Sa nu renunti niciodata la visul tau!

"Fii fericit pentru acest moment. Acest moment este viaţa ta." [Omar Khayyam] Am realizat ca ne obosim cu lucruri si suparari fara rost, ca pretindem de la oameni ceea ce n-au si suferim cand ar trebui sa ne bucuram de viata. Am privit in jurul meu si am realizat ca sunt un om norocos si ca pentru o relatie inchisa sau cateva minciuni n-are rost sa ma opresc si sa bat pasul pe loc. Nimeni nu-mi va aduce inapoi timpul pierdut, nimeni nu-mi ofera inca o sansa si viata asta trece prea repede pentru a-o calca in picioare. Am pretentii de la mine, stiu ce pot si stiu ce este prea mult pentru mine: atunci lupt mai mult si nu-mi permit sa renunt, sa ma dau batuta si sa ma demoralizez. Draga mea, ce ai de gand sa faci? Sa plangi, sa te consumi, sa renunti la frumusetea zilei de azi pentru ce a fost ieri? Poti plange o zi, dar a doua zi trebuie sa te ridici pentru ca altfel te vei intrista pe zi ce trece si vei ajunge sa crezi ca fericirea si bucuria ta depinde de ceilalti. Mergi inainte, pleaca undeva, nu renunta si nu te inchide. Golul in suflet la un moment dat dispare si lacrimile de ieri se vor transforma intr-un zambet puternic! de Maria Cristiana Tudose "Primul principiu în viață: să nu te dai bătut în faţa oamenilor sau a întâmplărilor." - [Marie Curie] Acest mesaj trebuie sa ajunga la toate femeile din lumea intreaga. Nu uita sa ii dai share. Aceasta femeie a postat pe pagina ei de Facebook o fotografie in costum de baie. Mesajul care insoteste imaginea a devenit viral in intreaga lume, fiind share-uit de milioane de femei. "Am vergeturi si port costum de baie atunci cand merg la plaja. Burtica mea este lasata, insa nu ma deranjeaza... in ea au avut casuta trei copii. Si da, inca port costum de baie cand merg la plaja. Buricul meu este si el lasat (este ceva ce nici macar nu stiam ca este posibil inainte)... si inca port costum de baie. Si mai stiti ce? Sunt mandra de acest corp si de fiecare semn pe care il are. Si sa va spun de ce... pentru ca aceste semne, aceste vergeturi, aceste piei lasate imi amintesc ca am fost binecuvantata pentru a ramane insarcinata. Burta mea lasata este un semn ca am muncit din greu pentru a da jos toate kilogramele acumulate in timpul sarcinii. Nu le-am dat pe toate, insa am pierdut cat am putut. Da, port costum de baie pentru ca singurul om care poate spune ceva despre cum arat este omul care stie prin ce am trecut. Si acest om spune ca nu este nimic mai sexy decat corpul meu. Acestea nu sunt cicatrici, sunt amintiri... care vor fi cu mine toata viata. Pentru ca le merit, pentru ca sunt femeie." "Tu te afli acum la o răscruce. Ai ocazia să iei cea mai importantă decizie pe care o vei face vreodată. Uită-ţi trecutul. Cine eşti tu, acum? Cine a decis ca tu să fii cel de acum? Nu te gândi la cel care ai fost. Cine eşti acum? Ai decis cine vrei să devii? Ia această decizie în mod conştient. Ia-o cu grijă. Ia-o cu forţa." [Anthony Robbins]

“Eram trist pentru ca nu aveam incaltari pana cand am zarit pe strada un om fara picioare.” – Zicala persana

Ce este acea forta motrice care ne impinge in fiecare dimineata catre locul de munca care ni se potriveste sau nu, unde ne face placere sa mergem sau nu? Sa fie frica? Probabil frica de a nu mai avea un salariu care pentru cei mai multi dintre noi este oricum prea mic?

Sa fie sentimentul de siguranta financiara pe care ne dorim sa il simtim in fiecare zi? Ne dorim o plasa de siguranta, dar nu realizam ca acea plasa este oricum prea subtire pentru a ne sustine greutatea propriului corp care este pe zi ce trece si mai incarcat de griji si suferinta.

Si totusi, ce ne anima? Gandul ca facturile trebuie platite, gandul ca vom pierde casa in care locuim tot mai putin si dormim din ce in ce mai prost si mai agitati?

E dimineata, ceasul suna, acel sunet pe care nu-l mai suporti, dar la o perioada ii schimbi melodia, poate asa mai uiti cateva zile de faptul ca nu-ti doresti o astfel de viata. Iti pui cravata in jurul gatului si iesi pe usa cat mai repede spre sarcinile care te asteapta si care sunt din ce in ce mai multe. Iar daca intarzii, trebuie sa inveti sa ai o scuza care oricat ar fi de justificata nu mai intereseaza pe nimeni. Doar esti platit regeste… ti se plateste chiar si demnitatea…!

Sa ne anime o vointa exceptionala, care ne doreste binele, care ne doreste o cariera aplaudata, un loc invidiat de ceilalti care nici ei nu mai stiu cum este sa ai macar un minut coloana dreapta? Dar cel putin ei au un scop: sa-ti ia locul.

Daca erai inzestrat cu atata vointa, de ce nu renunti in aceasta clipa la viciul care te trage in jos si care te duce spre nicaieri? De ce nu te lasi in aceasta clipa de fumat? De ce nu te apuci chiar azi de sportul cu care te minti singur de atata vreme ca il vei oferi corpului tau? Stii bine cata nevoie are… Daca arata mai rau sau se imbolnaveste, nu este nici o problema. Il imbraci in haine scumpe de firma (ca iti permiti doar) si nimeni nu va observa nimic. Mai mult chiar, vei fi invidiat. Stii bine ca iti place asta.

Deci nu este vorba de vointa. Ea exista, dar este atat de slaba ca abia mai palpaie. Ramane frica. Probabil asta este. Frica zilei de maine care oricum nu stii sigur daca va mai veni, dar stii sigur ca va fi traita la fel de ipocrit ca si ziua de azi. Ce s-ar putea schimba de altfel?

Chiar nu crezi ca experienta de viata, pe care ai trait-o, nu ti-a subliniat pana acum la ce esti bun cu adevarat? Ce ai putea face cu placere tot restul vietii? De ce nu ai curaj sa faci schimbarea? De ce nu ai capacitatea sa lucrezi si pentru tine asa cum lucrezi pentru altcineva? Sau viata ta de pana acum a trait-o de fapt altcineva pentru tine? Sau a trait ceea ce este visul tau?

Nu ai nici un drept sa renunti la visul tau, nu ai nici un drept sa te minti. Schimba-te in acest moment. Nu mai amana de pe o zi pe alta lucrurile. Apuca-te azi de tabloul pe care iti doresti sa-l pictezi, apuca-te azi sa scrii acea carte pe care iti doresti sa o scrii inca din copilarie. Apuca-te sa faci acele aranjamente florale la care te pricepi atat de bine. Fa acele poze artistice de care te-ai apucat candva, dar ai renuntat.

Eu m-am apucat in sfarsit sa scriu…

Ai incredere in tine. E obligatia ta. E singura ta obligatie in aceasta viata sa iti iubesti fiinta. Si daca nu reusesti din prima sa iesi la liman, mai incearca. Poate va trece ceva timp pana vei reusi, dar vei fii fericit. Vei putea respira in voie, fara sa-ti astupe altcineva narile.

Nu mai sta ca o trestie batuta in vant. Stim cu totii ca si daca vantul se opreste, se gaseste cate unul care se crede mai destept ca tine si incepe sa sufle din ce directie vrea. Dar pentru asta trebuie sa platim un pret, care pentru unii este cam mare: trebuie sa ne deconditionam. Trebuie sa invatam sa avem gandirea unui individ, nu a unei turme. Sau ne doare atat de mult sa stam in picioare?

Dar probabil niciunul dintre noi nu se regaseste in aceasta situatie. Noi nu suntem asa…

Noi suntem fericiti!

de Adrian Cutinov