Ranile din trecut iti distruge fericirea? Cateva sfaturi pentru a te elibera de suferinta din trecut

Publicitate

„Din suferință s-au născut cele mai mari caractere. Cele mai puternice suflete sunt pline de cicatrici.” — Khalil Gibran

Cu toții am fost răniți. Nu cred că există un adult care să nu fi experimentat o durere emoțională în întreaga lui existență. Doare. Știu asta. Dar, ce faci tu cu această durere este mai important decât durerea în sine. Preferi să treci peste ea și să îți trăiești viața sau preferi să ruminezi la nesfârșit trecutul și lucrurile care nu se mai pot schimba?

Învinuindu-i pe ceilalți pentru durerea noastră este primul lucru pe care îl facem. Cineva ne-a făcut rău sau a greșit față de noi în vreun fel care ne-a afectat. Vrem să își ceară iertare. Vrem să fie conștienți de faptul că a greșit. Însă, învinovățindu-i pe alții pentru neîmplinirile și durerile noastre, ne poate lăsa fără putere. De exemplu, dacă confrunți pe cineva ( șeful, soțul, părintele, copilul ) și spune, nu am făcut-o sau mai rău, și ce dacă?, vei rămâne cu toată furia și durerea,însă fără nicio soluție.

Toate sentimentele tale sunt legitime. Este important să le simți cu adevărat și apoi să mergi mai departe.

Cum să scapi de rănile din trecut?

Ia decizia să le lași în urma ta. Lucrurile nu dispar de la sine. Trebuie să îți iei angajamentul că le vei lăsa în urmă. Dacă nu vei lua această decizie, pe deplin conștient, este posibil să te auto-sabotezi în orice efort ai face să te îndepărtezi de trecutul dureros.

Exprimă-ți durerea. Eliberează durerea pe care o simți, fie direct către o persoană, fie indirect (scrie într-un jurnal sau adresează o scrisoare persoanei care te-a rănit, fără să o expediezi). Scoate afară durerea din tine. Făcând asta, te va ajuta să înțelegi mai exact ce anume te-a rănit. Nu trăim într-o lume în alb sau negru. Chiar dacă crezi că vina îi aparține în totalitate persoanei care te-a rănit, vei conștientiza că ai și tu partea de vină. Asumă-ți responsabilitatea pentru ea și vei înțelege ce anume ai făcut greșit și cum ai putea să te comporți diferit data viitoare.

Publicitate

Încetează să mai fii victimă. În orice moment ai această posibilitate de a alege – să continui să te simți rău, referitor la acțiunile celorlalți sau să începi să te simți bine. Devino responsabil pentru propria fericire și nu da această putere altcuiva. De ce ai vrea să lași persoana care te-a rănit în trecut să aibă această putere asupra ta, chiar acum, în prezent?

Concentrează-te pe momentul actual și bucură-te. Acum este momentul să lași în urmă trecutul dureros și să încetezi să îl retrăiești. Nu mai spune aceeași poveste în care tu ești întotdeauna victima acțiunilor celorlalți. Tot ce trebuie să faci este să te bucuri în prezent. Dacă ești aici și acum, nu mai ai timp să te gândești la ce a fost. Când amintirile din trecut ajung în sfera ta conștientă, recunoaște-le pentru un moment. Apoi, revino ușor în prezent.

Iartă. Poate nu poți să uiți comportamentele rele ale celorlalți, dar cu toții merităm să fim iertați. Câteodată suntem atât de înțepeniți în durerea noastră și atât de încăpățânați, încât nici nu ne putem imagina că ar exista iertarea. Însă, a ierta nu înseamnă să spui, Sunt de acord cu ce ai făcut, ci înseamnă să spui, Nu sunt de acord cu ce ai făcut, dar te iert oricum. Iertarea este o modalitate de a empatiza cu cealaltă persoană și de a încerca să vezi situația din punctul ei de vedere.

Știu că toate aceste lucruri sunt greu de făcut, dar viața nimănui nu ar trebui să fie definită de durere. Nu este sănătos, provoacă distres, afectează capacitatea de concentrare și are impact negativ asupra tuturor relațiilor pe care le avem. Așadar, lasă durerea în urmă. Mergi mai departe este gândul zilei.

Sursa: alinabaciu.ro

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala

O pilda frumoasa care ne arata care este secretul prieteniei

Publicitate

„Bună ziua”, zise puiul de vulpe.

„Bună ziua”, răspunse politicos micul prinţ, care se întoarse, dar nu văzu pe nimeni.

„Sunt aici, sub măr”, zise vocea.

„Ce drăgălaşă!… spuse micul prinţ. Cine eşti tu?”.

„Sunt un pui de vulpe”, zise puiul de vulpe.

„Vino să te joci cu mine, îi propuse micul prinţ. Sunt atât de necăjit…”.

„Nu pot să mă joc cu tine, zise puiul de vulpe. Nu sunt îmblânzit”.

„Ah, iartă-mă, exclamă micul prinţ. Ce înseamnă „să îmblânzeşti?”.

„E o istorie de mult uitată, zise puiul de vulpe. Înseamnă „să stabileşti legături…”.

„Să stabileşti legături?”.

„Exact, zise puiul de vulpe. Pentru mine nu eşti acum decât un băieţaş, precum o sută de mii de băieţaşi. Şi nu-mi pasă de tine precum nici ţie nu-ţi pasă de mine. În ochii tăi nu sunt decât un pui de vulpe, la fel ca o sută de mii dealţi pui de vulpe. Dacă însă mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic pe lume precum unic pe lume voi fi şi eu pentru tine…”.

„Încep să înţeleg, zise micul prinţ. Ştiu o floare care cred că m-a îmblânzit…”.

Dar puiul de vulpe reveni la ideea lui. „Ştii, duc o viaţă monotonă. Eu vânez găini, oamenii mă vânează pe mine. Găinile seamănă între ele, ca şi oamenii. Şi mi s-a urât de toate. Dacă însă mă îmblânzeşti, viaţa mi se va lumina atunci ca o zi însorită. Voi recunoaşte sunetul unor paşi ce se vor deosebi de ai tuturora. Paşii altora mă fac să mă pitesc sub pământ. Paşii tăi mă vor chema afară ca o muzică. Priveşte! Vezi holdele acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine. Grâul nu-mi trezeşte niciun interes. Holdele nu-mi sugerează nimic. Tu însă ai nişte plete de culoarea aurului. Şi ce minunat va fi când mă vei îmblânzi! Holda aurită mă va face să mă gândesc la tine. Şi voi îndrăgi până şi foşnetul vântului printre spice…”. Puiul de vulpe tăcu, privind stăruitor la micul prinţ. „Te rog, îmblânzeşte-mă!”, zise el.

Publicitate

„Cu dragă inimă, răspunse micul prinţ, dar nu dispun de timp. Trebuie să-mi găsesc prieteni şi să cunosc o mulţime de lucruri”.

„Cunoşti numai pe cine îmblânzeşti”, zise puiul de vulpe. Oamenii nu au timp să mai şi cunoască ceva. Ei cumpără totul de-a gata de pe la negustori. Cum însă nu există negustori de prieteni, oamenii nu au prieteni. Dacă ţii să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!”.

„Şi ce trebuie să fac?”, întrebă micul prinţ.

„Trebuie să te înarmezi cu răbdare, zise puiul de vulpe. Mai întâi te aşezi pe iarbă, uite-aşa, la o anumită distanţă. Eu mă uit la tine din coada ochiului, şi tu nu scoţi o vorbă. Limba seamănă discordie. Pe zi ce trece însă te vei da tot mai aproape…”.

Şi micul prinţ îmblânzi vulpea. Iar când veni timpul să plece…

„Ah! zise puiul de vulpe. Îmi vine să plâng”.

„Tu eşti de vină, îi zise micul prinţ. Eu n-am vrut să-ţi căşunez niciun rău, tu m-ai rugat să te îmblânzesc”.

„Fireşte”, zise puiul de vulpe.

„Dar vei plânge!”, zise micul prinţ.

„Fireşte”, zise puiul de vulpe.

„Atunci nu te-alegi cu nimic”.

„Ba da, zise puiul de vulpe, îmi rămâne culoare grâului… Iată secretul meu. Nimic mai mult: nu vezi bine decât cu inima. Esenţialul este invizibil pentru ochi”.

„Esenţialul este invizibil pentru ochi”, repetă micul prinţ spre a nu uita…

___

„Iată secretul meu. Nimic mai mult: nu vezi bine decât cu inima. Esenţialul este invizibil pentru ochi”.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde