Se pare ca totul in viata se intampla cu un scop. Nimic nu e intamplator, accidental sau coincidenta

– În urmă cu mai mulți ani, diavolul a decis să-și arate trufia și a afișat public toate instrumentele sale de muncă. El le-a aranjat cu grijă în spatele unei vitrine de sticlă, iar fiecare instrument avea o etichetă unde era specificată modul de utilizare a obiectului și prețul acestuia. Ce colecție! Se regăseau exponate ca Pumnalul Invidiei, Ciocanul Furiei și Capcana Lăcomiei. Pe rafturi erau aranjate cu grijă într-o ordine instrumentele de frică, mândrie și ură. Toate uneltele se aflau în pernuțe moi și drăguțe ce trezeau admirația fiecare vizitator al Iadului. Și pe cel mai îndepărtat raft era o pană mică inestetică din lemn, cu eticheta “depresie”. În mod surprinzător, valoarea acestui obiect depășea suma tuturor obiectelor expuse. Când a fost întrebat de ce diavolul apreciază atât de mult acest obiect, el a răspuns: – Este singurul instrument din arsenalul meu, pe care mă pot baza, în cazul în care celelalte instrumente eșuează – și continua să mângâie cu tandrețe pana de lemn. – Dar dacă reușesc să-l induc în mintea omului, atunci reușesc să deschid ușa către toate celelalte instrumente … Gandurile unui om aflat pe patul de moarte... "Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti" "Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ceea ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilalti se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata! Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata..N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste. Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna. Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubesc. Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii. Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita! Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii. Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine." Gabriel Garcia Marquez Sursa: caplimpede.ro Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Viata ne invata lectii in fiecare secunda a ei. Nimic nu e intamplator, accidental sau coincidenta!

Orice ni se intampla are un scop bine definit.

Este alegerea noastra cum si ce vrem sa vedem, ce credem si cum vom proceda in viitor.

Putem alege sa evitam sau sa omitem sa vedem si altceva decat ca totul e o eroare a Universului.

De obicei alegem varianta care ne place, ni se potriveste cu dispozitia din acel moment si cu gradul de prezenta a noastra in propria existenta.

Putem opta sa vedem peste tot semne si semnale, chiar si pe cele care nu sunt ale noastre.

Putem intelege mesajele, sau le putem interpreta astfel incat sa se adapteze dupa ego-ul nostru. Sau putem, pur si simplu, sa tacem si sa privim cu ochi obiectiv ce ni se intampla.

Ca de obicei, totul este o alegere.

In loc sa alegem sa fim suparati pe viata, pe oameni, pe situatii, pe sistem, etc., nu am avea mai mult de castigat daca am sta putin sa vedem ce avem de invatat din cele ce ni se intampla?

Furia, supararea, disperarea, dezamagirea, frica, sunt consumatoare de energie si ocupa atat de mult loc in mintea umana incat blocheaza accesul la constiinta, la orice „voce” a ratiunii.

Hai sa ne imaginam ca am luat o hotarare neinspirata, iar consecintele ei au fost foarte neplacute.

In loc sa stam, sa vedem unde am gresit, de ce, cand, si cum, pentru a nu se mai repeta situatia, ne lasam invadati de furie, regrete, pareri de rau, mustrari de constiinta pe care nu numai ca nu le oprim, dar incepem sa le hranim, sa le amplificam, pana ce devin atat de mari in ochii nostri incat ne blocheaza sa mai vedem si altceva.

Ca si cum in fata ne-a aparut brusc un obstacol atat de mare incat ochii nu mai pot vedea dincolo de el. Si, in loc sa-l ocolim, sa-l evitam, sa gasim o alta cale, ne oprim si ne plangem de nenorocirea ce s-a abatut peste noi transformandu-ne viata in calvar.

Alegerea reactiei si a comportamentului in fata acestor probleme aparute ne apartine.

Totul in viata se intampla cu un scop: acela de a invata pentru a deveni mai buni, pentru ca si noi, la randul nostru, sa-i putem invata pe altii, sa-i indrumam atunci cand vor ajunge in fata unor obstacole (aparent) de netrecut ale vietii.

Nimic nu se intampla pentru a ne face pe noi sa ne simtim mizerabil, victime sau invinsi ai sortii, vietii sau Universului.

Lucrurile nu se intampla cu dedicatie speciala numai pentru noi din partea karmei. Ar fi bine sa incetam sa ne mai credem atat de speciali incat sa ne imaginam ca totul ni se intampla numai noua.

Publicitate

Nimic nu ni se intampla fara ca noi sa fi generat acea situatie prin hotararile si deciziile luate de-a lungul anilor.

Daca vom sustine non-stop ca noi nu avem nicio vina pentru ce ni s-a intamplat, ne vom inconjura voit de obstacole ce ne vor impiedica sa luam hotarari optime pentru devenirea noastra, ca oameni.

Iar daca nu ne oprim sa vedem unde si ce am gresit, vom atrage in viata noastra disperarea, ura si dispretul fata de viata.

Si din aceasta stare, cum vor arata hotararile pe care le luam pentru viitor?

Din furie nu poate rezulta calm; din disperare nu se obtine intelepciune.

Regretele nu genereaza stare de bine si de deschidere catre viitor; mustrarile de constiinta nu vor conduce catre alegeri inspirate.

Din starile negative rezulta doar trairi negative, iar hotararile rezultate nu pot fi decat la fel.

Dar daca ne-am folosi intelepciunea, pe care (se presupune ca) o avem, putem opri expansiunea furiilor si a regretelor stand si analizand situatiile si dizolvand, astfel, pesimismul.

Acceptarea situatiilor trecute, a emotiilor si gesturilor din spatele lor, duce la anihilarea acelor trairi, la rezolvarea si acceptarea situatiilor neplacute, si la dizolvarea acelor obstacole care au blocat vederea clara a viitorului.

Doar asa se poate invata ceva din experiente, si nu acumuland disperare, nemultumire, dispret fata de viata, de semeni si de noi insine, sau invinuind in dreapta si in stanga pentru nenoroc.

Totul in viata se intampla cu un scop: acela de a invata lectia acceptarii si a pasirii mai departe, in ciuda obstacolelor reale sau imaginate pe care le intalnim pe drumul vietii.

Putem alege intre a ne irosi timpul si energia cu furii inutile, care nu rezolva nimic, sau sa vedem care este lectia de invatat si de ce tocmai acum ne-a fost scoasa in cale.

Orice ni se intampla are un scop bine definit.

Nimic nu e intamplator, accidental sau coincidenta. E doar viata ne invata lectii in fiecare secunda a ei.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole