Se pare ca totul in viata se intampla cu un scop. Nimic nu e intamplator, accidental sau coincidenta

„Oricate calitati am avea, lumea se uita numai la defecte.” – Moliere Deoarece cu totii ne dorim o viata echilibrata, e indicat sa constientizam mereu cand e prea mult sau prea putin si sa evitam extremele. Majoritatea am auzit in ultima vreme vorbindu-se foarte mult despre necesitatea gandirii pozitive si alungarea emotiilor negative, motiv pentru care am ales sa fac unele precizari: Delimitarea lucrurilor in pozitive si negative nu ne ajuta atat de mult pe cat credem. Am fost obisnuiti sa cautam binele si sa ne ferim de rau, uitand ca binele si raul sunt doar niste termeni generali dati in functie de circumstante si de experienta fiecarui om. Ceea ce e bine pentru unii poate fi rau pentru altii si invers. In plus, lucrurile de care te feresti mereu genereaza la schimb multa teama, ceea ce inevitabil va crea in timp probleme de sanatate. Cum ar fi daca am observa ca e o chestiune de utilitate? Adica ceea ce mi se intampla chiar acum ma ajuta sau nu ma ajuta? Imi este util sau inutil? Cum stiu asta? Verificand cu ajutorul corpului si al simturilor, abia ulterior cu mintea. Fizica ne invata ca pozitiv si negativ sunt doi poli de care avem nevoie. Echilibrul nu poate fi atins daca ignoram sau evitam un pol. Pentru ca o baterie sa functioneze ea are nevoie de ambii poli: negativ si pozitiv. Spunand ca numai cu cel pozitiv e suficient se va reflecta prin lipsa de functionare si implicit de utilitate. Astfel, fuga de negativ va duce mai devreme sau mai tarziu la dezechilibru. La fel si daca manifestam prea mult entuziasm pentru ceva sau prea multa descurajare. Prea multa apa are ca efect inundatiile, prea mult foc parjoleste tot, in cantitati rezonabile atat apa cat si focul ne sunt de mare folos, chiar vitale. Gasirea echilibrului intre cei doi poli ramane pentru fiecare o adevarata provocare, dar nu e o misiune imposibila. Un mare maestru chinez spunea ca si emotiile negative ne sunt utile tocmai pentru a ne cunoaste mai bine si a experimenta insanatosirea. A respinge emotiile negative si a te critica pentru ca le traiesti nu e o solutie, din contra. La fel, a-I critica pe celalalt ca experimenteaza o stare de furie, depresie sau frustrare nu-l ajuta cu nimic. In schimb, a recunoaste aceste emotii, a le accepta si patrunde in adancul lor poate deveni o adevarata sursa de intelegere si vindecare. Inchei acest scurt articol cu indemnul de a se renunta la teama de “intuneric” si de negativ, deoarece numai teama intretine intunericul ignorantei si negativitatea asa cum e perceputa ea. Odata aprinsa lumina intr-o camera intunecata nu mai putem vorbi de intuneric. Caci lumea se vede altfel atunci cand alegi sa o privesti fara teama, din cat mai multe perspective…Iar din perspectiva legii echilibrului, avem nevoie de cele doua polaritati functionand impreuna in egala masura pentru a-l atinge. Dupa care vorba poetului: Dincolo de bine si rau e un camp, ne intalnim acolo. (Rumi) Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Viata ne invata lectii in fiecare secunda a ei. Nimic nu e intamplator, accidental sau coincidenta!

Orice ni se intampla are un scop bine definit.

Este alegerea noastra cum si ce vrem sa vedem, ce credem si cum vom proceda in viitor.

Putem alege sa evitam sau sa omitem sa vedem si altceva decat ca totul e o eroare a Universului.

De obicei alegem varianta care ne place, ni se potriveste cu dispozitia din acel moment si cu gradul de prezenta a noastra in propria existenta.

Putem opta sa vedem peste tot semne si semnale, chiar si pe cele care nu sunt ale noastre.

Putem intelege mesajele, sau le putem interpreta astfel incat sa se adapteze dupa ego-ul nostru. Sau putem, pur si simplu, sa tacem si sa privim cu ochi obiectiv ce ni se intampla.

Ca de obicei, totul este o alegere.

In loc sa alegem sa fim suparati pe viata, pe oameni, pe situatii, pe sistem, etc., nu am avea mai mult de castigat daca am sta putin sa vedem ce avem de invatat din cele ce ni se intampla?

Furia, supararea, disperarea, dezamagirea, frica, sunt consumatoare de energie si ocupa atat de mult loc in mintea umana incat blocheaza accesul la constiinta, la orice „voce” a ratiunii.

Hai sa ne imaginam ca am luat o hotarare neinspirata, iar consecintele ei au fost foarte neplacute.

In loc sa stam, sa vedem unde am gresit, de ce, cand, si cum, pentru a nu se mai repeta situatia, ne lasam invadati de furie, regrete, pareri de rau, mustrari de constiinta pe care nu numai ca nu le oprim, dar incepem sa le hranim, sa le amplificam, pana ce devin atat de mari in ochii nostri incat ne blocheaza sa mai vedem si altceva.

Ca si cum in fata ne-a aparut brusc un obstacol atat de mare incat ochii nu mai pot vedea dincolo de el. Si, in loc sa-l ocolim, sa-l evitam, sa gasim o alta cale, ne oprim si ne plangem de nenorocirea ce s-a abatut peste noi transformandu-ne viata in calvar.

Alegerea reactiei si a comportamentului in fata acestor probleme aparute ne apartine.

Totul in viata se intampla cu un scop: acela de a invata pentru a deveni mai buni, pentru ca si noi, la randul nostru, sa-i putem invata pe altii, sa-i indrumam atunci cand vor ajunge in fata unor obstacole (aparent) de netrecut ale vietii.

Nimic nu se intampla pentru a ne face pe noi sa ne simtim mizerabil, victime sau invinsi ai sortii, vietii sau Universului.

Lucrurile nu se intampla cu dedicatie speciala numai pentru noi din partea karmei. Ar fi bine sa incetam sa ne mai credem atat de speciali incat sa ne imaginam ca totul ni se intampla numai noua.

Publicitate

Nimic nu ni se intampla fara ca noi sa fi generat acea situatie prin hotararile si deciziile luate de-a lungul anilor.

Daca vom sustine non-stop ca noi nu avem nicio vina pentru ce ni s-a intamplat, ne vom inconjura voit de obstacole ce ne vor impiedica sa luam hotarari optime pentru devenirea noastra, ca oameni.

Iar daca nu ne oprim sa vedem unde si ce am gresit, vom atrage in viata noastra disperarea, ura si dispretul fata de viata.

Si din aceasta stare, cum vor arata hotararile pe care le luam pentru viitor?

Din furie nu poate rezulta calm; din disperare nu se obtine intelepciune.

Regretele nu genereaza stare de bine si de deschidere catre viitor; mustrarile de constiinta nu vor conduce catre alegeri inspirate.

Din starile negative rezulta doar trairi negative, iar hotararile rezultate nu pot fi decat la fel.

Dar daca ne-am folosi intelepciunea, pe care (se presupune ca) o avem, putem opri expansiunea furiilor si a regretelor stand si analizand situatiile si dizolvand, astfel, pesimismul.

Acceptarea situatiilor trecute, a emotiilor si gesturilor din spatele lor, duce la anihilarea acelor trairi, la rezolvarea si acceptarea situatiilor neplacute, si la dizolvarea acelor obstacole care au blocat vederea clara a viitorului.

Doar asa se poate invata ceva din experiente, si nu acumuland disperare, nemultumire, dispret fata de viata, de semeni si de noi insine, sau invinuind in dreapta si in stanga pentru nenoroc.

Totul in viata se intampla cu un scop: acela de a invata lectia acceptarii si a pasirii mai departe, in ciuda obstacolelor reale sau imaginate pe care le intalnim pe drumul vietii.

Putem alege intre a ne irosi timpul si energia cu furii inutile, care nu rezolva nimic, sau sa vedem care este lectia de invatat si de ce tocmai acum ne-a fost scoasa in cale.

Orice ni se intampla are un scop bine definit.

Nimic nu e intamplator, accidental sau coincidenta. E doar viata ne invata lectii in fiecare secunda a ei.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate
De cele mai multe ori ne subestimam. Am observat-o la mine. La cei din jurul meu. La majoritatea dintre cei cu care imi intersectez intamplator pasii. Nu am inteles niciodata de unde provine aceasta teama absurda care ne inunda cele mai intime ganduri si ne amorteste simturile. Nu am inteles de unde ni se trage aceasta neincredere pe care o simtim in cele mai importante momente, in clipele in care trebuie sa iei cele mai dificile decizii. Nu am inteles de ce inima este atat de nelinistita in preajma alegerilor, de ce sufletul este atat de tulbure in preajma momentelor cheie din vietile noastre. Parca, cu cat ajungem mai aproape de ceea ce ne-am dorit, cu atat mai mult ne simtim mai departe de atingerea obiectivului personal. Ne lipseste increderea individului care are succesul de partea lui. Ne lipseste pasiunea si determinarea individului care stie ca va reusi. Ne lipseste motivarea omului care este una cu visul sau. M-am intrebat de ce fac asta. De ce ma subestimez. De ce nu am suficienta incredere in mine. De ce nu risc niciodata. De ce nu sunt spontana. Si nu am ajuns la vreo concluzie. Pur si simplu nu sunt asa. Sunt un altfel de om. Ceva mai prudent decat sunt altii. Ceva mai cuminte, mai analitic, mai lent. Imi place sa observ lucrurile si sa le disec. Si cand dau peste ceva care ma depaseste, pur si simplu ma dau deoparte. Fara sa incerc, fara sa ma stradui, fara sa-mi impun sa reusesc. De ce fac asta? Nu stiu. Raspunsurile intarzie sa apara. Stiu doar ca in sinea mea ravnesc la ziua in care o sa incetez sa ma subestimez, la ziua in care o sa incetez sa ma descurajez, la ziua in care nu o sa ma mai tem de consecinte. Ravnesc la ziua in care o sa-mi traiesc viata, pentru ca acum nu o fac decat pe jumatate. Stiu asta in sinea mea. Si devine mai greu cand o recunosc si o spun cu voce tare. Nu am suficienta vointa pentru a lasa in urma toate aceste retineri, dar acest lucru nu ma impiedica sa lucrez constant la mine insami. Si poate ca traiesc cu jumatati de masura, si poate ca ma subestimez din cand in cand, si poate ca port in suflet indoieli si regrete, insa sper ca toate acestea sa ma duca in punctul in care imi iau inima in dinti si incetez sa ma lamentez pentru fiecare esec din viata mea. Poate …am aceasta speranta pentru mine. Si pentru toti cei care ne subestimam si traim in culori de gri. Lumea pentru noi nu e deosebita, nu e minunata, nu e extraordinara. Noi vedem lumea asa cum este ea, desi poate ne dorim sa o vedem asa cum o vad ceilalti. Miraculoasa. Frumoasa. Plina de provocari si necunoscute. E dificil sa te schimbi. Nu imposibil, insa! Stiu asta, mai trebuie sa lucrez in aceasta directie. „Cautam mereu putere si incredere in afara mea, dar acestea vin dinauntru. Erau acolo dintotdeauna” ~ Anna Freud