Sa nu renunti niciodata la visul tau!

Publicitate

“Eram trist pentru ca nu aveam incaltari pana cand am zarit pe strada un om fara picioare.” – Zicala persana

Ce este acea forta motrice care ne impinge in fiecare dimineata catre locul de munca care ni se potriveste sau nu, unde ne face placere sa mergem sau nu? Sa fie frica? Probabil frica de a nu mai avea un salariu care pentru cei mai multi dintre noi este oricum prea mic?

Sa fie sentimentul de siguranta financiara pe care ne dorim sa il simtim in fiecare zi? Ne dorim o plasa de siguranta, dar nu realizam ca acea plasa este oricum prea subtire pentru a ne sustine greutatea propriului corp care este pe zi ce trece si mai incarcat de griji si suferinta.

Si totusi, ce ne anima? Gandul ca facturile trebuie platite, gandul ca vom pierde casa in care locuim tot mai putin si dormim din ce in ce mai prost si mai agitati?

E dimineata, ceasul suna, acel sunet pe care nu-l mai suporti, dar la o perioada ii schimbi melodia, poate asa mai uiti cateva zile de faptul ca nu-ti doresti o astfel de viata. Iti pui cravata in jurul gatului si iesi pe usa cat mai repede spre sarcinile care te asteapta si care sunt din ce in ce mai multe. Iar daca intarzii, trebuie sa inveti sa ai o scuza care oricat ar fi de justificata nu mai intereseaza pe nimeni. Doar esti platit regeste… ti se plateste chiar si demnitatea…!

Sa ne anime o vointa exceptionala, care ne doreste binele, care ne doreste o cariera aplaudata, un loc invidiat de ceilalti care nici ei nu mai stiu cum este sa ai macar un minut coloana dreapta? Dar cel putin ei au un scop: sa-ti ia locul.

Daca erai inzestrat cu atata vointa, de ce nu renunti in aceasta clipa la viciul care te trage in jos si care te duce spre nicaieri? De ce nu te lasi in aceasta clipa de fumat? De ce nu te apuci chiar azi de sportul cu care te minti singur de atata vreme ca il vei oferi corpului tau? Stii bine cata nevoie are… Daca arata mai rau sau se imbolnaveste, nu este nici o problema. Il imbraci in haine scumpe de firma (ca iti permiti doar) si nimeni nu va observa nimic. Mai mult chiar, vei fi invidiat. Stii bine ca iti place asta.

Publicitate

Deci nu este vorba de vointa. Ea exista, dar este atat de slaba ca abia mai palpaie. Ramane frica. Probabil asta este. Frica zilei de maine care oricum nu stii sigur daca va mai veni, dar stii sigur ca va fi traita la fel de ipocrit ca si ziua de azi. Ce s-ar putea schimba de altfel?

Chiar nu crezi ca experienta de viata, pe care ai trait-o, nu ti-a subliniat pana acum la ce esti bun cu adevarat? Ce ai putea face cu placere tot restul vietii? De ce nu ai curaj sa faci schimbarea? De ce nu ai capacitatea sa lucrezi si pentru tine asa cum lucrezi pentru altcineva? Sau viata ta de pana acum a trait-o de fapt altcineva pentru tine? Sau a trait ceea ce este visul tau?

Nu ai nici un drept sa renunti la visul tau, nu ai nici un drept sa te minti. Schimba-te in acest moment. Nu mai amana de pe o zi pe alta lucrurile. Apuca-te azi de tabloul pe care iti doresti sa-l pictezi, apuca-te azi sa scrii acea carte pe care iti doresti sa o scrii inca din copilarie. Apuca-te sa faci acele aranjamente florale la care te pricepi atat de bine. Fa acele poze artistice de care te-ai apucat candva, dar ai renuntat.

Eu m-am apucat in sfarsit sa scriu…

Ai incredere in tine. E obligatia ta. E singura ta obligatie in aceasta viata sa iti iubesti fiinta. Si daca nu reusesti din prima sa iesi la liman, mai incearca. Poate va trece ceva timp pana vei reusi, dar vei fii fericit. Vei putea respira in voie, fara sa-ti astupe altcineva narile.

Nu mai sta ca o trestie batuta in vant. Stim cu totii ca si daca vantul se opreste, se gaseste cate unul care se crede mai destept ca tine si incepe sa sufle din ce directie vrea. Dar pentru asta trebuie sa platim un pret, care pentru unii este cam mare: trebuie sa ne deconditionam. Trebuie sa invatam sa avem gandirea unui individ, nu a unei turme. Sau ne doare atat de mult sa stam in picioare?

Dar probabil niciunul dintre noi nu se regaseste in aceasta situatie. Noi nu suntem asa…

Noi suntem fericiti!

de Adrian Cutinov

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala

Frica si dragostea iti croiesc drumul in viata… Fiecare gand, cuvant sau fapta omeneasca se bazeaza pe una sau cealalta…

Publicitate

“Nu contează atât de mult ce faci, ci câtă dragoste pui în ceea ce faci.” – Maria Tereza

Ati fost invatati sa traiti in frica! Vi s-a spus despre supravietuirea celui mai bine adaptat, despre victoria celui mai puternic si despre succesul celui mai inteligent. Se spune deosebit de putin despre gloria celui mai iubitor.

Si, astfel, te straduiesti sa fii cel mai bine adaptat, cel mai puternic, cel mai inteligent – intr-un fel sau altul – si, daca in vreo situatie nu esti pe masura asteptarilor, ti-e teama ca ai ceva de pierdut, pentru ca ti s-a spus ca, a nu fi pe masura asteptarilor, inseamna a pierde.

Prin urmare, alegi desigur actiunea sponsorizata de frica pentru ca asa ai fost invatat […] atunci cand alegeti actiunea sponsorizata de dragoste, nu numai ca veti supravietui, nu numai ca veti invinge, nu numai ca veti avea succes. Atunci veti trai gloria deplina, totala a Celui Care Esti cu Adevarat, a celui care poti fi.

Toate actiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele doua emotii – frica sau dragostea. Exista, intr-adevar, numai doua emotii – numai doua cuvinte in limbajul sufletului.

Fiecare gand omenesc, fiecare actiune umana se bazeaza fie pe dragoste, fie pe frica. Nu exista nici o alta motivatie umana si toate celelalte idei deriva din acestea doua. Ele sunt, pur si simplu, versiuni, diferite aspecte diversificate ale aceleiasi teme. Acesta poate fi numit Gandul care Sponsorizeaza. Este fie un gand de dragoste, fie unul de frica. Este gandul din spatele gandului din spatele gandului. Este primul gand. Este prima forta. Este energia primara care conduce locomotiva experientei umane.

Si iata modul in care comportamentul uman produce o experienta repetata dupa o experienta repetata; este intotdeauna motivul pentru care oamenii iubesc, apoi distrug, apoi iubesc din nou: intotdeauna exista aceasta trecere de la o emotie la alta. Dragostea sponsorizeaza frica, sponsorizeaza dragostea, sponsorizeaza frica…

Publicitate

Pentru ca, primul lucru care ne ingrijoreaza dupa ce spunem “te iubesc” este daca ni se va raspunde la fel. Si, daca ni se raspunde la fel, incepem imediat sa ne facem griji ca vom pierde dragostea pe care abia am gasit-o. Si, astfel, orice actiune devine o reactie – aparare impotriva pierderii. Aceasta realitate a dragostei bazate pe frica domina experienta noastra de dragoste; de fapt chiar o creeaza. Nu numai ca nu ne vedem primind dragostea care este conditionata, ne si vedem dand-o in acelasi mod.

Datorita gandurilor noastre (gresite) despre dragoste, noi ne condamnam sa nu o traim niciodata in forma ei cea mai pura. Orice actiune facuta de oameni se bazeaza pe dragoste sau frica si nu numai cele care se refera la relatiile umane. Decizii care afecteaza afacerile, industria, politica, religia, educarea tineretului, relatiile sociale ale natiunii tale, scopurile economice ale societatii, alternative privind razboiul, pacea, atacul, apararea, agresivitatea, supunerea; hotarari pentru a strange averi sau a le risipi, a economisi sau a imparti, a uni sau a divide – fiecare alegere libera pe care o facem vreodata isi are radacina intr-unul dintre cele doua ganduri posibile: un gand de dragoste sau un gand de frica.

Frica este energia care contracta, inchide, se strange in sine, o ia la fuga, se ascunde, acumuleaza comori, face rau. Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite departe, sta pe loc, scoate la iveala, imparte cu altii, vindeca. Frica ne infasoara corpurile in haine.

Dragostea ne permite sa stam goi. Frica inhata si acapareaza tot ce avem, dragostea daruieste tot ce avem. Frica imbratiseaza averi, dragostea imbratiseaza pe cel iubit. Frica tine strans, dragostea da drumul. Frica invenineaza, dragostea mangaie. Frica ataca, dragostea iarta.

Fiecare gand, cuvant sau fapta omeneasca se bazeaza pe una sau cealalta dintre emotii. Nu avem nici o posibilitate de alegere, pentru ca nu exista alta varianta. Dar noi avem liberul arbitru in legatura cu ce sa alegem dintre ele doua…

N.D.Walsch, Conversatii cu Dumnezeu

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet