Semnele care iti arata ca trebuie sa mergi mai departe, sa treci peste si sa o iei de la inceput, chiar daca stii ca va fi greu, nu mai are rost sa bati pasul pe loc…

Langa un satuc de munte, in hatisuri nepatrunse, Un batran, adus de spate, un bordei mic isi facuse Sub un fag cu umbra deasa, din pamant si din nuiele, Petrecand in saracie, intre flori si pasarele. Far’ de nici-o mangaiere, far’ de nici-un ajutor, Rezemat in niste carje, sprijinea al sau picior. Chinuit asa, sarmanul, isi ducea al vietii fir, Pana cand l-o duce lumea din bordei, la cimitir. Uneori, pleca batranul catre satu-n sarbatoare, Garbovit, cu tolba-n spate, sa cerseasca de mancare, Aratandu-si trist durerea prin zicala lui de pace: ,,Cine da, lui isi da, tata, cine face, lui isi face’’! Il stia de mult tot satul si, la orice sarbatoare, Cei cu inima miloasa ii da-n tolba de mancare. El, atunci, cu voce slaba, multumea, zicand cu pace: ,,Cine da, lui isi da, tata, cine face, lui isi face’’! Ani in sir trecu de-a randul, multi din vremea lui murira, Insa pe el indurarea Domnului il sprijinira. Si din cand in cand batranul catre sat pleca, sarmanul, Far-asi mai schimba cojocul, carja, tolba si sumanul. Inainte lui satenii ii ieseau cu darul lor, Ori de cate ori batranul le cerea un ajutor. Dupa ce isi lua darul, tuturor zicea cu pace: ,,Cine da, lui isi da, tata, cine face, lui isi face’’! De-al batranului des strigat, deranjata mult, se pare, Intr-o zi, o gospodina, doamna cu un nume mare, Vru s-aduca la tacere glasul astui cersetor, Ce batea de multa vreme pe la poarta tuturor Repede facu o paine din faina cea mai alba, Plamadita cu otrava, si la copt a pus-o-n graba. Cum ii dete-aceasta paine, zise-n inima ei moarta: – De acuma, stiu eu bine, ca n-o sa mai vii la poarta! Cersetorul primi darul, il privi cu bucurie, Dar, frumoasa fiind painea, se gandeste s-o mai tie. Si-i repeta si stapanei vorba lui, cu multa pace: ,,Cine da, lui isi da, tata, cine face, lui isi face’’! Dupa ce colinda satul, se intoarce la bordei Si,-obosit, se odihneste pe un scaunel de tei. Dar nu se-odihneste bine, ca se-arata pe carare, Un fecior voinic si-un caine, venind de la vanatoare. Obosit si mort de foame, si uitand ca-i de neam mare, Cand sosira la coliba, tanarul cu voce tare, Nemancat de-o zi intreaga, striga-n culmea disperarii: – Mosule, de nu te superi, n-ai ceva de-ale mancarii? Caci tot ratacesc de-aseara prin zavoi, cu al meu caine, Si nu am gustat nimica, nici macar un colt de paine. Stiu ca uneori, pe cale, oamenii, cu multa mila, Iti mai pun ceva in tolba, ba si cei ce-o fac in sila. – Cum sa nu? raspunde dansul, chiar acum am fost in sat, Si chiar mama dumitale paine asta, ea mi-a dat. Ia-o toata si-o mananca; potoleste-ti foamea-n pace; ,,Cine da, lui isi da, tata, cine face, lui isi face’’! Dupa ce mancara painea, multumindu-i, a plecat Spre casuta boiereasca, ce sclipea la ei in sat. Ajungand acasa fiul, maica-sa-l imbratiseaza, Dar deodata rau ii vine si la fata se-ntristeaza. – Ce-i cu tine? Mama-ntreaba, spune iute ce-ai mancat? Insa el cu vocea slaba, ii raspunde inecat: – Doar atat mancat-am, maica, painea alba si frumoasa Ce mi-a dat-o cersetorul, ce-a trecut pe-aici, pe-acasa! Un fior de groaza mare, mamei, inima-i cuprinde, Care-si vede fiul dulce, cum, murind, pe pat se-ntinde. Tipa, urla de durere, constiinta nu-i da pace, Vrea sa-l scoale iar la viata, dar nimic nu poate face. In durere-si vede fapta cea marsava si debila Si isi ia acum rasplata pentru gestul fara mila. In urechi ii suna glasul mosului, trecand in pace: ,,Cine da, lui isi da, tata, cine face, lui isi face’’! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Cred ca fiecare om are un numar finit de batai ale inimii. Eu nu intentionez sa irosesc nici una de-a mea.” Neil Armstrong

Adesea aflăm cât de puternici suntem cu adevărat în momentele de incertitudine pe care viaţa ni le scoate în cale. Evenimentele neplanificate – disponibilizări, deces, boală sau divorţ – ne pot distruge lumea în orice moment.

Apoi, apar întrebările “Ar trebui să stau sau să plec?”, “Ar trebui să fac economii sau să cheltuiesc?”, “Ar trebui să iert sau să uit?”, “Ar trebui să mă mut sau nu?”.

Relaţiile romantice, locurile de muncă, chiar şi locurile în care trăim au un termen de expirare. Uneori, ne ataşăm prea mult de lucruri motivaţi negativ fiind de frica de necunoscut. Probabil cea mai mare frică a noastră este reprezentată de frica de necunoscut, motiv pentru care foarte mulţi dintre noi încercăm să controlăm multe dintre aspectele vieţii pe care nu le putem controla. Cu toate acestea, rezultatul este întotdeauna acelaşi: durere, frustrare şi vinovăţie.

Iată care sunt cele 20 de semne care-ţi atrag atenţia că a venit momentul să te detaşezi şi să mergi mai departe:

1. Atunci când gândurile tale sunt îndreptate mai mult către trecut decât către momentul prezent.

2. Atunci când situaţia actuală îţi provoacă mai multă durere decât bucurie.

3. Atunci când aştepţi, speri şi te rogi pentru ca o persoană, un loc sau o situaţie să se schimbe.

4. Atunci când eşti nemulţumit, plictisit şi plin de resentimente.

5. Atunci când tiparul persistă în ciuda încercărilor tale repetate de a schimba ceva.

6. Atunci când te simţi singur, neascultat sau când nu eşti tratat într-un mod respectuos.

7. Atunci când situaţia, persoana sau locul inhibă procesul personal de dezvoltare personală.

8. Atunci când aştepţi, sperând că lucrurile se vor îmbunătăţi.

9. Atunci când plângi mai mult decât râzi şi mai mult decât iubeşti.

Publicitate

10. Atunci când te simţi epuizat emoţional, fizic şi spiritual.

11. Atunci când bucuria şi pasiunea te-au părăsit.

12. Atunci când convingerile fundamentale s-au schimbat şi când sacrifici cine eşti cu adevărat.

13. Atunci când nu te mai distrezi.

14. Atunci când te temi că nu o să vină vremuri mai bune pentru tine.

15. Atunci când te pierzi pe tine însuţi şi încetezi să mai visezi.

16. Atunci când eşti paralizat de frica de necunoscut.

17. Atunci când te străduieşti să zâmbeşti pentru a masca suferinţa interioară.

18. Atunci când simţi că eşti ataşat de ceva de care ar trebui să te eliberezi.

19. Atunci când gândul la libertatea de o situaţie anume ţi se pare expansiv.

20. Atunci când crezi într-o viaţă mult mai bună pentru tine însuţi.

Este periculos pentru fericirea sufletului tău să crezi că toate relațiile pot fi reparate indiferent de situație. Nu poți schimba alte persoane indiferent cât de mult încerci. Da, le poți influența, însă alegerea de a se schimba trebuie să vină de la ele, nu de la tine. Nu poți forța pe nimeni să se schimbe. De aceea, trebuie să accepți că este timpul să mergi mai departe și să deschizi un nou capitol în viața ta pentru că, indiferent de ce ai face, o persoană se va schimba doar dacă este interesată să se schimbe.

Această renunțare poate părea chiar crudă pentru anumite persoane, mai ales dacă există o puternică legătură emoțională. Însă realitatea este că trebuie să ai grijă de tine, de inima ta.

Nu este un act de egoism să arzi podurile care te leagă de persoanele toxice din viața ta…. ci din contră, este un semn al iubirii de sine și al respectului pentru nevoile tale personale.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala