Scrisoarea unui copil pentru parintii lui. Dupa ce o vei citi vei vede altfel lucrurile

Vine un moment în viaţă când nu îţi prea mai pasă de nimic. Sau nu ar trebui să îţi mai pese aşa mult ca înainte. Motivele diferă, dar, în principal, nu mai trebuie să îţi consumi energia pe lucruri care nu contează pentru viaţa ta. Este o vârstă la care eşti deja pe picioarele tale şi trebuie să te porţi ca atare, fără a mai căuta prea mult să îi mulţumeşti pe toţi cei din jurul tău, lăsându-te pe ultimul loc. Uită de vreo 13 lucruri care nu merită atenţia ta! Nu trebuie să îţi mai pese de părerile celorlaţi! Sigur ai în preajma ta multe persoane care şi-au făcut o carieră din a da sfaturi tuturor, inclusiv ţie. Sunt acele persoane care nu ştiu altceva decât să îţi dea tot felul de idei, de la domeniul personal, până la cel profesional. Nu uita, însă, că eşti adult şi poţi lua decizii şi singură, fără ca alţii să îţi dicteze ce şi cum. Nu e rău să urmezi un sfat-două, de la părinţi, fraţi sau prieteni, dar nu trebuie să urmezi pas cu pas ce îţi dictează unii şi alţii. Părerile lor faţă de faptele tale, faţă de hainele tale, contează mai puţin. Spre deloc, dacă vreţi să vă fie bine… Nu trebuie să urmezi pas cu pas toate regulile modei! Uneori moda există pentru a nu fi urmată. Tocmai de aici se naşte uneori originalitatea unora. Îmbracă-te cum îţi place, este strict problema ta. Ştim toate că femeile obişnuite nu sunt dispuse să cheltuie sume astronomice pe ultimele creaţii de la marile case de modă. Viaţa celebrităţilor este una, viaţa femeii obişnuite este alta. Dacă nu aveţi poşetă de firmă, nu înseamnă că nu puteţi fi elegante şi stilate. Dacă ai încheiat o relaţie sau o căsnicie, mergi mai departe! Nu contează ce face fostul, nu contează dacă el şi-a refăcut viaţa sau nu, tu vezi de drumul tău. Este important să ai o viaţă chiar şi după o despărţire. Cântăreşte toate faptele care au dus la despărţire, încearcă să eviţi greşelile şi poate în următoarea relaţie vei fi mai fericită. Nu te strădui să fii perfectă, acasă, în intimitate sau la bucătărie! Nimeni nu e perfect şi, dacă din când în când, aşa-zisa ta imperfecţiune mai iese la iveală, gândeşte-te că e ceva normal, firesc, omenesc. Nu te delăsa, dar nici nu te stresa inutil. Dacă eşti obosită, cere ajutor celor din familie, nu face tu totul. Nu îţi mai muşca limba! Dacă ai ceva de zis, zi! Nu te mai abţine! În felul acesta, scapi şi de stresul pe care îl înmagazinezi fără rost şi care, în timp, îţi va dăuna, dar te vei şi impune în faţa celorlaţi. La tinereţe, mai tăceai, fie că nu era considerat politicos să dai replica, fie că nu îndrăzneai. Acum, lucrurile stau altfel, aşa că… Dacă cineva nu te merită, renunţă la acea persoană! Fie că e vorba de o prietenă bună, fie că este vorba de o colegă mai apropiată, dacă acea relaţie nu îţi face bine, renunţă. Uneori îţi dai seama că acea persoană te foloseşte, că nu îţi răspunde cu aceeaşi prietenie, şi nu are rost să te mai implici. Vei suferi sau nu o perioadă, dar îţi va trece. Vei fi mai liniştită, departe de o prietenie falsă, nocivă. Nu trebuie să faci un capăt de ţară din greşelile tale! Din fiecare ai ceva de învăţat. Nu este ceva fără ieşire. Orice problemă are o soluţie, orice greşeală poate fi îndreptată. Adevărata valoare a omului nu este dată de suma greşelilor sale, ci de tot ceea ce face, bun sau rău. Nu mai încerca să te încadrezi oriunde şi oricând! Toată viaţa suntem tentate să ne încadrăm cât mai bine în cercul de prieteni, la locul de muncă, între neamuri etc. Odată cu înaintarea în vârstă, nu prea mai are importantă acest lucru. Fii tu însăţi în orice context. Cei de lângă tine te cunosc deja destul de bine şi probabil că te acceptă aşa cum eşti. Dacă nu, înseamnă că nici nu merită să rămâi în acel cerc de oameni. Cei de lângă voi trebuie să vă accepte, nu să vă accepte numai transformate. Naturaleţea este secretul oricărei relaţii sincere. Nu trebuie să vă pese de tot ce este legat de reţelele de socializare! Ce dacă aţi fost înlăturată din lista de prieteni a cuiva?! Nu trebuie să vă pese. Numărul de ,,like’’ –uri la o poză nu este atât de important. Luaţi aceste comportamente ca atare, fără a le lăsa să îţi dirijeze viaţa. Dacă pui o fotografie şi nu ai o mie de aprecieri, asta e! Important că tu ai distribuit-o pentru că ţi-a plăcut şi gata! Dacă până la vreo 30 de ani erai obsedată să arăţi perfect, după 40 încercaţi să arătaţi elegante şi îngrijite. Numărul de kilograme în plus sau în minus nu mai trebuie să conteze atât de mult. Nu trebuie să încercaţi să aveţi corpul perfect! Este ceva imposibil. Dacă sunteţi norocoase să aveţi o siluetă de invidiat şi la 40 de ani, este foarte bine, dar dacă nu, nu. Îngrijiţi-vă, coafaţi-vă, purtaţi haine pe măsura voastră şi veţi arăta foarte bine. Nu aveţi pretenţia să mai arătaţi ca la 20 de ani, mai ales dacă anumite probleme de sănătate îşi pun amprenta asupra înfăţişării voastre. Nu trebuie să vă mai pese de mărci şi firme! În primul rând, poate nici nu vă permiteţi, apoi nici nu este o necesitate. Câte doamne cu bani aţi văzut îmbrăcate ca nişte sorcove şi câte femei simple, îmbrăcate cu mare gust? Stilul este dat de firea şi personalitatea fiecăreia, nu de sumele din conturi sau de firma poşetei. Fiţi realiste! Odată cu trecerea anilor, îţi dai seama că nu poţi controla totul. Mai mult, copiii cresc, devin mai independenţi, şi nu mai ţin seama de tot ce zici tu. Dar face parte din viaţă, trebuie să înţelegi asta. Nu poţi controla decât ceea ce faci tu însăţi. Şi nici atunci totul. Fii relaxată şi depăşeşte problema. În final, nu trebuie să îţi pese că…nu îţi mai pasă! Este semn al evoluţiei personale. Ca adult, înţelegi că uitarea este esenţială. Daca nu îţi mai pasă este uneori chiar foarte sănătos, oferindu-ţi liberatate şi relaxare. În ultimii 20 de ani ţi-ai tot făcut griji pentru serviciu, căsnicie, copii şi este normal să fi obosit. Combate oboseala cu un soi de nepăsare! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Mama, tata, v-aş fi recunoscător dacă nu aţi încerca mereu să îmi explicaţi ceea ce vă este atât de greu să înţelegeţi la mine. Mama, tata, să nu pierdeţi prea mult timp pentru a-mi da dreptate, pentru a mă linişti, pentru a încerca să vă potolesc temerile sau pentru a mă face să vă fac pe plac.

Mama, tata, având grijă de temerile voastre şi de dorinţele voastre care stau în spatele fricilor, aţi putea să mă ajutaţi să creăm o relaţie mai relaxată şi mai vie între noi.

Mama, tata, vă rog să nu mă lăsaţi să cred că dorinţele mele sunt atotputernice. Sunt doar expresia unui imaginar care trebuie să înfrunte realitatea.

Mama, tata, aţi putea să mă ascultaţi pur şi simplu, fără să vă agăţaţi imediat de ceea ce spun, fără să consideraţi fiecare dintre încercările sau revoltele mele, ca o acuzare a ceea ce sunteţi.

Mama, tata, vă rog să vă asumaţi riscul de a mă frustra şi chiar de a mă face să sufar, refuzând unele dintre cererile mele.

Mama, tata, îndrăzniţi să vă afirmaţi cu visele şi nevoile voastre sau cu greşelile voastre, fără să vă justificaţi mereu pentru tot ceea ce faceţi sau nu faceţi pentru mine.

Mama, tata, vă mulţumesc mult pentru că ştiţi să spuneţi „nu” şi nu întreţineţi iluzia că voi puteţi fi totul pentru mine şi că eu sunt totul pentru voi.

Mama, tata, asumaţi-vă riscul de a-mi asculta dorinţele, dar nu mi le îndepliniţi imediat. Dacă mi le realizaţi foarte repede, există riscul să mă devitalizaţi.

Mama, tata, spuneţi-mi că pot visa să fiu mare chiar dacă nu sunt şi pot fi mai mic decât aţi dori voi, deoarece ştiu că mai am un drum lung de făcut.

Publicitate

Mama, tata, vă rog să nu vă răzgândiţi atunci când îmi refuzaţi ceva, rămâneţi fermi, doar astfel voi reuşi să înfrunt realitatea din jurul meu.

Mama, tata, pentru a reuşi să mă poziţionez, pentru a-mi descoperi propriile limite, pentru a avea repere clare şi a mă afirma faţă de voi, nu ezitaţi să îmi fixaţi limite şi interdicţii.

Mama, tata, chiar dacă reacţionez, dacă plâng, chiar dacă, mama, îţi spun uneori că eşti “rea şi nemiloasă”, să rămâi fermă. Poziţionarea ta clară mă linişteşte şi mă întăreşte.

Mama, tata, chiar dacă vă dezamăgesc, chiar dacă vă acuz că nu înţelegeţi nimic, nu mă închideţi în reacţiile mele printr-o respingere sau un refuz.

Mama, tata, nu renunţaţi! Dacă încerc să vă seduc, rezistaţi, dacă uneori vă enervez, nu vă îngrijoraţi. Doar astfel voi învăţa să am încredere în mine!

Mama, tata, ştiţi că nu sunteţi obligaţi să fiţi părinţi 24 din 24 şi nici să fiţi perfecţi! Astfel voi şti să sufăr puţin şi să găsesc distanţa potrivită.

Mama, tata, dincolo de rolurile voastre actuale, am nevoie să îi întâlnesc, nu doar pe femeia şi pe bărbatul din voi, ci şi pe fetiţa şi pe băieţelul care aţi fost cândva. Mama, uneori am nevoie de o mamă, dar şi de o mămică. Tăticule, să nu-ţi fie teamă să fii tată şi acceptă să-l arăţi pe tăticul din tine!

Mama, tata, am nevoie să vă spun fiecaruia: nu sunt decât fiul (fiica) voastră (nu sunt totul pentru voi) si nu sunt doar fiul (fiica) voastră! Ci multe alte lucruri în viaţa mea.”

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole