Pe lumea asta sunt două tipuri de oameni, sunt curios în timp ce citești aceste rânduri în ce categorie te regăsești.
Primul tip de om
Primul tip de om este acela care tot timpul se pune pe cântar, se măsoară în fiecare zi. Își spune: astăzi m-am îngrășat un gram. Ba nu, astăzi am cu 2 kg mai puțin, ce fericit sunt. Să mănânc puțin. Să ma cântăresc încă o dată. A, iar am pus pe mine 3 kg, de la ce oare, am băut doar apă, ce trist sunt.
Primul tip de om este ăla nemulțimit. Ce urât că plouă. Mi-am udat pantofii. Nu pune mâna pe mine, ești murdar. Nu calc pe aici, îmi murdăresc converșii. Mi-am stricat părul, arăta așa de bine când am plecat de dimineață. Ce strâmt stă tricoul ăsta pe mine, oare se observă că am burtă? Vai, iar m-am îngrășat.
Primul tip de om este tot timpul cu gândul la trecut sau viitor, prezentul este ceva inexistent pentru el. Oare de ce m-a părăsit tipa aia? Oare ce am făcut greșit? De ce nu îmi iese tot ce vreau să-mi iasă? Cum o să fie la întânire? Mă voi descurca? Oare mă va place? Cum o să fie la interviu, o să reușesc? O să mă descurc?
Clipele trec pe lângă el. Zilele. Lunile. Anii.
Și nu se mai întorc.
Al doilea tip de om
Al doilea tip de om. Este acela care aleargă cu zâmbetul pe buze nu pentru a da jos kilogramele care unii ar zice că-s în plus. Care face mișcare din plăcere. Care nu se cântărește din oră în oră pentru că realizează că este o diferență între a pierde grăsime și a pierde mușchi, realizând că greutatea nu contează, este doar o cifră, un număr, ce contează este procenul de grăsime din organism, de fapt.. nici asta atunci când faci lucruri din pură plăcere.
Ce contează cu adevărat este felul în care se simte. Felul în care se simte când se uită în oglindă. Părerea sa despre el, asta-i tot ce contează. Și de asta și face tot ceea ce face, pentru că-l face mai fericit, mai împlinit, mai încrezător. Pentru că pe zi ce trece se iubește și mai tare. Dacă ar putea să se ia în brate ar face asta în fiecare secundă, pentru că realizează că este imperfectly perfect.
Al doilea tip de om este mulțumit cu ceea ce are. Realizează că dacă va avea nevoie de mai multe lucruri va ajunge un om trist. Pentru că less is more. Pentru că dacă ai nevoie de mai puțin atunci ajungi să înțelegi fericirea, viața, să trăiești cu adevărat. Să trăiești cu esențialul.
El înțelege că este deja perfect doar că poate mai mult, că se poate dezvolta.
Al doilea tip de om este acela care dansează în ploaie. Care-și deschide mâinile larg atunci când vântul vine în direcția sa, pentru că vrea să simtă cu degetele sale aerul, cum îl atinge, cum îl mângâie. Ahh, ce sentiment, ce miros, ce oportunitate că trăiește, a respira, a există. Știe asta și este recunoscător pentru fiecare secundă, pentru că este o binecuvântare, un miracol faptul că este încă în viață!
Al doilea tip de om este acela care nu se gândește la trecut și realizează că lucrurile s-au întâmpla așa cu un motiv. Realizează că relațiile pe care le-a avut, înseamnă că e mai bine că s-a întâmpla așa. Atât pentru ei/ele, cât și pentru el. Pentru că nu se potriveau, pentru că nu le făcea fericit și cel mai important pentru că… the best is yet to come. Realizează că orice ușă închisă deschide la rândul său încă alte trei, dar dacă are capul plecat nu le va vedea.
Al doilea tip de om este acela pe care nu-l îngrijorează viitorul, pentru că știe ce a spus Einstein, cum că: viitorul nu mă îngrijorează pentru că și așa vine mult prea repede.
Al doilea tip de om știe acel lucru care te face să te răscolești cel mai tare este atunci când vrei ca lucrurile să se întâmple într-un mod și nu se întâmplă așa. Pentru că realizează că probabilitatea este muuult prea mare să se întâmple așa. Pentru că sunt un milion de posibilități și realizează că nu ai puterea de a controla lucrurile ce se vor întâmpla.
Al doilea tip de om trăiește în prezent. Se bucură de momentele pe care le petrecere alături de oamenii care-i sunt dragi. Nu se uită la ceas. Nu-și verifică telefonul într-o conversație. Pentru că nu este nevoie. Pentru că realiează că nu trebuie să se grăbească. Nu trebuie să ajungă nicăieri.. este deja acolo.
Ai doilea tip trăiește astăzi, acum, momentul din fața ochilor săi. Realizează și nu-l sperie faptul că maine ar putea să moară, că în orice clipă ar putea ca totul să se sfârșească.
Al doilea tip de om realizează că una dintre greșelile monumentale pe care le poți face cu viața ta este să nu faci nicio greșeală! Realizează că cel mai mare regret pe care-l poți să-l ai în fața mortii este dat de două elemente:
(1) lucrurile pe care nu ai avut curajul să le faci și
(2) cuvintele pe care ai vrut să le spui, dar ți-a fost frică să o faci.
Asta va rămâne cu tine atunci când nu vei mai fi și partea nasoală este că nimeni nu o să știe ce ai simțit. Nimeni nu o să știe dacă nu ai spus ce simți, dacă nu ai riscat.
Al doilea tip de om realizează că este bine să greșești!!! Că este bine să iubești și într-o clipă să pierzi totul! Că este bine să plângi. Că este bine să simți ura, ciudă, durerea, dorința, că este bine! Pentru că suntem oameni! Al doilea tip de persoană nu se ferește de nimic și de nimeni, spune ce simte chiar dacă există posibilitatea refuzului. Pentru că știe că nu poate controla ce fac alte persoane și singurul lucru asupra căruia are control este felul în care acționează. Atât!
Al doilea tip de om este acela care atunci când simte frica se decide să facă. Nu stă închis în el. Se deschide, precum o floare, precum un fluture, precum un vultur care-și deschide larg aripile și primește pe oricine în viața lui. Realiează riscurile, realizează durerea ce ar putea să o simță și tot o face, nu pentru că este inconștient ci pentru că realizează că suntem oameni. Că este normal să simțim așa. Că este normal să ne fie frică. Că este normal să ne fie dor. Că este normal să fim speriați. Realizează cu tărie asta! Dar asta nu îl facă să se închidă în el, să se ascundă, să-i fie frică de vulnerabilitate. Ba chiar se folosește de vulnerabilitate și înțelege că vulnerabilitatea este o putere. O armă uriașă! Cei ce nu pot să devină vulnerabili sunt pierduți. Vulnerabilitatea este cheia. Să oferi totul cu riscul de a nu obține tot ce îți dorești, asta înseamnă adevăta putere!
Asta-l definește pe el ca om, faptul că vede pericolul, vede riscul, dar realizează că nu este în aria lui de control și nu încearcă să controleze nimic, pentru că-i cea mai mare iluzie din lume să crezi că poți controla altceva în afara de acțiunile tale!
Ai doilea tip de om trăiește viața așa cum trebuie să o trăiească oricine, așa cum cei mai slabi dintre noi își doresc să o facă. Cu acel curaj, inocență și nebunie pe care cei mai maturi dintre noi o invidiază.
Concluzia
La început ți-am pus o întrebare. Care dintre aceste două persoane ești tu? De fapt.. era o întrebare capcană. Adevărul este că în tine se ascund ambele persoane, doar că trebuie să înveți să descoperi al doilea tip de om și să începi să trăiești viața cu adevărat.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
