De Suflet

Privind cu ochii larg deschiși și cu o inimă bună, poți vedea Lumina, Inima lui? Dacă nu, atunci lasa-l în pace. Nu-i sta în cale.

Publicitate

Ce e în spatele tuturor nevoilor noastre declarate, ce se ascunde oare în culisele spectacolului pe care-l jucăm zilnic? Care e scopul, rostul, miza…? Te-ai întrebat? Ce vrei, de fapt, când faci eforturi supraomenești pentru a obtine niște rezultate remarcabile unde și la ce lucrezi.

Sau ce te mână în viață, tot înainte, și ce te face să te oprești. Ce vrei, de fapt, de la cel care stă lângă tine, preț de o secundă de privit sau mai multe zile ori chiar o viață de om. Ce-ți lipsește când simți golul și ce te umple în suflet, de bine? Ce-ți ține de cald și care e acel ceva fără de care eu cred că omul nu se poate numi viu, iar lumea nu va ajunge nicăieri.

Cu toții cerem tot felul de lucruri de la ceilalți. Așteptăm. Pretindem. Luăm de-a gata uneori.

Când suntem triști, dăm vina pe o lipsă, un gol, o rană, o frică… o părăsire sau o pierdere. Avem motiv pentru orice, e acolo imediat la intrare în noi, tâșnește imediat în minte și ne livrează explicația cât ai clipi.

Avem motiv pentru orice tristețe. Avem motiv pentru orice gol. Iar dacă nu găsim motiv, sigur e o frică, Asta a ajuns sa fie pe post de joker. Când nu știi ce altceva e, pesemne e vreo frică… că sunt destule, pe alese: de abandon, de respingere de… moarte, poți alege ce vrei. Eu nu (mai) cred gogoșile astea, dar asta e altă poveste. Ok, dacă e să fie vreo frică, aia pe care o vezi privind primul om care-ti iese in cale, în ochi, îți vei da seama rapid că nu e vorba de frica de moarte, nu, ci de viață. Frică să înainteze, să trăiască, sa râdă, să… orice înseamnă viață.

Cred ca am murit deja, când am încetat să ne mai vedem. Când nu ne-am mai simtit văzuți. Și când am încetat să-I vedem pe ceilalți. Atunci am stins luminile în noi. Și nu ma refer la a vedea cu ochii fizici…

Și degeaba le căutăm în cai verzi pe pereți, în diplome și școli, în competiții câștigate, acumulare de diverse obiecte, întâlniri care mai de care mai importante, cumpărături și călătorii care mai de care mai interesante… Degeaba mergem la specialiști, citim, studiem, stăm cu ochii în telefoane și laptop-uri care ne aduc aminte inclusiv de cei pe care i-am investit cu ceva iubire în viața asta și cărora le-am dat locuri chipurile privilegiate… Ei bine, e degeaba, dacă nu ne vedem.

Publicitate

Adică? Ce înseamnă asta? Înseamnă să Te VĂD cu adevărat. Și să mă vezi ca cine sunt. Înseamnă să ne vedem lumina interioară, unul, celuilalt. Să ne vedem cu Inima. Să ne vedem drept ceea ce suntem și alegem. Și să ne lăsăm în PACE. Și în IUBIRE. În INIMA care ne poartă pe amândoi, pe TOȚI.

Gândește-te la cineva. Cineva drag. Cineva care a sădit măcar ceva frumos și bun în tine sau, mai bine zis, a atins acea parte în tine. A pus lumina sa pe acel loc, astfel încât să (TE) VEZi. Sigur e cineva care-ți vine în minte… Ei bine, îl VEZI pe bune? Acest OM este cine este sau, ori de câte ori îl privești sau ți-l amintești, de fapt vezi o imagine care s-a blocat în mintea ta și nu permite nimic altceva?

Rar spre deloc, ne VEDEM pe bune. Rar spre deloc alegem ADEVĂRul momentului. Preferăm să ne raportam la imagini ale celorlalți, decât la cine sunt ei ACUM. Preferăm să reparăm mereu ceva, să vedem întunericul din ceilalți, hranindu-l și sporindu-l. Nu mai știm să ne susținem, să ne luminăm unul pe altul, să insumăm ce avem mai nobil în noi si să creăm de acolo. Am devenit dependenți de ceea ce e stricat, greșit, nedrept, suspect etc.

Nu există om care să nu aibă lumină, frumusețe, iubire. Deși uneori așa facem să pară, chiar și cu cei mai apropiați din viața noastră. Ne comportăm, le vorbim, îi privim și îi atingem de parcă ar fi defecți sau neglijabili. Sau și mai rău, invizibili. Trist.

Întorcându-ma la ideea de la început, cred că toți avem nevoie să fim VĂZuți. AȘA cum suntem, nu cum ne proiectează unii și altii. Vrem să fim iubiți așa cum suntem. Vrem să fim priviți în ochi cu seninătate și, de ce nu, cu blândețe și iubire. Vrem să fim atinși. Iubiți. Împuterniciți. Vrem să fim văzuți in lumină. Și astfel lumină vom fi. Mai ușor, mai des, mai mult…

Așadar… poți să vezi lumina din celălalt? Privind cu ochii larg deschiși și cu o inimă bună, poți vedea Lumina, Inima lui? Dacă nu, atunci lasa-l în pace. Nu-i sta în cale. Poate fi șansa lui să fie văzut de altcineva. Lumină, așa cum este. Si el/ea, ca și tine.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate