Să-ți ții sufletul curat, așa cum îți este cămașa de duminica

"Când te despart zece pași de victorie, dacă faci nouă ai pierdut." — Paulo Coelho "Suferim, literalmente, de urmarirea fericirii. Suntem mereu pe fuga, in miscare, pe drum. Scopul nostru nu este sa ne bucuram de ziua pe care o avem, ci sa trecem de aceasta zi." - Robert Holden. Potrivit ThoughtCatalog, Robert Holden, un psiholog britanic cunoscut in intreaga lume a inventat expresia "dependenta de destinatie". Dependenta de destinatie este o preocupare a faptului ca fericirea este in alta parte. Multi oameni sufera de aceasta dependenta, care reprezinta o piedica majora in calea catre succes si in experimentarea lucrurilor bune din viata. Persoanele care sufera de dependenta de destinatie se aboneaza la ideea falsa ca fericirea este o destinatie. Exista si alte lucruri pe care astfel de oameni le considera drept simple destinatii: succesul, relatiile, cariera si chiar si banii. Intotdeauna trebuie sa ajungem undeva, sa facem ceva sau sa fim cineva inainte de a ne bucura de acest moment frumos. Problema este ca nu ajungem niciodata la locul la care credem ca ar trebui sa ajungem sau sa devenim oamenii care credem ca ar trebui sa devenim. Viata nu este doar un sfarsit sau doar un inceput. Daca ar fi vorba despre final, am citi doar ultimul capitol al cartilor, am da doar examenele finale de la facultate si am manca doar desertul la cina. Nu este vorba doar despre final. Este vorba despre toate momentele si minutele dintre inceput si sfarsit. Cum facem ca aceste momente sa fie unele importante? Ce facem pentru a calcula aceste minute? Dependenti de destinatie, uitam sa ne bucuram de drumul pe care il avem in viata. Pe drumul nostru catre oriunde ne indreptam, adesea pierdem ce cautam cu adevarat. Ne grabim prin viata, uitam sa ne oprim in fata scopului, a viziunii, a obiectivelor. Cand ne oprim suficient de mult pentru a gasi cu adevarat aceste lucruri, atunci le vom gasi. Acestea ne vor ajuta sa ne simtim mult mai impliniti, mai productivi si mai semnificativi decat cautarea fericirii. Ce avem de facut? Daca noi cautam fericirea... nu o vom gasi niciodata. Insa cand urmarim scopul si obiectivele, viziunea si valorile, descoperim fericirea de-a lungul drumului. In loc sa grabim viata, incetinim sa ne bucuram de viata. In loc sa cautam lucruri temporare, gasim calitati permanente. In loc sa cautam ceva numit fericire, traim pentru ceva numit scop. Si in loc de a trai din orgoliu, traim din iubire. Johann Wolfgang Goethe: șapte sfaturi de care ar trebui să ținem cont în viață. “Fiecare are în mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia brută, căreia vrea să îi dea o formă. Dar cu această artă se întâmplă ceea ce se întâmplă cu toate: nu ne-a fost dată decât aptitudinea pentru ea; ne rămâne să învățăm meșteșugul și să-l exercităm cu grijă.” “Să nu te compromiți, să nu faci pentru alții nici prea mult, nici prea puțin, să nu pari mișcat de nimic, să nu te emoționezi de nimic, să nu te grăbești niciodată, să știi să te stăpânești în orice clipă și astfel să menții un echilibru exterior, oricâtă furtună ar fi în sufletul tău. Omul nobil poate în unele momente să nu se supravegheze; cel distins niciodată.” “Omul distins, cu toată izolarea sa, trebuie să pară mereu legat de ceilalți, în nicio împrejurare să nu fie țeapăn, ci pretutindeni în largul său; totdeauna să apară în frunte, dar niciodată să nu se impună el ca atare.” “Neprețuita fericire a libertății nu constă în a face tot ce dorești și tot ce-ți oferă împrejurările, ci în putința de face, pe drumul cel drept, fără piedici și opreliști, ceea ce socoți că e drept și că se cuvine.” “Oamenii cred că organele cu care gustăm arta se formează de la sine ca limba și palatul gurii, că opera de artă poate fi judecată cum judeci mâncarea. Ei nu înțeleg că e nevoie de o cultură cu totul deosebită pentru a te ridica la adevărata desfătare artistică.” “Omul de rând e mulțumit dacă vede că se petrece ceva pe scenă, omul cultivat vrea să fie emoționat, iar cel cu adevărat instruit e satisfăcut numai dacă are la ce reflecta.” “Când nu putem vindeca suntem datori să alinăm.” Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Să pari slab atunci când ești puternic și puternic atunci când ești slab.” – Sun Tzu

Doi oameni munceau în aceeaşi pădure tăind lemne.Copacii erau mari, puternici şi vânjoşi. Cei doi tăietori de lemne îşi foloseau securile cu aceeaşi măiestrie, dar cu metode diferite:

Primul lovea trunchiul cu o constanţă de neînchipuit, lovitură după lovitură, fără să se oprească decât câteva clipe, pentru a-şi mai trage răsuflarea.

Cel de-al doilea făcea o mică pauză la fiecare oră.

La apus, primul tăietor de lemne era la jumătatea trunchiului. Era lac de sudoare şi n-ar mai fi rezistat nici cinci minute în plus.

Al doilea, să vezi şi să nu crezi, terminase!

Începuseră în acelaşi timp şi cei doi copaci erau la fel!

Primului tăietor de lemne nu-i venea să-şi creadă ochilor!

– Nu mai înţeleg nimic! Cum ai reuşit să termini când te opreai la fiecare oră?

Celălalt zâmbi:

– Tu ai văzut că mă opream după fiecare oră, dar n-ai văzut că profitam de pauză şi pentru a-mi ascuţi securea.

Sufletul tău, omule, e asemenea securii. Nu-l lăsa să se ruginească. Ascute-l câte puţin în fiecare zi :

Oprește-te din când în când din împrăștierea cotidiană și cugetă la Dumnezeu!

Gândește-te mereu la îngerul tău păzitor și la sfântul tău protector! Gândește-te o clipă și la toți cei dragi ai tăi și înalță o rugăciune pentru ei, dar și pentru toată lumea! Îmbrăţişează în fiecare zi persoanele dragi ţie şi spune-le: “Te iubesc!”.

Fii drăguţ cu toţi, inclusiv cu cei din casa ta! Zâmbeşte! Roagă-te! Ajută pe cineva care are nevoie de tine! Uită-te la cer şi privește spre înalt!

O frumoasă poveste , care circulă pe internet, și care merită citită și răscitită de către fiecare dintre noi. “Să-ți ții sufletul curat, așa cum îți este cămașa de duminica” spune o vorbă minunată din străbuni. Câți dintre noi o facem oare cu temeinicie , cu seriozitate și constanță ?

Publicitate

Suntem atenți la tot ce se întâmplă în jurul nostru, la ceea ce facem pe la „slujbă”, la ce nouți mai avem pe la hipermarketuri, la ce a mai făcut vecina,etc., dar oare cum rămâne cu grija/atenția pentru sufletul nostru ?!

Ar fi minunat dacă ,nu mereu , atunci măcar din când în când , să-l mai șlefuim , totul pentru a avea un suflet cât mai curat.

Poetul si tâlharul. Poveste cu tâlc

Undeva, într-o cetate, trăia un poet, care îşi folosea talentul (darul de a scrie versuri), primit de la Dumnezeu, numai în rău, căci scria poezii de prost gust, în care Dumnezeu şi sfinţii erau defăimaţi. De aceea, în vremea lui, puţin îi citeau nesuferitele lui versuri.

Nu departe de poet, într-o pădure, trăia un tâlhar, de care se temea multă lume şi care săvârşise multe fapte rele. Totuşi, pe lângă faptele lui cele rele, a construit şi el, pe drumul care trecea pe lângă pădure, o fântână.

După un timp, când s-a terminat firul vieţii, au murit amândoi şi au fost duşi în iad pentru faptele lor cele rele.

Tâlharul, pentru faptele lui cele rele, avea sub el o flacăra foarte mare, ce-l acoperea aproape tot; poetul avea numai un foc mic care-l ardea.

Cu timpul flacăra de sub tâlhar se micşora pentru faptul că oamenii care treceau pe acel drum, unde se găsea fântâna construită de tâlhar, se bucurau când beau apă şi îl pomeneau pe acela care a construit-o, căci fântâna avea o apă tare bună şi îşi potoleau setea cu ea. Însă flacăra de sub poet se tot mărea, fiindcă oamenii care îi citeau poeziile deveneau necredincioşi şi din cauza lui negau existenţa lui Dumnezeu, pierzându-şi credinta.

În timp ce tâlharul mai avea doar un foc micuţ sub el, flacăra de sub poet se mărea mereu…semn ca tot ceea ce facem pe pamant nu ramane nepedepsit.  Poate parea de necrezut dar oare ce ne costa sa fim buni? Sau macar sa incercam sa fim…

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde
"Nu citi, precum copiii, doar pentru a te amuza, ori precum oamenii ambițioși, pentru a învăța ceva. Citește pentru a trăi." – Gustave Flaubert Cati dintre noi ne conducem pe drumul nostru si cati dintre noi suntem condusi pe drumul altora. Viata fiecaruia dintre noi este condusa (ghidata, directionata, controlata, motivata) de ceva. Care este forta motrice sau motivatia vietii tale? Fiecare dintre noi trece prin etape diferite, mai lungi sau mai scurte, cand viata noastra este dominata de o amintire, de o teama, de un crez. Exista sute de circumstante, valori si emotii care conduc viata ta. Warren ne propune sa discutam despre cele mai obisnuite dintre acestea: Vinovatia. Multi traiesc toata viata fugind de propriile greseli si ascunzandu-si rusinea. Trecutul le controleaza viitorul, sabotandu-si propiul succes. Sunt asemeni lui Cain, pribegind fara un scop viitor. Este adevarat ca suntem produsul trecutului nostru, dar nu trebuie sa fim prizonierii lui! Dumnezeu transforma oamenii, indiferent de trecutul lor, in oameni placuti lui. Ganditi-va la Moise, sau la Pavel… Resentimentele si mania. Sunt oameni care tin in ei toate ranile si durerile si nu reusesc sa treaca peste ele. In loc sa se elibereze, iertand, retraiesc mereu clipele cand au suferit. Unii isi interiorizeaza mania, altii explodeaza, revarsand mania pe altii. Cei ce te-au ranit in trecut pot continua sa te raneasca numai daca tu pastrezi durerea prin resentiment. Te ranesti singur cu propria amaraciune! …… Frica. E un sentiment pe care toti il avem din cand in cand, mai mult sau mai putin permanent, care ne debiliteaza mai mult decat putem crede. Frica e rezultatul unor experinte traumatizante, a asteptarilor nerealiste, a mediului prea strict in care ai crescut. Frica este o inchisoare autoimpusa care te va impiedica sa devii ceea ce Dumnezeu intentioneaza ca tu sa fii. Lupta impotriva ei cu armele credintei si dragostei. Materialismul. Castigul este singurul scop in viata unora. Ei cred ca avand mai mult vor fi mai fericiti, mai protejati, mai importanti. Cat de departe de adevar sunt! Fericirea adusa de lucruri este temporara, intotdeauna vom dori ceva mai bun, mai mare, mai nou, mai performant. Apoi, valoarea de sine nu e sinonima cu averea. Siguranta, nevoia de protectie pe care o avem cu totii nu sta in bogatii, ele se pot risipi foarte repede, sunt atat de multi factori pe care nu putem sa-i controlam! Siguranta adevarata, ca si fericirea, nu poate fi gasita decat intr-o relatie personala cu Dumnezeu, care nu-ti poate fi luata niciodata. Nevoia de aprobare. Sunt multi care sunt condusi de nevoia de a fi aprobati de ceilalti. Ei permit ca asteptarile parintilor, ale profesorilor, sotului sau sotiei, prietenilor sa le controleze vietile. Cu siguranta a incerca sa multumesti pe toata lumea este o cheie sigura a esecului! Mantuitorul nostru a spus „Nu poti sa slujesti la doi stapani!” Mai sunt multe alte forte care iti pot conduce viata, dar toate duc la acelasi rezultat: potential nefolosit, stres inutil si o viata neimplinita. Viata condusa de scopurile lui Dumenzeu este una deplina, implinita, abundenta. Iata cateva din beneficiile trairii unei vieti conduse de scopuri:
  • Cunoasterea scopurilor da sens vietii tale.
  • Marea tragedie nu este moartea, ci viata irosita fara scop.
  • Scopul aduce speranta, si putere si credinta.
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!