Sfinţii Constantin şi Elena, tradiţii si superstiţii

Publicitate

Ce se spune ca nu este bine sa faceti pe 21 mai.

Ortodocsii si catolicii ii serbeaza pe 21 mai pe Sfintii Imparati Constantin si Elena, datorita carora crestinismul a devenit religie permisa, jertfele sangeroase au fost interzise si duminica a fost stabilita zi de odihna in Imperiul Roman.

Sfintii Imparati Constantin si Elena sunt sarbatoriti pe 21 mai atat de bisericile ortodoxe, cat si de cele catolice la fel cum sunt serbati apostolii.

Pentru ziua de 21 mai (Sfintii Constantin si Elena) exista o serie de obiceiuri si superstitii care fac referire la vara ce urmeaza sa-si faca aparitia:

– multi agricultori nu lucreaza de Sfintilor Constantin si Elena, pentru a evita pagubele aduse holdelor de pasarile cerului; in unele regiuni ale rarii este ultima zi in care se mai poate semana porumb, ovaz si mei, deoarece, in popor, se vorbeste ca tot ce se seamana dupa aceasta zi se va usca;

– podgorenii respecta ziua de Constantin Graur in ideea ca, daca vor munci, graurii le vor distruge strugurii;

– ziua de 21 mai (Sfintii Constantin si Elena) este ziua in care pastorii hotarasc cine le va fi baci, unde vor amplasa stanele si cine le va pazi pe timpul pasunatului;

– femeile, pentru a alunga duhurile rele si necurate, tamaie si stropesc cu aghiasma; pentru a se apara de forte malefice, taranii aprind un foc mare si stau in jurul lui, prin acest foc obisnuiesc sa treaca si oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cat vor sta la stana.

In calendarul popular, sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este o sarbatoare a pasarilor de padure, numita Constantin Graur sau Constantinul Puilor.

Sfintii Constantin si Elena: Cercetatorii sunt de parere ca deciziile imparatului Constantin in favoarea crestinismului s-au datorat mai ales mamei sale, Elena, care, “cu mana de fier si credinta tare”, s-a aflat in permanenta in umbra unicului sau fiu.

Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia, ca fiica a unui hangiu. Ea s-a casatorit in anul 270, cand avea 16 ani, cu generalul roman Constantiu Chlorus, iar in 272 l-a nascut pe Constantin, in localitatea Naissus (in Serbia de astazi). In 293, imparatul Diocletian i-a poruncit lui Constantiu sa divorteze si l-a numit Cezar pentru Imperiul Roman de Apus. In aceasta calitate, el s-a casatorit cu Teodora, fiica vitrega a imparatului Maximian, cu care a avut inca sase copii.

Sfintii Constantin si Elena: Elena nu s-a recasatorit si a trait in umbra, departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau, pe care l-a sprijinit cu dragoste si afectiune. In anul 306, fiul sau a fost proclamat de armata romana drept august al imperiului, imediat dupa moartea lui Constantiu Chlorus. El si-a readus mama la curtea imperiala, conferindu-i titlul de “Nobilissima Femina” (Doamna prea nobila).

In anul 325, Constantin i-a oferit mamei sale cea mai mare distinctie pe care o putea primi o femeie, aceea de “Augusta”. In anul 325, Sfanta Elena a plecat intr-o expeditie la Ierusalim, pentru a gasi Sfanta Cruce pe care fusese rastignit Iisus Hristos.
Sfintii Constantin si Elena: In acele vremuri, Ierusalimul se afla in reconstructia inceputa de imparatul roman Adrian, dupa dezastrul produs de revolta iudaica din anul 70. Imparatul Adrian construise la mormantul lui Iisus Hristos, aproape de Golgota, un templu pagan inchinat zeitei Venus.

Locul era cel mai indicat pentru inceperea cautarilor, asa ca Elena, insotita de Macarie, episcopul Ierusalimului, au hotarat daramarea templului si efectuarea sapaturilor, care sa scoata la lumina cel mai cinstit obiect crestin. In urma acelor sapaturi au gasit trei cruci, dar nu puteau sa o identifice pe cea pe care fusese rastignit Iisus, de aceea le-au atins de un mort. Acesta ar fi inviat in momentul in care a fost atins cu Crucea Domnului, potrivit unor traditii. Episcopul Macarie a aratat crucea multimilor adunate si, de atunci, se praznuieste pana astazi Inaltarea Sfintei Cruci la 14 septembrie.

Imparateasa Elena a luat cu ea o parte din Crucea Domnului, precum si piroanele care ar fi fost folosite la rastignirea lui Iisus, pe care le-a pus in capela palatului. In perioada petrecuta la Ierusalim, imparateasa Elena a inceput constructia unor biserici la mormantul Domnului (Biserica Invierii), in Betleem sau pe muntele Maslinilor.

Dupa ce si-a petrecut ultima etapa a vietii la locurile sfinte, Elena a murit in anul 330. Sicriul ei, o adevarata bijuterie artistica, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului.

Sfanta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebita din partea crestinilor. Numele ei, care se traduce ca “faclie”, “torta”, “stralucirea soarelui”, este purtat de nenumarate credincioase. In cinstea ei s-au ridicat biserici, manastiri, asezaminte teologice sau sociale.

Publicitate

Ea a fost si ramane un simbol de puritate, dragoste parinteasca, nadejde si credinta autentica.

Pentru grija pe care a aratat-o saracilor si oamenilor simpli, pentru preocuparea fata de problemele crestinismului, dar si pentru evlavia si credinta puternica, imparateasa Elena este cinstita ca sfanta in intreaga crestinatate.

Sfanta Elena este si ocrotitoarea arheologilor, datorita demersului ei de a cauta crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos. In decursul domniei sale, Sfantul Constantin cel Mare a luat o serie de hotarari care au schimbat soarta crestinismului.

Astfel, in anul 312 a avut loc batalia de la Podul Vulturului, in care Constantin l-a invins pe Maxentiu. Istoricul Eusebiu de Cezareea, biograful lui Constantin, si apologetul Lactantiu au descris viziunea pe care imparatul a avut-o inainte de lupta. El a vazut pe cer, ziua, o cruce luminoasa, deasupra soarelui, cu inscriptia “in hoc signo vinces” (prin acest semn vei invinge). Noaptea, i s-a aratat Iisus Hristos in vis, cerandu-i sa puna pe steagurile armatei sale Sfanta Cruce, ca semn protector in lupta care urma. Acest steag care purta insemnul crestin s-a numit labarum.

Sfintii Constantin si Elena: Convertirea imparatului Constantin la religia crestina este legata de foarte multi cercetatori de acest eveniment.

In ianuarie 313, imparatul Constantin cel Mare a dat un act prin care crestinismul a devenit “religio licita”, adica religie permisa, la fel ca celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasa si morala a doctrinei crestine, a recomandat-o tuturor. Insa Constantin nu a declarat crestinismul religie de stat, cum gresit se afirma uneori.

Acest pas a fost facut in anul 380, de imparatul Teodosie cel Mare. In anul 325, Imparatul Constantin cel Mare a convocat primul Sinod Ecumenic, in localitatea Niceea (in Turcia de astazi). Avand ca prioritate pastrarea unitatii Imperiului Roman, imparatul i-a chemat pe toti episcopii bisericii pentru a se hotari in problema ereziei lui Arie. Acesta sustinea ca Iisus Hristos nu este fiul lui Dumnezeu, ci este “prima creatura a Tatalui”.

La acest sinod au participat, conform traditiei, 318 parinti, printre care sfintii Atanasie cel Mare, Nicolae al Mirelor, Spiridon al Trimitundei, Pafnutie Egipteanul si Osiu de Cordoba. Sinodul a stabilit “dumnezeirea Fiului”, compunand totodata primele sapte articole din Crez, a fixat data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si a dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca.

La sfarsitul lucrarilor, cand Osiu de Cordoba a rostit pentru prima oara Crezul, Constantin a spus: “Da, acesta este adevarul. Nu sunt teolog, dar simt ca aici este adevarul. Sunt convins ca nu voi l-ati facut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi”.

In aceeasi perioada, imparatul Constantin a construit o cetate impresionanta pe malul stang al Bosforului, pe locul vechii cetati Bizantion.

Cetatea, care ii va purta numele (Constantinopol), a devenit noua capitala a imperiului, care a rivalizat cu vechea Roma. Aici a fost zidita mareata catedrala inchinata Sfintilor Apostoli.

Pe langa aceste masuri, imparatul Constantin a dat o serie de legi prin care a venit in ajutorul crestinilor. In 312 a generalizat duminica drept zi de odihna in intregul imperiu, in 317 a inceput sa bata moneda cu monograma crestina, i-a scutit pe preotii bisericii de impozite si de armata, a interzis practicarea jertfelor sangeroase si a oferit crestinilor edificii imperiale pentru practicarea cultului.

Imparatul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de episcopul Eusebiu de Cezareea, biograful si apropiatul sau. A murit la scurt timp, in Nicomidia, si a fost inmormantat in Constantinopol, in biserica ctitorita de el. In traditia populara se vorbeste despre imparatii Constantin si Elena ca despre parintii Sfintei Cruci.

In calendarele populare, aceasta zi era cunoscuta mai degraba sub numele de “Constantin Graur” sau “Constantinu Puilor”, pentru ca, din aceasta prima zi a verii, pasarile din padure incep sa-si invete puii sa zboare, dupa ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au imperecheat si si-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie).

Oamenii trebuie sa tina sarbatoarea, pentru ca puii din gospodarie sa nu fie mancati de ulii. In ziua Sfintilor Constantin si Elena este bine sa nu se lucreze, pentru ca holdele si strugurii sa nu fie distrusi, iar pana in 21 mai trebuie sa fie semanate porumbul, ovazul si meiul, potrivit traditiei populare.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Sarbatori

Si trandafirii plang – “Cand trandafirii plang, saruta petale de suflet, iubindu-le tandru si bland…”

Publicitate

Poti sa te plangi ca tufele cu trandafiri au spini, sau poti sa te bucuri ca tufele cu spini au trandafiri. – Abraham Lincoln

A fost o data …de mult…intr-o tara indepartata..unde linistea si pacea domneau si sclipeau in razele blande ale soarelui…intr-o frumoasa imparatie, plina de flori, zambete si fericire…un tanar print frumos ca din poveste…mezinul regelui, pe cat era de frumos pe atat era de nestamparat si jucausi…Intr-o buna zi a plecat la vanatoare. In padure a zarit o caprioara ce isi invata puiutul sa pasca…Cand a vazut-o, a pus arma la ochi si a vrut sa traga glontul ucigas..Langa caprioara a aparut ca din senin o faptura divina, ce a adus cu ea adierea vântului şi razele blânde ale soarelui şi a trecut, a ingenuncheat langa caprioara mama si l-a rugat duios sa nu ii ia viata..

El a privit-o mirat, uimit de atat a frumusete…si a inteles ca, fara sa vrea, frumoasa fata a trecut de porţile ferecate ale inimii lui, ce nu cunoscuse inca iubirea… Induiosat de rugamintea ei, a aruncat arma in iarba si a alergat spre ea sa o ridice in brate , dar cand s-a apropiat ea s-a ascuns intr-un nor pufos si a disparut cu el in inaltul cerului. A inceput sa o caute disperat , sa o strige..dar nimeni nu i-a raspuns..totul a fost in zadar… S-a indreptat trist, cu lacrimi in ochi spre palat. Nu mai putea dormi, nu mai putea manca, zambetul strengaresc de pe chipul lui frumos a disparut pentru totdeauna… nimic nu il mai interesa…simtea in suflet o flacara ce il mistuia.A cutreieat padurile, crangurile in cautarea ei si totul in zadar. A mers iar la vanatoare, incercand sa isi pacaleasca destinul…a zarit printre copaci o caprioara, a ochit..a asteptat sa apara frumoasa fata..dupa cateva clipe, cad a vazut ca nu apare a ochit si glontul a strapuns inima caprioarei fara mila…

Caprioara a murit pe loc. Din inimiora ei a iesit un nor rosu manios care l-a invaluit si la purtat cu el pana in gradina plina de trandafiri a palatului sau..unde l-a transformat intr-o floare minunat de frumoasa dar si foarte trista, sortita pe veci sa isi planga pacatul si marea iubire neimpartasita, ’TRANDAFIRUL NEGRU’’…

Inainte ca soarele sa poleiasca intreg orizontul cu lumina lui aurie, inainte ca vantul sa isi aduca aportul mirific asupra intregului decor, micutul firicel de floare, nerbdator, isi adunase toate fortele si toata vointa si, reusi sa iasa la suprafata in mijlocul gradinii, ultimul pas catre maretie, catre admiratie, catre .. infinit.. Stia ca avea sa fie ceea ce inimile oamenilor pretuiesc si adora.. ceva rar .. minunat de frumos dar si trist …ceva indragit, iubit si apreciat…

Publicitate

Se inalta cu fiecare clipa ce trecea spre cer, mai sus mai sus .. maiestuos, ca si cand ar fi devenit stapanul lumii, devenind dependent de lumina, lumina pe care, cu lacrimi de roua, o roaga si azi…ca intr-o buna zi, sa il lase sa-si zareasca, fie si pentru o clipa, marea iubire…… petalele prinsera forma si culoare desi erau captive in acea forma de boboc.. forma ce ne strapunge ca sageata unui arc si ne aprinde inima….

Vantul a imprastiat vestea intreagii lumi , ierbii, florilor si si tuturor viatatilor ce-l inconjurau ca in mijlocul lor se afla ‘’o vita nobila’’..iar el timid isi indrepta petalele negre spre cer multumind pentru aprecieri, chiar daca sufletul isi plangea tacut tristetea, cu lacrimi de sange…

Si noaptea-ntreaga el tot plangea si tresarea in zorii zilei, si obosit de atata dor..o clipa se pierdea in vis.. O mangaiere i-a trimis norul ce l-a transformat in ”floarea durerii”, induioasat de frumusetea si suferinta lui, din lacrimile cerului planse in zori…o gingase floare, sa-i aduca speranta si alinare. Frumusetea lumii amandoi erau..…Micuta floare spini nu are …si la fiecare atingere si imbratisare, inima ei singereaza dar nu doare… picura pe petalele lui triste diamante de .roua , ce nu sunt altceva decat ‘’lacrimile de IUBIRE ale TRANDAFIRULUI ’’ …

Cand trandafirii plang cu lacrimi de roua… asteapta cuminti cu sufletul ud, scufundat intr-o soapta … un semn de iubire, strivit de-un sunet tacut la a inimii rosie poarta… Cand trandafirii plang oftand tacut…intre noapte si zi….imbratiseaza cerul sperantei si doru-ti flamand…doar daca stii…A-I IUBI…

Cand trandafirii plang cu lacrimi transparente…zadarnic le stergi cu mainile-amandoua, doar focul iubirii le-ar usca… impartit pe din doua…

Cand trandafirii plang, saruta petale de suflet, iubindu-le tandru si bland…..e tot ce-si doresc petalele-n gand…. Cand trandafirii plang …. Si florile plang…. odata cu natura, odata cu sufletele noastre… asa cum…din lacrimile cerului s-a nascut roua, tot asa …din lacrimile inimilor s-a nascut iubirea…

Sursa:Inger si Demon

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet