Rugaciunea in viata moderna… cum se pierde cea mai puternica cale de comunicare spirituala

Publicitate

Un subiect special si destul de greu abordabil in dezvoltarea personala este cel legat de rugaciune. Indiferent de credintele pe care le ai si indiferent de religia in spiritul careia ai fost crescut, in situatiile grele din viata te-ai rugat.

O rugaciune dureaza doar cateva secunde, dar este o influenta in viata ta, asupra comportamentului tau, in inima ta, asupra perceptiilor tale si poate fi permanenta. O simpla rugaciune te poate schimba. Te poate conduce spre calea vindecarii personale si a lumii.

Roaga-te pentru pace, roaga-te pentru vindecare, pentru progresul in stiinta, pentru puterea de a eradica bolile si saracia, pentru curajul de a invinge nedreptatea, pentru solutii, pentru ceilalti si pentru tine.

Rugaciunea nu este un act pasiv, ci te schimba. Incepi sa observi frumusetea cum nu ai mai facut-o pana atunci. Inima ta incepe sa simta compasiune, cum nu a mai simtit inainte. Ti se schimba prioritatile. Incepi sa vezi ca oamenii au nevoie de ajutorul tau iar tu chiar ii poti ajuta.

Dumnezeu (oricare ar fi el) asculta rugaciunile. Si mai credem ca Dumnezeu raspunde rugaciunilor, desi acest raspuns poate fi altul decat cel pe care il astepti. Raspunsul Lui (sau al Universului) poate fi puterea de merge mai departe, de a lupta in continuare. Raspunsul Lui poate fi abilitatea de a accepta ceea ce ai negat pana acum. Sau poate aparea sub forma de speranta, atunci cand esti in disperare. Dumnezeu nu este nici distant, nici surd. Nu esti singur.

Cand incetezi sa te mai razboiesti cu Dumnezeu si iti deschizi sufletul, rugaciunea incepe sa functioneze. Rugaciunea, este in cele din urma, o experienta, nu o cerere. Este un mod de a fi conectat, de a fi parte din ceva mai maret decat omenirea. Este o incercare a de a fi in prezenta Lui Dumnezeu.

Sunt situatii in viata cand simti nevoia unui ajutor special. Cand incepi sa te rogi fara ca macar sa iti dai seama.

Publicitate

De exemplu, este natural sa fii speriat atunci cand te imbolnavesti. Te simti vulnerabil. Te ingrijorezi. Vrei sa stii ca totul se va termina cu bine. Uneori te simti singur chiar si atunci cand cei pe care ii iubesti iti sunt alaturi. Boala te urmareste si nu stie nimeni exact prin ce treci si cum te simti. Rugaciunea are puterea de a transforma teama ta in credinta.

Iti aminteste ca nu esti niciodata singur. Tot ceea ce esti, trup si suflet, este in mana Lui Dumnezeu, a carui prezenta umple Universul. In orice directie te-ar duce viata, alaturi de Dumnezeu poti sa gasesti puterea sa iti confrunti temerile. Asa deci, roaga-te si cere puterea vindecatoare a lui Dumnezeu.

Chiar si stresul de zi cu zi te poate aduce in situati in care nu mai gasesti liniste decat in rugaciune, in momentele in care esti doar tu cu gandurile tale.

In concluzie, spiritualitatea poate fi un aliat, in special in zilele noastre, cand societatea este din ce in ce mai haotica, mai dezradacinata si fara repere. Sa te rogi inseamna sa fii mai puternic si sa intelegi mai mult, sa vezi mai clar in jurul tau.

Pentru tine ce inseamna rugaciunea?

John Maxwell spunea „Atunci cand ma rog vorbesc lui Dumnezeu. Cand meditez il ascult”

P. Arsenie Papacioc: Rugaciunea este de fapt totul. Rugaciunea este inima ta in inima lui Dumnezeu. Fara educatia aceasta, a prezentei inimii tale in inima lui Dumnezeu, indiferent ce vorbesti, rugaciunea este o tacere adanca si o stare dincolo de inchipuire omeneasca; o stare de vorba cu Dumnezeu, dar nu cu vorbe omenesti, te depaseste cu totul. Rugaciunea este necesara. Rugaciunea este viata noastra.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Lipsa de incredere in sine te poate distruge. Invata cum sa te feresti de efectele ei

Publicitate

Lipsa de încredere în forțele proprii devine, la un moment dat, vizibilă pentru toți. Te face să te simți atât de lipsit de protecție, încât îți deschizi slăbiciunile și devii vulnerabil. E ca un ciorap roșu care a ajunge în mașina de spălat cu ciorapii albi și care își lasă amprentele. La fel și lipsa de încredere în sine își lasă amprenta în vorbirea noastră și în textele noastre, pătându-ne imaginea unei persoane puternice.

însă dacă vei știi de care indicatori lingvistici trebuie să ai grijă, atunci vei putea înlătura aceste simptome ale neîncrederii din vorbirea ta.

În primul rând, ferește-te de recompensare. Nimic nu scoate mai bine la iveală complexul neîncrederii ca autoreclama. Cercetătorii de la Harvard și de la Universitatea Pennsylvania susțin că persoanele care se află la periferia unuia sau altui grup social sunt mai tentați să utilizeze cuvinte care să le demonstreze apartenența la acel grup. Acest lucru însă nu este făcut de persoanele care se află în centrul acestui grup.

Cercetătorii au studiat și site-urile aeroporturilor internaționale și au constatat că aeroporturile mici mai des își evidențiază statutul de internațional decât aeroporturile de nivelul celui din Londra – Aeroportul Heathrow.

Și în final, cercetătorii au realizat un experiment la care au participat studenții de la două universități care făceau parte din Liga Iederei (Ivy League). Aceștia au fost rugați să îți descriere instituțiile de învățământ în care își fac studiile. Studenții de la Universitatea Pennsylvania au menționat de mai mult ori statutul de elită al instituției lor decât studenții de la Harvard.

Indiferent de faptul că oamenii lipsiți de încrederea în sine accentuează apartenența lor la un grup, ei preferă să vorbească despre sine. Acum știm că lipsa de încredere în sine este exprimată prin pronume. Până acum ceva vreme, oamenii de știință credeau să utilizarea frecventă a cuvântului „eu” este caracteristică narcisiștilor și oamenilor doritori de putere și atenție. Însă după cum menționa James W. Pennebaker, psiholog la Universitatea Texax din Austin, utilizarea acestui pronume nu înseamnă altceva decât umilire și robie.

Publicitate

O persoană care are mai multă încredere în sine dese ori menționează teritoriul pe care se află. ”O persoană cu un statut înalt își orientează atenție pe lumea din jur, pe când o persoană cu un statut jos este interesat doar de sine” – susține psihologul.

Lipsa de încredere în sine se evidențiază nu doar prin ce vorbești, dar și prin modul cum vorbești.

Sociologii au un termen care descrie modul în care oamenii își schimbă tonul discuției pentru ca discursul lor să sune mai solid: neîncredere lingvistică. Ea apare atunci când o persoană simte că vocea lui trădează inferioritatea sa. Inconștient sau nu, el încearcă să „împrumute prestigiul“ altui grup social, alegând un mod atipic de a vorbi.

Lingvistul William Labov a studiat acest fenomen în anii 1960. El a descoperit că în New York, reprezentanții clasei înalte pronunță sunetul ”r”, pe când cei care aparțin clasei inferioare evită rostirea lui la sfârșitul cuvintelor sau alături de vocale. Omul de știință a cerut lucrătorilor din prestigiosul centrul comercial Saks Fifth Avenue și magazinul-discount S. Klein să rostească expresia «forth floor». S-a demonstrat că personalul Saks mai des încercă să emite modul de pronunțare al elitei. să imite „elita“ pronunție.

Neîncrederea lingvistică are și o forma mai extremă – corecția exagerată: atunci când o regulă gramaticală este utilizată într-un context greșit. În asemenea cazuri, tentativa de a vorbi corect, paradoxal, ne aduce un rezultat dezastruos.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Sursa: dozadesucces

Publicitate
Alte Articole
De Suflet