuturor varstelor rotunde de dupa adolescenta, femeile fac bilanturi.

La 20 aduna planuri, la 30 bifeaza apasat cateva puncte mari si, pentru ce ramane, se consoleaza cu gandul ca mai e timp, la 40 invata sa ia partea buna a lucrurilor, iar la 50 se consoleaza ca oricum, nimeni nu ar fi putut face mai mult.

Intre 20 si 30 sunt cu adevarat 10 ani, 10 plini. Pana la urmatorul prag rotund apare problema, ciudat este ca pe acolo lucrurile par a trece mult mai grabit decat vezi tu in calendar.

Parca ieri ai clipit emotionata catre lumanarile de la 30 si cand ai deschis ochii te-ai trezit cu un deceniu mai bogata in ani. Nu ai ajuns inca prea batrana ca sa iti vina sa plangi cand te uiti in oglinda, dar nici proaspata ca o frezie nu mai esti.

Te apuci sa contorizezi metodic, desfasori adevarate lectii de aritmetica, zile lungi numai in adunari si scaderi, dar cu greu indraznesti sa te apuci sa faci totalul, inca mai calculezi sistematic si incapatant, tot pe coloane.

40 e pragul cel mai abrupt si vine cu bune si rele. Sunt diferente mari intre fata care erai la 20 de ani si femeia de la 40. Hai sa le vedem, vrei?

La 20 de ani te culcai cu machiajul pe fata, il imparteai cu perna si nici ca iti pasa. La 40 ai in baie sticle si sticlute, cutii si cutioare cu potiuni magice, de pare raftul tau de cosmetice un colt dintr-un barlog de vrajitoare, nu alta!

Si zau, uneori e mai usor sa gasesti piele de sarpe lepadata de fix 4 zile si ochi de liliac puber ca sa faci vraji cu ele, decat suficienti bani in portofel pentru o crema revolutionara care sa te faca proaspata ca o fata mare.

Pentru ca la 40 de ani muncesti, nu gluma, esti mama si sotie si femeie de cariera, iar orele pe care nu le dormi noaptea, se vad de dimineata. Dublu.

Publicitate

La 20 de ani incercai sa spargi si nucile in dinti, la 40 esti recunoscatoare daca iti face cineva o recomandare ca asta de aici si iti doresti sa gasesti locul ala multcautat si magic in care o asemenea operatiune sa te coste un pic mai putin decat vizitele la salonul de cosmetica din ultimul cincinal.

Pai da, este intelepciunea de pe urma, ca smirghelul de pe picioare il mai pacalesti cu o pereche de pantaloni sau cu un pahar in plus al partenerului din dotare, in vreme ce zambetul e la vedere tot timpul!

La 20 de ani dura o vesnicie pana te aranjai sa pleci in oras. Desi aveai cosmetice cumparate din piata, machiajul era munca de Michelangelo si ti se parea o nenorocire daca te vedea X. pe strada fara fond de ten si gene rimelate.

La 40 te insotesti cu Givenchy si Dior, dar uneori, in weekend si mereu, in vacanta, ai invatat sa renunti la toate, sa lasi pielea sa respire si sa gusti senzatia aceea ca pe o evadare.

La 20 de ani, prima iubire parea ultima si era tratata ca atare, adica un fel de mic sfarsit al lumii. La 40 de ani, daca o iubire pleaca, nu te mai dai cu fundul de pamant.

Nu inseamna ca nu doare, ca nu plangi si nu musti perna amar. Inseamna numai ca intelegi ca nu a fost a ta. Pe cel pe care il iubesti nu il controlezi, nu cauti sa il tii sub supraveghere, ci ii lasi mereu libertatea de a alege. Si te alege pe tine, iar si iar.

Sa nu intelegeti de aici ca 40 e o varsta rea, ca nu-i asa deloc. Si nici una trista. Mai ales ca ai invatat sa nu te mai plangi, ci sa actionezi.

Esti mai inteleapta la 40, asta e clar, dar ai din ce in ce mai putin sa pui in aplicare tot ce ai deprins. Nu pentru ca nu ar fi ani in fata ta inca destui, ci pentru ca trec din ce in ce mai afurisit de repede.Zic unii ca 40 e noul 20. Bai, ma lasi???

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii